Facultăți proaste.

Am stat și m-am gândit cam cum arată definirea unei facultăți proaste. Este mai rezonabil să plecăm de la definirea pozitivă, adică să vedem ce înseamnă o facultate bună. Am pornit de la ipoteza că fiecare facultate pregătește studenții pentru a profesa într-un singur domeniu.
Facultatea de medicină pregătește studenții în domeniul medicinii, domeniu foarte clar definit.
Facultatea de matematică, pregătește studenții în domeniul matematicii și el foarte clar definit.
Facultatea de calculatoare, pregătește studenții în domeniul construirii și utilizării calculatoarelor.
Facultatea de arhitectură, pregătește studenții în domeniul conceperii de construcții de toate felurile.
Și multe alte facultăți au domenii foarte clar definite în care își pregătesc studenții. 
O facultate este excepțională dacă 100% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit.
O facultate este foarte bună dacă 90% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 10% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  bună dacă 80% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 20% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  bunicică dacă 60% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 40% migrează spre domenii apropiate.

O facultate este  oarecare dacă 50% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 50% migrează spre domenii apropiate sau mai puțin apropiate.

O facultate este  proastă dacă doar 20% dintre absolvenții lor lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 80% migrează spre domenii mai puțin apropiate sau nu au nicio legătură cu domeniul pentru care s-au pregătit, prestând munci ce nu solicită studii superioare.
Facultatea care nu-și găsește rostul în mediul academic pregătește absolvenți dintre care nici 5% nu lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, iar restul de 95% lucrează în domenii care nu solicită studii superioare de niciun fel, deci este facultatea care înseamnă pierdere de timp pentru toată lumea. 

În 1970 când am terminat eu Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, Secția de Informatică Economică de azi, toți absolvenții am început munca în domeniul pentru care ne-am pregătit, ca analiști și programatori în centre de calcul fie la nivel teritorial, fie pe platformele industriale, fie în centrele de cercetare, fie în bănci.

Când aud că o absolventă de management este tehnician de unghii, mă apucă jalea.


(16 octombrie 2024)

Productivitatea în construcții și amenajări stradale

Urmăresc și eu ceea ce se întâmplă cu construcțiile și cu amenajările stradale (borduri, asfaștări și parcări) și concluzionez că este nasol rău de tot în ceea ce privește productivitatea muncii. Am urmărit ceva de borduri și reamenajarea unei parcări și am observat că ceea ce se face în 10 zile, trebuia făcut în 2 zile, deci productivitatea reală este de 5 ori mai mică decât ceea ce ar trebui să fie pentru a concluziona că într-adevăr se muncește cu adevărat. În loc să se înceapă munca la ora 07:00 se începe la 08: în cel mai bun caz, dar regula este să se înceapă la 09:00. Încheierea programului se face undeva la ora 18:00 deși este lumină si s-ar mai lucra fără a fi nevoie de reflectoare. Succesiunea operațiilor este necunoscută și utilajele lucrează haotic, iar materialele sosesc când sosesc, nu când trebuie. În plus, forța de muncă este dispersată și se lucrează simultan pe multe fronturi de muncă fără a fi finalizate lucrările atunci când trebuie.
Și la blocuri am văzut același mod de lucru, căci durează prea mult ridicarea unei construcții, căci mă gândesc că în vremurile comuniste, pe litoral era vorba să se facă câte un etaj pe săptâmână. În Olanda am văzut cum într-o lună s-a construit un cartier de vile parter-etaj din prefabricate, asamblate și finisajele curgeau instantaneu. deci și în construcțiile de locuințe productivitatea este cam la 1/3 din ceea ce ar trebui să fie, din cauza managementului deficitar și a fluxurilor, care depind tot de management.
Managementul, bată-l pustia să-l bată!

(17 noiembrie 2023)

Ce înseamnă să lucrezi cu ageamiii...

