17 greșeli pe care le fac soții între ei

Eu nu o să spun niciodată că am avut o căsnicie perfectă. Faptul că sunt căsătorit de 53 de ani arată că eoția mea și cu mine, ne-am înțeles în marile probleme de viață și pe corabia numită căsătorie, am navigat fără să ne lovim de stânci și fără ca nava noastră să se zdrobească de stâncile numite greutățile vieții. Când scriu despre greșelile pe care le fac soții între ei, am luat în considerație ceea ce am văzut la alte familii, căci dacă și la noi s-au produs, au fost doar accidente care nu s-au mai repetat niciodată. Soții greșesc între ei când:
01. Își vorbesc de rău părinții unul celuilalt.

02. Se ceartă dur din lucruri prea mărunte.
03. Rămân supărați zile în șir, fără a-și vorbi.
04. Unul se consideră mult mai deștept decât celălalt.
05. Își reproșează unul celuilalt evenimente din trecutul îndepărtat.
06. Evidențiază în mod repetat defectele celuilalt.
07. Exercită control total asupra vieții celuilalt.
08. Nu acceptă niciodată că au greșit unul față de celălalt în același timp.
09. Bârfesc pe toată lumea, fără a vedea minusurile din căsnicia lor.
10. Nu-și controlează limbajul violent când dialoghează.
11. Sunt violenți în public, dorind să arate cine este șeful.
12. Fiecare îl bârfește pe celălalt la rudele sale.
13. Își evidențiază defectele, nu calitățile celuilalt.
14. Se ceartă în fața copiilor și-și aruncă vorbe grele.
15. Nu au încredere unul în celălalt și se verifică la tot pasul.
16. Dau dovadă de gelozie maximă în public față de partener.
17.  Cred că totul li se datorează în căsnicie și fac această precizare mereu.

Mai sunt și alte greșeli pe care le fac soții, căci la divorțuri nu se ajunge când în căsnicie curge numai lapte și miere. Nu consider că este o greșeală căsătoria din interes, când s-a epuizat iubirea sau fiecare alege să meargă pe drumul lui, pentru că întotdeauna mi-am zis că nu sunt eu acela care să judec aceste situații, căci dacă a doua zi mie mi s-ar întâmpla ceva pentru care eu am dat o sentință asemănătoare, dar am criticat-o la alții, aș fi tratat ca ipocrit de doi bani.   

(17 iunie 2023)

Nihil est impossibile quod cupis

 Nimic nu e imposibil din ceea ce-ți dorești, adică nihil est impossibile quod cupis, cum zice latinul, din moment ce ne dorim din tot sufletul ceva și luptăm pentru a avea ceva acel ceva. Eu cred că fiecare trăiește exact cum își dorește și niciodată altfel. Se zice că părinții nu-și aleg copiii și nici copiii nu-și aleg părinții. Adevărul este altul, cu totul altul și aici trebuie să zăbovim mai mult. Nimic nu este ceea ce pare, din moment ce există mai multe variante.

Un copil își alege părinții din moment cel el are opțiunea de a fi sau de a nu fi cu ei. Au fost prea multe situații în care copilul nu și-a dorit părinții și a refuzat să fie cu ei. Lumea tratează subiectul superficial și pune totul pe cauze naturale, pe accidente, nu pe opțiunea fătului de a fi sau de a nu fi în compania unor părinți sau mai corect a unor oameni care-l merită sau nu-l merită.

Eu știu că tot ceea ce mi-am dorit, am avut.

Nimic nu a fost simplu, dar am luptat și am avut.

Unele lucruri nu le-am dorit, dar le-am avut, pentru că am trăit cum mi-am dorit și acele lucruri mai puțin plăcute, le-am avut tot că mi-am dorit, dar nu direct, ci au fost consecință la faptul că mi-am dorit altceva. Totul a venit la pachet, lângă lucrurile bune, multe, accidental, a venit și lucrul nasol, dar el a venit pentru că mi l-am dorit, nu cu voce tare, nu din tot sufletul, dar estompat, ca risc asumat, tot dorit se zice că a fost. Lumea gândește uneori limitat, dar adevărul este că nimic nu este imposibil și totul decurge exact așa cum ne dorim.

