Multe crize suprapuse sau încârligate?

Un nene care se autointitulează oficial de la Bruxelles a spus că vom traversa trei cize care se suprapun. Eu zic că sunt cu mult mai multe, din moment ce nenea de la Bruxelles nu a inclus ciza de prostie care bântuie Europa, lucru dovedit prin criza energetică generată prin liberalizarea prețului, aspect nestudiat în profunzime, mai ales că s-a vorbit de liberalizare înainte de pandemie și totuși, fără a ține seama de pandemie, ne-profesioniștii și pseudo-economiștii lu pește prăjit au luat-o pe arătură și s-a ajuns în situația de azi, greu de suportat, dar situație scăpată de sub control.

Mie îmi plate la nebunie când îi văd pe tot felul de troglodiți plătiți cu bani grei, care ies la Tv și ne spun niște banalități pe care și bebelușii le intuiesc, numai că nu le spun că încă ei nu vorbesc. Era la mintea cocoșului că omenirea traversează mai multe crize, căci omenirea dintotdeauna a traversat crize suprapuse. Acum crizele sunt precis încârligate, căci efectele lor se combină și dau ceva nasol rău de tot.

Când ai indivizi care doar constată este cel mai rău lucru posibil. La banii lor, oficialii de la Bruxelles ar trebui să vorbească 3 minute despre problemă, 5 minute despre algoritmii utilizați și 120 minute despre variantele de soluții și 15 minute despre soluția pe care ei au ales-o ca fiind cea mai bună în raport cu o serie de considerații de care au ținut seama. Descriptivismul dus până la obscenitate, mă enervează teribil. Nu mă interesează să mi se spună că azi este miercuri, căci știu și eu că azi este miercuri. Nu mă interesează să mi se spună că e ultima zi din august, căci știu și eu că e ultima zi din august. Pentru aceste elemente nu trebuie plătite salarii de peste 15.000 de euro pe lună. Eu sunt interesat să aud soluții la problema facturilor la curent și la gaze. Eu vreau să știu cum cresc salariile și pensiile, căci cei ce mă conduc de aceea sunt plătiți, nu să ridice din umeri.

Criza energetică se vede cu ochiul liber.
Criza alimentară e iminentă datorită secetei prelungite.
Criza sanitară se continuă căci ieșirea din pandemie întârzie.

Criza economică a devenit obișnuință și nu se mai pune la socotează.

Despre criza politică nu mai vorbește nimeni.

Nici despre criza educațională nu se scoate un cuvânt.

Criza din societate nu mai interesează pe nimeni.

(31 august 2022)

Crizatorii

Ca să mă lămuresc am căutat pe Internet și am găsit ceva definiții, după cum urmează.
crizat, crizaţi s.m. (deţ.) deţinut cu accese de furie sau cu crize de nebunie. 
În ziua de 22 octombrie 2021 președintele Klaus IOHANNIS a avut o abordare referitoare la situația dramatică din România încheind cu fraza:
Nu are rost să vă explic eu acum de la Bruxelles de ce nu au reușit, dar zilele trecute au cam arătat care au fost crizatorii. Cei care în loc să facă reforme au produs crize.
Noul cuvânt, crizatorii, introdus în text este o construcție inteligentă, puternică, sonoră, memorabilă, îndrăzneață și va fi asociată cu Klaus IOHANNIS și mă duce cu gândul la anul 1901 când Ronetti ROMAN o-a zis lui I. L. CARAGIALE:
- Nu «momente», ci «monumente» trebuia să numeşti admirabilul volum.

Se știe că poetul Ronetti ROMAN a rămas în istoria literaturii române prin memorabila frază adresată lui CARAGIALE și nu prin opera sa. Ion ILIESCU a rămas prin Măi, animalule, Traian BĂSESCU prin găozarii de jurnaliști. Mai sunt trei ani de mandat, dar nu cred că un alt cuvânt va egala pe cel cu crizatorii.



(23 octombrie 2021)

PhD: criza doctoratului

De cand cu plagiatele din doctorat, s-a declansat o mare criza definita prin:

• scaderea interesului la tineri pentru aceasta forma de perfectionare;
• privirea cu suspiciune, la gramada a tuturor doctorilor de catre societate;
• teama absolventilor de mastere de a incepe stagii doctorale;
• transferul spre un software a sarcinilor de evaluare;
• ezitari in structurarea stagiului doctoral;
• crearea de fire de asteptare artificiale din cauze de asupare a responsabilitatilor.

In conditiile unein exigente deosebite in zona calitatii proceselor specifice derularii unui stagiu doctoral este natural ca societatea sa treaca la reviziuirea atitudinii fata de cei care obtin un titlu stiintific de doctor, mai ales prin recunoasterea valorii dar si prin reflectarea acestei valori in plan financiar. Eroare care s-a facut imediat dupa 1989 a fost aceea de a alipi doctoratul unui invatamant de masa si obligativitatea ca finalizarea tezei de doctorat sa se faca in 3 - 5 ani, desi toti care au fluturat drapelul unei astfel de abordari aveau doctorate facute in minimum 5 ani, 7 ani fiind cel mai frecvent interval in care spunea poporul ca se face o teza solida.

Doctoratul este acum intr-o mare criza si scoaterea din criza este cu mult mai dificila si mai dureroasa decat a scoate o  economie din criza sau a vindeca sistemul bancar prin infuzie masiva de bani. Sistemul doctoral va fi scos din criza prin:

• elaborarea unui document clar si stabil de structurare si functionare;
• impunerea de filtre precise in care lumea stiintifica sa nu se interfereze cu alte lumi;
• asigurarea unei transparente totale a procesului, a tezei, a examenelor si a referatelor;
• stabilirea sanctiunilor si recompenselor;
• gasirea de modalitati de necontestat legate de evaluarea calitatii solutiilor din teza;
• eliminarea acelor elemente ce genereaza suspiciuni in domeniul PhD;
• responsabilizare prin activitati in simetrie a ciclului doctoral.

Vor trece multi ani pana cand lumea de pe strada va uita ca a fi doctor inseamna de cele mai multe ori a fi plagiator si a te impopotona cu un titlu, fara merit. Numai ca nimic nu vine de la sine si vor trebui sa munceasca unii din greu pentru a spala rusinea facuta de unii care au crezut ca tot ce zboara se si mananca.
Sisitemul doctoral nu este un muribund, este insa un accidentat la terapie intensiva. In orice moment insa exista riscul de a interveni colapsul daca nu se ia bisturiul si nu este indepartata imensa  cangrena.

(07 octombrie 2016)