Mă uitam acum câteva săptămâni bune cun unii au ieșit să facă grevă că nu au salarii ca lumea. Încercau ei să facă o presiune pe ministrul lor, care este un ins cu vorba împiedicată și care are un zâmbet aiurea, nejustificat, mecanic și incert. Când am aflat despre acel amendament cu pilonul 2 introdus pe șest și retras cu zgomote pârțâite, mi-am dat seama că băieții nu au nicio treabă cu munca. Incidentul de ieri cu retragerea acelei ordonanțe de eliminare a excepțiilor din construcții, mi-a arătat că toți cei care au făcut acea mișcare spontană de întrerupere a lucrului, nu sunt deloc meseriași, din moment ce au pus pe masa premierului un document greșit. Greșesc în zona banilor doar cei care nu au nicio legătură cu managementul banilor, care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă și care dor că visează că știu ceva, chiar cred că știu acel lucru, ceea ce este specific celor cu  personalitate bipolară. Mă așteptam ca ieri seara să și iasă la televizor ministrul zâmbăreț în sutană și să anunțe desființarea acelei structuri care a redactat documentul greșit, neprofesionist. Nici nu mă miră că au loc astfel de gogomănii din moment ce documentele sunt redactate la grămadă, asumate de o gașcă și nimeni nu răspunde. 

În managementul documentelor pe calculator există un sistem extrem de clar de asumare. Se știe cine a redactat draftul documentului. Se știe cine a lucrat pe acel draft. Se știe de la cine a plecat documentul în forma finală. Circuitul documentului este clar. Numai că, lumea nu preferă claritatea și deci nici aplicația de management al documentelor nu este preferată, ceea ce duce la confuziile din ziua de azi. Noi nu știm care este DORELUL care a emanat acea soluție greșită pe care a respins-o premierul și a retrimis-o spre corectare, pentru a-i face vând că un astfel de personaj care încasează banii adevărați trebuie să meargă la săpat porumbul sau la plantat brăduți, că meseria de a lucra cu banii îl depășește. Un ageamiu, lucrează cu ageamii și ageamiii produc prostioare, că nu-i duce bibilica spre lucruri mișto. Să plece toți pe pustii! 



(29 septembrie 2023) 

Despre o lege a construcțiilor

Acum se văd consecințele unei legi incomplete a construcțiilor pentru că:

- fiecare face ce vrea;

- se construiește haotic;

- nu există o disciplină, un stil;

- se încalcă legea cu etajele,

- se fură din teren;

- clădirile sunt înghesuite;

- sancțiunile sunt mângăieri.

În mod normal, nerespectarea oricărei cerințe exprese din lege trebuie să aibă drept consecință demolarea deîndată a construcției. Punct.

Cine are bani să construiască, trebuie să aibă bani de a respecta legea. Dacă în lege, în mod expres se impune construirea de garaj subteran cu număar de locrui de parcare egal cu numărul de apartamente, se va dezvolta o concepție decentă de soluționare a problemei parcării, problemă care va gâtui orașele și le va face imposibil de locuit și mai ales de circulat pe străzile lor.

Totul trebuie să fie soluționat:

- urgent;

- clar;

- categoric;

- elegant;

- eficient;

- dur.

Orice altă abordare va face ca orașele să arate mizerabil, amalgamate, străzile să fie  inutilizabile și cei cu bani să râdă în nas unui stat impotent, greoi și molîu.
Despre o lege a construcțiilor trebuie să se vorbească și nu numai. Trebuie să se scrie o astfel de lege cu un text imperativ, fără a lăsa la voia întâmplării nimic.

(10 septembrie 2017)

Bani aruncați

Când umblu prin București văd și mă minunez. Văd construcții neterminate, văd construcții terminate, dar și unele și celalte abandonate. Mă minunez să constat că au existat acolo grave probleme de management, prin care banii investiți în acele construcții sunt de fapt îngropați în nimic, din moment ce obiectivul pentru acre ele au fost concepute, nu este realizat în niciun fel.