Vrem să fim fericiți, vom fi fericiți, dacă luptăm pentru fericirea noastră și facem alegerile potrivite.

Vrem să fim nefericiți, clădim nefericirea cărămidă cu cărămidă și arătăm cu degetul spre alții.

Nimic nu este întâmplător. Doar comoditatea de a face o analiză completă a factorilor care ne influențează viața, ne duce la gândul că ceva-ceva s-a întâmplat, că ceva-ceva a fost rodul hazardului. Hazardul începe acolo unde refuzăm să mergem în profunzimea analizei. viața noastră nu este făcută din lucruri sigure 100%. Intervin și întâmplările, dar acestea sunt plasate în intervalul pe care noi ni-l dorim.

Să dau un exemplu: învăț pentru un examen. Eu știu cam unde mă poziționez cu nota la examen. Să zicem între 8 și 9,50. Deci, între a promova examenul și a-l pica, eu am ales să învăț să promovez examenul. Întâmplarea intervine la nota pe care eu o voi obține. Dadă este nota 9 sau este nota 9,25 sau este nota 8,50 este rodul întâmplării, hazardul este cel care lucrează, la definirea subiectului, la definirea răspunsurilor mele, la modul în care este corectată teza mea de examen. Eu mi-am trăit momentul examenului exact așa cum mi l-am dorit, prin munca pe acre am depus-o.

(02 iunie 2023)

Dați părinți, cu biciu-n mine/Că n-am ascultat de voi!

Foaie verde mărăcine,
Dă mamă, cu biciu-n mine,
Dă mamă, cu biciu-n mibe,
Că n-am ascultat de tine
De tine dac-ascultam,
Ce fericită eram.
La toată lumea oi spune,
Să nu se joace ca mine,
Că eu m-am jucat cu focul
Și era să-mi pierd norocul.

...............

Ci-n-ascultă de părinți,

Plânge cu lacrimi fierbinți.

Eu unul n-am ascultat

Și numai de rău am dat.

Am ales acest cântec pentru că el este de mare actualitate în cazul tinerilor care nu ascultă de nimeni atunci când aleg facultatea și de fapt aleg viitorul. Unii se gândesc la numele facultății, care este un nume sonor.

Alții se gândesc la profesie care este bănoasă și de viitor.

Marea majoritate merg cu gândul de a avea o diplomă care se obține ușor, căci vor găsi ei ceva de făcut să câștige o pâine. Realitatea este cu totul alta. La alegerea facultății tânărul trebuie să se gândească la viitorul său și trebuie să-și răspundă la niște întrebări.

Cât de grea e facultatea?

Ce meserie îi oferă?

Ce bani câștigă din meserie?

Ce șanse sunt să lucreze în meserie?

Care sunt posibilitățile de a se angaja?

Condițiile de lucru sunt bune?

Părinții au resurse să creeze condiții pentru exercitarea meseriei?

O abordare realistă va permite tânărului să facă o alegere corectă. El va avea posibilitatea să facă și ceea ce-i place ca o a doua facultate în viitor, după ce și-a asigurat mijloacele de trai independent. Sunt situații clare în care tinerii nu-și pun întrebări și nici nu caută răspunsuri. Mai mult, dacă li se sugerează ceva, ei se supără, ca după ani și ani să cânte cântecul lui Gabi LUNCĂ ușor adaptat:

Dați părinți cu biciu-n mine,

Că n-am ascultat de voi.

A făcut o facultate. Nu găsește loc de muncă să aplice ceea ce a învățat și face munci de necalificat sau trebuie să urmeze cursuri pentru o nouă calificare și ceea ce a învățat în facultate nu este util.



