Meditațiile de pe vremea mea

Pe vremea când eu eram elev, nu exista cuvântul meditație. Meditațiile și meditatorii au apărut mult mai târziu ca efect al unui mod artificial de a stabili ierarhiile între elevii care doreau să devină liceeni și între absolvenții de liceu care doreau să devină studenți. Din când în când aflam că un elev al unui activist de partid mergea la București la meditații pentru medicină sau pentru arhitectură, la profesori universitari. Se zicea că la aceste facultăți altele sunt standardele și musai trebuiau meditații, deși eu n-am crezut niciodată că așa stăteau lucrurile.  În cele mai multe cazuri, cei meditați nu reușeau la examenul de admitere și circula zicerea: degeaba s-a meditat la București, că tot nu a intrat la facultate. 

Pe vremea mea, eu mă refer la perioada 1954 - 1965 pe când am fost elev, profesorii ofereau consultații elevilor care doreau să meargă la olimpiadele ce se organizau pentru limba română, fizică, chimie, matematică, iar acele consultații erau anunțate în clasă și cei dornici veneau acolo, profesorii expuneau probleme, elevii dădeau soluții. Nivelul era ceva mai ridicat decât cel de la clasă. Profesorii veneau cu materiale de specialitate, culegeri de probleme numere din Gazeta matematică și aveau loc discuții. De acolo, elevii plecau mult mai bine informați și înțelegeau mai bine modalități de a rezolva probleme, de a folosi artificii care duceau la soluții elegante ale problemelor.

Pe vremea mea, având în vedere ponderea covârșitoare a celor care se meditau la București, dar care nu reușeau la facultate, se crease ideea că numai proștii se meditează și de aceea era chiar o rușine să spui că mergi la meditație.

Ca să nu apelezi la meditatori, era necesar ca profesorii de la clasă:

- să fie foarte buni,

- să facă toată materia,

- să-i învețe pe elevi ceea ce trebuie,

- să le dea elevilor startul pentru admitere.

Îmi aduc aminte de profesoara mea de matematică din liceu, Eugenia MINASIAN, care la consultații a venit cu un teanc de culegeri de probleme frumos legate, a făcut un tabel, ne-a dat la fiecare câte un exemplar, cu rugămintea de a le înapoia la un anumit termen și cu rugămintea de a avea grijă de ele ca să fie folositoare și pentru generațiile ce vor urma.

Pe vremea mea, profesorul era profesor, era modelul de comportament, de profesionalism, de la care chiar aveam ce învăța, căci în acele vremuri nu exista Internet, nu exista televizor, ci doar ziare cu multă propagandă, iar cărțile în limba rusă sau traduceri din limba rusă erau prea multe și nu mă atrăgeau câtuși de puțin. Cuvântul profesorului era cuvânt, căci exista o distanță mare între bancă și catedră și democrație avea cu totul alte valențe decât în ziua de azi, când foarte mulți înțeleg prin democrație exact ceea ce democrația nu este, iar dreptatea este relativizată dincolo de limitele bunului simț.

(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugenia MINASIAN

Am scris undeva despre profesoara mea de matematică Lucreția TROCAN. În liceu am avut o profesoară de matematică absolut specială și aici o numesc pe Eugenia MINASIAN. Ea era soția profesorului de matematică Eduard MINASIAN de la Liceul Nicolae BĂLCESCU, cel mai bun liceu din Pitești.

De la Eugenia MINASIAN am învățat trigonometrie, mai precis, am învățat cum pornind de la triunghiul dreptunghic, cu desenul în față sunt în stare să ajung la tot felul de formule, unele mai speciale decât altele. Profesoara Eugenia MINASIAN avea o vorbă caldă, calitatea de a explica pe îndelete cum stă treaba și nu lăsa lucrurile suspendate. Sunt sigur că vorbea la clasă numai despre lucrurile pe care le știa foarte bine și pe care le pătrunsese în cele mai mici detalii.

Eugenia MINASIAN avea culegeri de probleme de matematică.

Eugenia MINASIAN ne-a inspirat dorința de a ne abona la revista Gazeta matematică.

Eugenia MINASIAN ne-a stimulat să mergem la olimpiada de matematică.

Eugenia MINASIAN ne-a pregătit benevol pentru olimpiade.

