1.000 de oameni care m-au impresionat: Tora lu ' MARINICĂ

MARINICĂ era o epavă. Fusese bărbat bine la viața lui, dar vârsta și excesele îl ruinaseră și pe oriunde pășea, aveai senzația că nu este un om, ci umbra cuiva. Tora era fiica lui. Luase de la tatăl ei, frumusețea, statura, dar și nenorocul, căci biata de ea era pândită la tot pasul de ghinioane. N-a avut noroc de mamă. N-a avut noroc de bărbați. 

Lumea îi spunea Tora lu ' MARINICĂ.

Tora lu ' MARINICĂ era spălătoreasă la o unitate militară din Pitești. Dacă te uitai la mâinile ei când se întorcea de la muncă te cruceai de cum arăta, după atâta frecat și stat în apă cu săpun. Dar ea își trecea zilele muncind, iar duminicile pleca la București la Talcioc să-și rochii și pantofi cu care să se mândrească pe stradă la femeile din mahala, căci nu avea pe unde altundeva să meargă cu țoalele noi și alese.

Când MARINICĂ s-a pus pe zăcut, Tora îl scotea la soare pe o pătură și-l lăsa acolo și pleca la muncă. După ce revenea de la muncă, Tora îl spăla, îi dădea de mâncare apoi în băga la somn. MARINICĂ parcă era o bucată de carne cu viață. Nu vorbea, nu se mișca, ci doar tremura din tot corpul Rar mai trecea careva pe lângă el să-i dea o atenție cât de mică.

Pe mine, copil fiind, m-a impresionat Tora lu ' MARINICĂ căci și-a dedicat viața muncii și tatălui ei, iar peste ani după ce n-a mai fost MARINICĂ, l-a preluat pe un bărbat înalt și slab rău de tot, atins de oftică, pe care l-a adunat de prin canale, l-a spălat, l-a înțolit și l-a scos la lumină, de a făcut din el un bărbat giugiuc, de întorceau toate muierile capul după el. Ca un câine credincios, bărbatul ciugulea din palma lui Tora tot felul de bunătăți și când am auzit pe mama că Tora lu ' MARINICĂ este borțoasă, căci așa se zicea la noi în mahala când o femeie era gravidă, n-am înțeles despre ce era vorba, căci eu eram prea mititel atunci. Știu că după ceva timp, a venit Nel, căci așa i se zicea fiului lui Tora și ne-am jucat cu el, dar mie nu-mi prea plăcea de Nel, că-i curgeau mucii-n gură și era  treabă scârboasă. Tora lu ' MARINICĂ îi tot ștergea nasul, dar degeaba, dacă n-o făcea el. Nici mare nu-și punea batista la nas Nel. 

Oricum, când ne-au demolat, am pierdut contactul cu vecinii, căci ne-au risipit pe fiecare cum a dat Dumnezeu și n-am mai știut nici de Tora lu ' MARINICĂ, nici de Nel, chiar dacă am întrebat-o pe mama, de fiecare dată când am ajuns la Pitești. Mama ridica din umeri, se adâncea în tristețe și tăcea.

(07 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria lu ' VIZITIU

Maria lu ' VIZITIU era una dintre finele noastre. Sora mea și fratele meu fuseseră nașii de cununie ai lui Maria și ai lui Gheorghe. 
M-a impresionat Maria lu ' VIZITIU că în ziua când am făcut pomană de șese săptămâni mamei, frații mei au chemat maim multă lume. Într-o cameră erau unii despre care nu am vorbe frumoasă să spun din moment ce după ce au băut mai mult au dat drumul la televizor să vadă meciul și au început să câte, iar despre cei din camera cealaltă unde era și fina Maria lu ' VIZITIU, am numai vorbe frumoase. Fina Maria lu ' VIZITIU și alți vecini de-ai noștri, unii dintre ei fiind tot fini de-ai mamei, au venit la pomană, s-au descălțat la intrare. S-au așezat la masă. Au primit mâncare, colivă și câte un pahar de vin. S-au închinat, s-au rugat pentru sufletul răposatei, au mâncat și apoi, în liniște au plecat care încotro.
Am stat eu de vorbă cu fina Maria lu ' VIZITIU  și i-am zis cine sunt. Și-a adus aminte de mine. Vorbea frumos despre mama și despre tata, căci ea îi respectase foarte mult pe părinții mei. M-a impresionat vorbele ei frumoase, izvorâte din suflet și naturalețea cu care vorbea. Parcă nu trecuseră peste 30 de ani de când eu eram plecat din Pitești și parcă mai ieri eram fiecare la casele noastre și nu ne demolase CEAUȘESCU casele, de am plecat fiecare spre alt bloc, după cum ne-au risipit vremurile și am rămas în bătaia cruntă a destinului făcut de mâna altor oamenii care credeau că vor moșteni lumea.

(02 aprilie 2023)