(02 iulie 2022)

Tratat de fraudarea alegerilor

Acum că toată lumea s-a apucat să scrie tratate, evident că și pentru fraudarea alegerilor trebuie scris un tratat. O echipă interdisciplinară de cercetători trebuie să sape adânc în așa fel să rezulte un demers de vreo 2.000 de pagini în vreo patru volume, cum fuseră volumele Constantinescului cu timpul zidirii, de după dărâmături.

După umila mea părere acest tratat ar trebui să conțină capitole referitoare la:

- alegeri;

- obiectivele alegerilor;

- procesul electoral;

- legea electorală;

- structuri de derulare;

- software electoral;

- organizarea alegerilor;

- managementul alegerilor;

- calitatea procesului;

- candidații;

- siguranța;

- factori favorizanți;

- etapele procesului electoral și fraudarea;

- fraudarea subtilă;

- fraudarea ca proces;

- fraudarea ca acțiune;

- factorii favorizanți ai fraudării;

- rezultatele fraudării;

- obiectivele fraudării;

- cazuri de fraudare în istorie;

- mecanisme de fraudare;

- efectele fraudării;

- fraudarea prin software;

- fraudarea la numărătoare;

- fraudarea prin structuri de forță;

- fraudarea prin comunicare;

- fraudarea prin transcriere;

- fraudarea la urne;

- fraudarea prin turism electoral;

- fraudarea prin manipulare;

- fraudarea prin liste suplimentare;

- fraudarea prin urne mobile;

- fraudarea prin vot multiplu;

- fraudarea prin secții fictive;

- fraudarea prin vot fictiv;

- fraudarea la nustață;

- fraudarea prin numărotoare în secții;

- fraudarea prin anularea forțată de voturi;

- fraudarea prin neparticipare;

- fraudarea prin participare;

- fraudarea prin ură;

- fraudarea de grup;

- cuantificarea efectelor fraudării;

- costurile fraudării;

- prevenirea fraudării alegerilor;

- beneficiarii fraudării;

- fraudarea grosolană;

- fraudarea științifică;

- procese optimale de fraudare;

- sancțiuni pentru fraude electorale;

- combaterea fraudelor electorale;

- suferința democrației datorată fraudei electorale;

- prelungirea dictaturilor prin fraudă;

- descoperirea fraudelor electorale;

- studii de caz celebre;

- concluzii legate de dezvoltarea științei fraudelor electorale.

Este clar că acum în secolul al XXI-lea utilizarea metodelor empirice de a frauda alegerile fie că sunt ușor descoperite, fie că sunt inoperante datorită folosirii tehnologiilor moderne. S-a văzut că în 2016 în decembrie se scana cartea de identitate, se compara cu conținutul unei baze de date și s-a eliminat votul multiplu, pentru că mai multe persoane erau implecate, iar hoția o face unul singur, dacă o face. Nimeni nu-și pune pielea la saramură aiurea și gratuit. Există posibilitatea ca și în cazul numărătorii de voturi procesul să fie automatizat prin scanarea buletinelor, cu condiția ca buletinele să nu mai fie așa de stufoase. dacă s-ar dezvolta ceva mai în profunzime chestia cu cartea de identitate inteligentă și cu semnătură digitală și dacă ar fi o încredere mai mare a politicienilor în inteligența alegătorilor, s-ar face votul electronic la urnă cu  tuchscreen cu garantare totală folosind acel card de identitate și o interfață inteligentă. Este clar că fraudarea ar fi deplasată la nivelul acelui software, eliminându-i pe totți trepădușii de pe nivelurile de bază și intermediare ale procesului electoral. mai e mult până departe, căci o opoziție care-și dorește alegeri corecte, o dată ajunsă la putere îți schimbă optica pentru a deveni putere perenă, adică veșnică în a se înfrupta din carnea de pe ciolan.