Eugenia MINASIAN a făcut dovada corectitudinii totale în evaluarea noastră.

Eugenia MINASIAN știa să spună o vorbă bună celui care venea cu o soluție corectă la un exercițiu.

La un moment dat, a povestit la o oră de matematică ceva despre o vizită de-a sa în Statele Unite la New York și relata cum un cetățean a fost înjunghiat lângă ea și lângă soțul ei și cum lumea trecea nepăsătoare pe lângă victimă. Am căpătat o spaimă legată de ceea ce se întâmplă în New York. În anul 2000 când am aterizat pe aeroportul JFK și am ajuns cu taxiul cu preț fix la hotel, deja îmi făceam probleme cum va fi pe străzile marei metropole. Chiar am ieși noaptea pe stradă și surpriza mea a fost imensă, căci orașul era mai sigur decât Bucureștiul anului 2000, noaptea, desigur.

De la profesoara mea de matematică Eugenia MINASIAN am aflat că soluția oricărei probleme este în problema însăși, lucru extraordinar, mai ales pentru mice ca programator de calculator. Eu am învățat cum:

- se citește o problemă,

- se stabilesc cerințele problemei,

- ce trebuie să știu înainte de a mă apuca să rezolv,

- folosesc formule,

- sunt calculele ce trebuie făcute,

- definesc structura rezultatelor,

- obțin rezultatele,

- verific dacă ceea ce am făcut este bine,

- dau dovadă de reținere ca să nu mă compromit.

Îmi aduc aminte că în vremurile de demult, când aveam undeva la 33 sau 34 de ani, am reușit cu trigonometria învățată la 17 ani să închei un acoperiș la o casă, după ce niște dulgheri se zbuciumaseră mult timp. Eu aveam un calculator cu funcții trigonometrice și dulgherii îmi dăduseră doar niște înălțimi de cătriori, niște unghiuri unde se închidea acoperișul. Am construit un model, am folosit formulele trigonometrice pe care le știam de la doamna Eugenia MINASIAN și am reușit. Se dovedea încă o dată că matematica nu minte dacă știi s-o folosești cum trebuie.



(16 ianuarie 2023)

CIUCIU Nicolae, fostul meu coleg din liceu

Între 1961 0 1965 am făcut cele 4 clase de liceu, a VIII-a până la a XI-a căci așa erau vremurile acelea. În clasa a X-a profesoara de matematică Eugenia MINASIAN a întrebat elevii care dintre ei doresc să meargă la Olimpiada de matematică pe orașul Pitești. S-au înscris destul de mulți. La orele de lucru cu profesoara Eugenia MINASIAN se lucra după niște culegeri de matematică cu care venea de acasă profesoara și din Gazeta matematică, revistă foarte căutată printre elevii liceului, mai ales că unii doreau să dea admitere la facultăți pretențioase la București.
A avut loc olimpiada.
După un timp, au venit și rezultatele. Am aflat fiecare ce punctaje obținuserăm. Profesoara Eugenia MINASIAN l-a sculat în picioare pe elevul CIUCIOU Nicolae, care obținuse un punctaj fantastic. El era un elev provenit de la țară, cu dragoste de matematică, având o gândire clară, constructivă, formată de profesorul lui de matematică din școala elementară. Mult timp, CIUCIU Nicolae a fost strălucitor la orele de matematică. Profesoara noastră Eugenia MINASIAN s-a mutat la un alt liceu și la matematică am avut parte de profesori despre care niciodată nu am avut o părere prea bună, căci despre acel epsilon oarecare de la analiza matematică, atunci când se dorea evidențierea convergenței, n-am înțeles prea mare brânză în liceu. În acel context nefericit nu a mai fost acea efervescență de dezvoltare a personalității acelui coleg cu calități deosebite.
Am terminat liceu. la întâlnirea de 10 ani nu l-am reîntâlnit pe CIUCIU Nicolae. N-am mai aflat nimic despre el. Știu numai că în liceu am avut un talent nativ în ale matematicii și acesta era elevul cu numele CIUCIU Nicolae. Cum nici atunci și nici acum nu se pune accent pe calitățile cuiva, talentatul meu coleg în ale matematicii CIUCIU Nicolae și-a urmat visul lui, căci pe români nu-i interesează nimic.

(07 noiembrie 2021)