1000 de oameni care m-au impresionat: Liviu TIFIGIU

Nici nu am crezut că există careva care să înceapă facultatea cu un 10 și s-o termine numai cu note de 10. Un astfel de student a fost Liviu TIFIGIU. Când am auzit că acest om avea numai note de 10 eu l-am considerat un fenomen. Din punctul meu de vedere trebuia ca profesorii care se ocupau de destinele facultății, să discute cu el și să-i ofere 10.000 de argumente solide care să-l determine pe Liviu TIFIGIU să rămână în Catedra de Cibernetică Economică și să-l facă să se simtă ca un prinț. Era nevoie să se discute cu el, să i se traseze traiectoria și să i se spună că totul depinde de el și că va primi sprijinul corespunzător.
Nu a fost așa și Liviu TIFIGIU a plecat să lucreze în producție. Eu l-am mai văzut pe el și înainte de 1989 dar și după 1989 și nu mi-a creat senzația că acolo a făcut exact ceea ce-i permiteau resursele lui intelectuale de excepție.

Știu că lumea se uita la Liviu TIFIGIU ca la un zeu, pentru că media 10 nu este ceva de atins de către muritorii de rând. Au mai fost absolvenți cu media 10, dar media lui Liviu TIFIGIU de zece era o medie de zece obținută într-un context special, impresionant, căci eu îi știam pe cei care i-au pus lui Liviu note de zece la examen, iar respectivii nu acordau zece decât dacă erau tezele sau răspunsurile de zece, nu de nouă și nouăzeci de sutimi și apoi să facă rotunjire de 10 sutimi. Acum și la 9,50 se face rotunjire la zece, ca să nu spun că și cu luarea în considerare a activității de la seminarii, chiar de la 9,20 se ajunge la 10. Liviu TIFIGIU a fost studentul de zece, că răspunsurile lui erau de zece pur.



(22 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Elena CIUREA

Elena CIUREA a fost colega mea de grupă din studenție. Era o femeie așezată la locul ei. Știam că nu a avut o viață ușoară înainte de a veni la facultate, căci era un pic mai mare ca noi cei care veniserăm la facultate direct de pe băncile liceului. Învăța bine Nuți CIUREA, căci așa îi ziceam. 

Știu că s-a întâmplat să apar cu soția mea la teatru la Grădina Icoanei unde se juca piesa Elisabet R în care apăreau Toma CARAGIU și Gina PATRICHI și era și Nuți CIUREA. Ne-am salutat și a doua zi, colega mea mi-a zis că soția mea are ochii unei căprioare, ceea ce mi s-a părut ceva extraordinar.

Anii au trecut și după foarte mulți ani față de 1980 când noi am avut întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății, am văzut că sunt așteptat la etajul al IV-lea la birou la sala 2403 de către o doamnă. Am recunoscut-o după privire și apoi după voce. Era Nuți CIUREA. A venit să-mi zică de faptul că fiul ei avusese examen cu mine la Structuri de date și luase o notă mare. Era și el de față. M-am minunat să văd că Nuți CIUREA a înțeles ceea ce le spuneam eu studenților chiar în prima zi de curs cu mine, adică să nu vină cu pile, să nu vină cu părinții la examen și să nu invoce situații medicale vechi la examene noi. Așa cum o știam eu pe fosta mea colegă Nuți CIUREA, eram sigur că-i dăduse o educație aleasă fiului ei, îl pusese să muncească, pentru toată viața ei Nuți CIUREA, a muncit din greu să ajungă unde era. Acest lucru m-a impresionat, căci sunt oameni care numai prin trudă reușesc să evolueze și ea a reușit!

(22 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cornelia IOANA

Cornelia IOANA mi-a fost colegă de grupă în studenție. Fusesem și coleg de clasă cu Cornelia la Liceul Al. ODOBESCU din Pitești. ea era o studentă care învăța pentru seminarii și pentru examene. Când intram la examenele orale, Cornelia IOANA răspundea foarte bine și lua note foarte bune, ceea îmi ușura mult sarcina, căci una este să răspunzi la examen după ce ai avut înainte un student care a luat o notă excelentă și profesorul este încântat și cu totul altfel stau lucrurile atunci când îți vine rândul să răspunzi după un student care a reușit să-l enerveze pe profesor cu răspunsurile lui proaste sau cu obrăzniciile lui de student impertinent.

Cu media ei de absolvire, Cornelia IOANA a obținut la repartiția guvernamentală un post în București, dar a preferat la scurt timp să revină în Pitești. După căsătorie avea casa chiar peste drum de servici. Ea lucra la Centrul Teritorial de Calcul Pitești - TCT. După ce s-a desființat CTC a lucrat ca informaticiană de succes la o bancă mare tot în Pitești. 

Deși am trecut foarte des prin Pitești, am ezitat să o întâlnesc pe Cornelia, fără a avea un motiv. La un moment dat, ea m-a sunat și am reușit ca în anul 2021 s-o întâlnesc la o cofetărie. Era aceeași Cornelia IOANA, cu vocea ei caldă, cu vorba rară și cu ochii vioi de femeie deșteaptă. Mi-a vorbit despre copiii ei, despre ce a făcut în ultimele câteva zeci de ani și de faptul că acum i-a rămas cititul de cărți, treabă cu care rămăsese în urmă și pe care dorea s-o recupereze.



(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Valentin NEAGU

Valentin NEAGU mi-a fost coleg de grupă și de bancă în studenție. Era un student deosebit. Știa programarea calculatoarelor la un nivel de invidiat. Avea niște caiete de notițe foarte îngrijite și era de o modestie rar întâlnită. Noi discutam în pauze diverse despre școală. Deși am stat în aceeași bancă ani și ani, noi nu știam despre familiile noastre mai nimic, nu știam dacă are frați, sau el nu știa dacă eu am frați. Despre vizite nici vorbă. Noi nu mergeam așa cum se face azi la cluburi sau la o bere. Aveam doar discuții despre cursurile noastre și despre seminarii, despre proiecte. El era bucureștean, eu eram căminist, căci eram din provincie. Dacă ceilalți colegi bucureșteni m-au izolat, așa cum făceau de fapt cu toți căminiștii, Valentin NEAGU nu era așa. El se purta cu mine civilizat, mă striga pe numele mic și niciodată nu m-a apostrofat așa cum făceau unii dintre bucureșteni, care-mi găsiseră și o poreclă. Pentru ei eram bade, căci bade se zice unui om de la țară, cu cușmă pe cap, îmbrăcat cu ițari. Nu mă deranja, dar nici mare plăcere nu-mi făcea.
Am înțeles că Valentin NEAGU a lucrat la o unitate militară prin Berceni, sector 4. După 1975 l-am întâlnit și chiar mi-a făcut o vizită. Avea el un motiv de nu ne-am mai văzut, motiv pe care eu îl știu, dar pe care nu-l voi aminti aici, căci se leagă de un nume. Eu cred în pedeapsa cerească și dacă scriu acel nume, se va crede că o fac pentru că cred și că aș  vrea să fac o demonstrație. După 1989 am încercat să dau de urma lui Valentin NEAGU dar nu am reușit. Și acum am în minte figura lui luminoasă și zâmbetul acela cu subînțelesuri, mai aes atunci când era vorba de câte un coleg pe care-l lua valul și se manifesta bizar în situații care reclamau altfel de comportament.

(08 februarie 2023)