(03 septembrie 2017)

Rezultatele de la Bacalaureat

S-au afișat rezultatele de la examenul de bacalaureat. &1,4% dintre cei care s-au prezentat la toate problele de BAC au obținut note care asu dat o medie peste 6, ceea ce i-a făcut să fie declaratți promovați. Este o rată de promovabilitate destul de bună, dar mult mai slabă dacă ne gândim că pe vremea lui Ceaușescu acea rată de promovabilitate bătea spre 90%. Față de BAC-ul de pe vremea lui Daniel Funeriu când promovabilitatea nu depășea 60%, acum este o situație bună, zic unii, foarte bună, zic alții, mizerabilă, zic eu pentru că BACul azi este:

- neconcludent;

- bazat pe memorare;

- nu dă nimic absolventului;

- prea subiectiv;

- cantitativ;

- bizar;

- neomogen;

- necomparabil;

- aleator.

Am și eu câteva întrebări nevinovate:

- au mai funcționat camerele video în clase?

- au fost respectate procedurile;

- care a fost comportamentul profesorilor supraveghetori?

- s-au mai strâns bani pentru comisiile de BAC?

- cât exigente au fost comisiile de la oral?

- cum se explică numărul graznic de mare al contestațiilor?

- de ce sunt 10 licee cu zero promovați de BAC, când 10 e nota maximă?

Nu aștept niciun răspuns pentru că eu știu răspunsurile reale și nimeni și nimic nu mă va convinge că atît timp cât în învățământ:

- salariile sunt mizerabile,

- suplinitorii sunt peste 30%,

- nu sunt uniforme obligarorii,

- memorarea este fundamentul,

procentul de 71,4% de promovabilitate are vreo relevanță reală. Când liceul îi va da absolventului o meserie solidă, când îl va învăța pe elev să fie om, să gândească, să aibă atitudine și determinare, să știe acesta clar care îi va fi parcursul, fără a fi în bătaia vântului, atunci chiar și 50% rată de promovabilitate va reprezenta altceva decât o cufră oarecare. Numai faptul că sunt 42.000 de contestații, adică 10% din notele de la teze sunt considerate de elevi ca nefiind corect acordate, spune foarte mult. Pe de o parte se acceptă ideia că unii dintre corectori au fost subiectivi. Sunt și situații în care elevii nu știu să se aprecieze. Să nu uităm că aceste contestații nu au fost depuse de elevi pur și simplu, ci de elevi asistați de părinți sau de meditatorii. Vor fi ți surprize, dintre cele mai colorate, când note mari vor deveni minuscule, dar și în cazul în care note mici vor deveni mari sau umflate strategic și neîntâplător, firește, dacă.

(06 iulie 2017)

Utopia alegerilor anticipate

Am văzut că în ultimele zile se consideră ca soluție viabilă pentru rezolvarea crizei guvernamentale, alegerile anticipate, la șase luni de la precedentele alegeri. Este o soluție irealizabilă dacă se iau în considerare factorii subiectivi care îl determină pe alesul neamului să nu-și tragă singur scaunul de sub el, factori precum riscul:

- de a nu mai obține și mandatul următor;

- de a pierde privilegiile din care se înfruptă;

- de a-i scădea veniturile lunare de la 17.000 la 3.000;

- de a nu se mai vedea la televizor fie de bine, fie de rău;

- de a nu mai primi invitații care se lasă cu chiolhanuri;

- de a merge pe jos ca acum 7 luni și un pic;

- de a fi cineva la el în urbe sau în mahala;

- de a i se restrânge anturajul elevat și interesat;

- de a reintra în cohorta anonimilor neinteresanți.

Experiența Dacian CIOLOȘ este încă vie, ea arătând că aleșii neamului, ființe umane și ele, dominate de interese proprii de supraviețuire, la o adică votează și un scaun pe post de premier, cu guvern cu tot, format din obiecte eterogene, ciudate, nefuncționale, oarecare, nefiabile și nementenabile. Mă îndoiesc în proporție de 97,23410327517942771% că cel ce va candida în 2019 își dorește în vreun o guvernare fără de succes, lucru pe care un parlament ostil i-l asigură prin:

- noncalitate;

- invalidări;

- lentoare;

- hărțuire;

- nonperformanță;

- tertipuri;

- schimbări;

- comisii;

- reorganizări;

- redefiniri;

- sabotaje.

