1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin MITRAN

 Constantin MITRAN mi-a fost coleg de serie în facultate. Noi eram două grupe. Constantin MITRAN era în grupa cealaltă, dar am stat în aceeași cameră de cămin când eram studenți în anul al V-lea. Constantin MITRAN era mai mare decât mine cu câțiva ani. Venise din producție și era și membru de partid. Era un tip extraordinar de muncitor. Niciodată nu am înțeles de unde Constantin MITRAN căuia noi îi ziceam Mitu, are atâta putere de muncă. Dacă Mitu își propunea să stea să învețe 20 de ore, el învăța 20 de ore. L-am auzit zicând de vreo câteva ori:
- Mitule, azi n-ai învățat cât trebuie. Nu meriți să mânânci!
Și colegul meu Constantin MITRAN, nu mergea la cantină să mănânce. El știa ce are de făcut și era extrem de riguros și de disciplinat.

Muncise din greu la viața lui să facă liceul, să devină student și avea valoarea timpului petrecut în bibliotecă. Se auto-evalua cu rigurozitate și dacă noi, cei care eram mai tineri ca el, priveam cu mai mult optimism lucrurile, Mitu, despica firul în patru și măsura de 100 de ori înainte de a tăia o dată, așa cum fac croitorii. Am fost tare mândrul că Mitu a acceptat să fim prieteni și să vorbim unul cu celălalt despre lucruri extrem de sensibile. Când m-am căsătorit, i-am zis lui Mitu și l-am invitat la căsătoria mea civilă. Eram onorat de prezența lui, pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna oamenii serioși, de la acre eu am de învățat lucruri care să-mi folosească toată viața cât trăiesc.


(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion PĂTRĂU

Ion PĂTRĂU mi-a fost coleg de grupă. El era ceva mai mare de ani decât mine, dar de la el am învățat că în orice lucru pe care-l fac să măsor de zece ori și să tai o singură dată. Am mai învățat de la el, că în relația cu o femeie, trebuie să fiu domn, indiferent cum curg lucrurile, pentru că viața este atât de complicată, încât vorbele grele vor fi regretate, iar faptele necugetate nu se mai îndreaptă niciodată.

El era căsătorit din studenție și după terminarea facultății, ori de câte ori treceam de la mare spre București ne întâlneam și mi-am dat seama că Ion PĂTRĂU este un om de nota 10.

El a lucrat la Centrul de Calcul Teritorial Constanța și a avut acolo o poziție foarte bună, căci știa meserie. Făcea analize excelente de sisteme informaționale și de sisteme informatice.

Îmi aduc aminte că de un întâi mai am mers cu ai mei la mamaia și l-am întâlnit pe Ion PĂTRĂU și am petrecut de minune acolo la un restaurant cu regim închis. A fost o seară memorabilă, căci am cunoscut pe mulți dintre prietenii lui, care erau oameni deosebiți, cum om deosebit a fost și conul PĂTRĂU, căci cu coane, ne vorbeam noi între noi în studenție.

Trebuie să scriu aici că Ion PĂTRĂU știa să bată step ca nimeni altul. Eram într-o seară într-o pauză dintre două cursuri și nu știu de ce, dar el s-a apucat să bată step pe parchetul din sala de curs și se auzea foarte bine și foarte frumos. Era și acesta un talent, alături de vorba lui blajină.

La conul PĂTRĂU m-a impresionat, că deși acea ceva mai mulți ani decât mine, era un om care respecta și mai ales, care avea putere de muncă. Cred că la terminarea facultății era trecut de 33 de ani, vârstă la care mulți consideră că sunt la mijlocul carierei, în timp ce el era la început și a avut puterea să ia în piept viața de pe poziția de informatician cu studii superioare și rezultatele lui au fost pe măsură.

La Ion PĂTRĂU m-a impresionat perseverența de a pătrunde tainele meseriei și modul ordonat și așezat de a lucra, fără a pierde din vedere nici cel mai nesemnificativ detaliu. L-am văzut zăbovind și chiar revenind asupra unei etape de proiect și cizelând o formulă sau verificând un calcul, căci n-ar fi trecut niciodată mai departe dacă tot ceea ce făcuse până atunci, nu era perfect și avea mare dreptate, căci niciodată nu ai să obții un lucru de cea mai bună calitate dacă un ceva din interior este prost făcut.

(12 ianuarie 20230

O poză legendară...

O poză legendară este acea poză care-i are pe colegii mei de cameră din studenție. 

Îi voi prezenta de la dreapta la stânga.
Cel din dreapta este Constantin MITRAN, un băiat care fusese muncitor înainte de a deveni student, la o întreprindere de la Sadu. Muncea enorm și avea rezultate excelente.

Lângă el, cel cu ochelar este Ion PĂTRĂU, un student foarte bun, cu care am rămas prieten și după terminarea facultății. A lucrat la Centrul Teritorial de Calcul Constanța. Ne făceam vizite.

Lângă el, mai spre stânga este Constantin CURSARU, un băiat excepțional, care lucrase și el în producție înainte de a fi student și care era matur, avea o gândire analitică extraordinară. După terminarea facultății a lucrat la BNR.

Cel mai din stânga sunt eu Ion IVAN, cum ar fi zis cine știm noi, ultimul pe listă cu voia dumneavoastră.

Ne-am ales să stăm în aceeași cameră căci ne cunoșteam. Niciunul dintre noi nu fuma. Toți știam ce înseamnă să ai bursă și învățam pentru a ne păstra bursa, care era singurul nostru venit de trai din viața de student. Toți eram corecți unii față de ceilalți și nu umblam cu cioara vopsită. dacă aveam o felie de pâine o împărțeam în patru.

(16 decembrie 2022)