Să le luăm pe rând. Blocul imens de lângă Catedrala Sfântul Iosif este un eșec cu toate literele scrise cu majuscule. Se știa cu claritate că acea Catedrală este monument istoric și de arhitectură. Se știa că aprobările sunt date aiurea. Se știau multe. Și totuși, din lipsa unui management decent, s-a trecut la construire. S-a finalizat construcția și apoteotic, nu este dată în funcțiune, ba mai mult, există sentință definitivă de demolare. Acei bani sunt bani îngropați pur și simplu. Vor mai fi îngropați și banii pentru demolare. În loc să se cheltuiască 150.000.000 USD pentru a construi ceva legal, într-un loc neafectat de restricții, din cauza unui management prost, acești bani sunt aruncați pe apa sâmbetei.

La ieșirea din București spre Giurgiu, străjuiesc două palate cu turnulețe, care nici ele nu sunt utilizate din motive lesne de înțeles, dacă ne gândim că ele nu respectă nicio regulă de arhitectură și probabil nici autorizațiile legale de construire nu prea există pentru ele. În ipoteza că fiecare a costat să zicem 5.000.000 USD, înseamnă că inclusiv cu demolarea lor se vor totaliza undeva la 15.000.000 USD tot așa, aruncați pe Dâmbovița. Ar fi interesant să se facă o analiză a tot ceea ce este construit și nefolosit,din motive de încălcare a legii și să se vadă că în toată țara, risipa este zic eu peste 50 de miliarde de euro. managementul dezastruos începe cu începutul, căci fiecare crede care are în el acel sâmbure de noroc care să-i dea undă verde la încălcarea legii. Finalul este trist, inutilitatea demersului devine evidentă în momentul în care construcția rămâne inutilizabilă, deși este gata. Fatal.

(21 iulie 2017)

Face-o-m, drege-o-m

Face-o-m, drege-o-m se zicea  prin ardeal când treceau honvezii să pună pe români la treabă în fașa curții la tăiat iarba sau la mpturat rigola. Era un mod de a răspunde politicos și temporitator, de la care  s-a molipsit întregul popor când e vorba de a duce ceva la Sf, Așteaptă.

Face-o-m autostrăzi.

Face-o-m metrou.

Face-o-m pasaje de trecere.

Face-o-m cale ferată rapidă.

Face-o-m...

Și așa se face că suntem cam de căruță.

Nu mai zic nimic nici despre acel neaoș  merge și așa, cu care i-am molipsit și pe alții care nredeau în disciplină și lucru bine făcut.

(29 aprilie 2017)

Niște întrebări, așa, inocente...

Ce s-a întâmplat la clubul #colectiv am crezut și mai cred încă, va genera schimbări majore în toate domeniile. Când eram tânăr, mă plimbam pe la Universitate și zăboveam la vitrinele de la Institutul de Arhitectură Ion Mincu, să vad frumoasele proiecte de terminare a facultății. Abia acum stau și mă întreb dacă acolo sunt discipline care să-i învete de tinerii arhitecți cum să gândească o construcție care să facă față situațiilor de urgență.
Mă gândesc că este important sa se știe:
- destinația cșădirii;
- înălțimea minimăȘ
- suprafața minimă;
- numîrul de uși;
- cum trebuie să se deschidă ușile;
- deschiderea ferestrelor;
- lărgimea și ceva despre sisteme de acoperire.
De asemenea, și cei de la facultățile de construcții trebuie să învețe să realizeze atât zidurile cât și instalațiile încât produsul lor finit să răspundă exigențelor imăuse de I.S.U.
Adica, arhitectii și constructorii trebuie să gândească orice proiect în termenii siguranței în situații de urgență. Adica să pună boii nu înaintea jugului, ci direct în jug.
Ceea ce s-a întâmplat în clubul #colectiv a modificat planurile de învățământ la facultățile de arhitectură, construcții și instalații? Dacă nu, trebuie ca schimbările săse producă urgent. Situațiile de urgență nu așteaptă, ele lovesc îricând și oriunde, fără să aștepte lentoarea unor decizii.

(18 februarie 2016)