Pornind de la oabordări realiste, se vede că pe Dâmbovița, alegerile anticipate sunt o utopie adevărată din moment ce condiționalitățile ei au o încărcătură plină de ciudățeniile votului unei colectivități în care privilegiile se autoacordă cu unanimități zdrobitoare, imorale, zgomotoase, ambalate, ad-hoc  și perverse. Este definită, să nu se zică doar că n-ar exista și așa ceva. De înfăptuit, never ever, never ever, adică nici azi, nici mâine, nici la anul și nici la Paștele cailor. Punct.

(26 iunie 2017)

Portocaliul, culoarea corupției

Perioada în care corupția a căpătat proporții apocaliptice a fost cea care în istorie va fi recunoscută sub denumirea de perioadă portocalie, în care:

- vestele erau portocalii la mitinguri;

- școlile și primăriile erau văruite cu portocaliu;

- stegulețele fluturate erau portocalii la defilări;

- baticurile femeilor era tot portocalii în adunări;

- decorurile la spectacolele folclorice erau îmbibate în portocaliu;

- hainele unor sfinți din icoane la procesiuni deveniseră portocalii;

- cuvintele rostite aveau sunet portocaliu;

- minciunile elctorale erau de un portocaliu strident.

Deși prin mai multe locuri s-au încercat revoluții portocalii, ca tot ce este artificial, finanțat, elaborat în eprubete, succesul încercărilor a fost limitat nedepășind 10 ani, deși roșul comunismului a rezistat 70 de ani și încă mai rezistă. Înseamnă că undeva calculele au fost greșite, iar oamenii au fost greșiți. Societatea a găsit anticorpii de a se detașa de portocaliul fundamentat pe mediocritate. Chestiunea repetabilității nu este exclusă, întrucât ROGVAIV nu s-a epuizat din ceea ce se știe în istorie, utilizate fiind doar R, O și V. Avem răbdare...

(18 aprilie 2017)

Nevoia de master

Înainte o facultate era cu durata de 5 ani. Acum programul Bolgna prevede studii de licență de 3 ani, studii de master de 2 ani și stagiul doctoral, undeva la 3 - 5 ani. Foarte mulți tineri se opresc cu stiudiul la cei trei ani pentru că fac un management incomplet al carierei. Dacă absolventul studiilor de licență are medii de peste 8,50 în opinia mea este obligatoriu să urmeze un curs de master pentru:

• a dezvolta în continuare competențele pentru care s-a pregătit în perioada licenței sau pentru a dobândi competențe complementare a ceea ce a învățat in perioada de licență;
• a perântâmpina situația în care intră în competiție pentru ocuparea unui loc de muncă cu absolvenți de master, pentru că nu va sta nimeni să vadă cât de bun este dacă probele nu includ și aspecte practice, ci numai un CV și un interviu;
• a asigura egalitate de pregătire atunci când este vorba de a răspunde exigențelor celor din jur care pun foarte frecvent dacă cel din fața lor  are studii de master, în condițiile în care toți cei prezenți au;
• a arăta ca știu să continue instruirea fără a se opri la cei 3 ani de bacelor, mai ales că din start prima treaptă este definită ca prezentând aspecte generale, introductive, care să permită absolventului să rezolve probleme de complexitate în jurul mediei; înseamnă că absolventului de bacelor nu-i sunt accesibile pozițiile unde trebuie să fie rezolvate probleme de mare complexitate;
• a-și demonstra sieși că dispune de toate resursele pentru a trece întreaga sa pregătire pe un plan superior, întrucât cei doi ani și condițiile de derulare a cursurilor de master nu sunt în contradicție cu desfășurarea de activități de producție.

Este foarte important ca absolventul de licență să cunoască toate elementele legate de masterele din facultatea pe care o termină și anume:

• care sunt acele mastere;
• care sunt planurile de învățământ;
• ce abilități dobândește;
• care sunt profesorii;
• la ce-i folosește la locul de muncă;
• cu ce costuri ca bani și ca timp;
• care este continuarea fie în PhD, fie în ocuparea unui post mai bun.

Este trist că discuțiile cu tinerii nu au caracter permanent și mai ales că aceștia intră într-o stare de derută atunci când trebuie să opteze între un servici și continuarea studiilor, fiind tendința de a amâna continuarea cu un  master sau cu un stagiu doctoral. Motivele sunt numeroase precum:

• consolidarea poziției la locul de muncă;
• acumularea de experiență pentru următoriul stadiu academic;
• chestiunile financiare;
• dorința de a pleca din șară la lucru;
• efortul de a schimba locul de muncă actual;
• necesitatea de relaxare după 3 ani de studiu.

Oricare dintre argumente, aduc o susținere subțire întrucât viitorul este cel care hotărăște totul și locul de muncă și salariul și poziția socială. După opinia mea, lipsa unui master în panoplia unui tânăr echivalează cu terminarea liceului fără diploma de BAC. Nu spun că un absolvent de licență nu va trăi foarte bine. El va trăi foarte bine, va avea un salariu mare, va fi respectat. Însă absolventul care rămâne numai cu studiile  de licență să nu uite că există posibilitatea de a avea un standard excepțional, că există și salarii foarte mari, că există și un adânc respect. Prin studii de master finalizate, respectivul tânăr își crește șansa de a ajunge foarte sus în carieră dar și în societate, viața lui privată nefiind de neglijat căci foarte mulți fac legătura dintre masterat și restul spuselor, mai ales dacă masteratul lipsește. Întotdeauna trebuie vorbit în cunoștință de cauză, iar respingerea pur și simplu a absolvirii unui curs de master fără argumente solide este deja o copilărie din partea oricărui proaspăt absolvent de studii de licență.

(21 aprilie 2016)

Nu diferența contează, ci mărimea!

In 22 iulie 2006 s-a căsătorit Irinel Columbeanu cu Monica Gabor. El avea  48 de ani, iar ea avea atunci 18 ani. Căsătoria lor a avut la bază, așa cum au declarat fericiții soți, o mare dragoste. Cât de mare a fost acea dragoste s-a vazut în 23 februarie, când el a introdus la Buftea acțiunea de divorț.

Israela Vodovoz are 68 de ani, iar sotul ei Liviu Arteniare 38 de ani s-au căsătorit în anul 2010. Când s-au căsătorit, dragostea lor disecată de toate emisiunile tv mondene, era considerată un caz particular. Ei au declarat că se iubesc nemaipomenit. Se vede că în ultimul timp se plimbă pe la televiziuni cu atitudini incerteși se poartă discuții destul de prelungite despre o eventuală răcire a sentimentelor dintre două persoane venind din lumi diferite, dar ale căror inimi băteau la unison. Și la ei diferența a fost tot de 30 de ani.
Statistica are o matrice a mariajelor. Acolo pe coloane se află intervalele de vârstă ale soțiilor, iar pe coloane se află intervalele de vârstă ale soților. La intersecția liniei i cu coloana j se afla frecvența căsătoriilor sintre bărbații de vârsta din intervalul i cu doamne cu vârste din intervalul j. Când consultam un astfel de tabel, nu mică mi-a fost mirarea să văd cu domni fragezi își legau destinele de doamne de vârsta a treia. Era valabilă și situația în care copile erau căsătorite cu domni mai mult decât răscopți.
Era si un banc în care un tip de 70 de ani nu avea cum să se căsătorescă într-o zi când i s-a propus de către primărie, pentru că nici tatăl lui de 92 nu se căsătorea în acea zi pentru că fixase nunta în respectiva zi bunicul lui de 118 ani. Nevestele lor erau toate sub 40 de ani.
Când este vorba de astfel de căsătorii contează foarte mult mărimea. nu acea mărime, ci mărimea teancului de bani stocați într-un cont, pe care unul dintre sot, cel încărcat de toamne, obligatoriu terbuie să-l posede ca dragostea să fie enormă, focoasă si durabilă.
(9 martie 2016)