Birocrații reticenți, favorizații de soartă în lupta cu Inteligența Artificială - IA

Birocrații reticenți și incompetenți sunt marii favorizați de soartă în lupta cu Inteligența Artificială - IA pentru că:
- lucrează îmbâcsit,
- nu au proceduri,
- nu crează conținut digital explicit,
- tărăgănează lucrurile,
- lucrările lor sunt de slabă calitate,
- complexitatea soluțiilor lor este exagerat de mare,
- includ în acțiunile lor multe elemente ilogice,
- generează nenumărate situații contradictorii,
- greșelile lor sunt diferite și imprevizibile,
- realitatea din teren e diferită de reflectarea în plan informatic.
Toate aceste elemente duc la nenumărate rateuri ale aplicațiilor de Inteligență Artificială - IA de a da răspunsuri corecte la probleme puse corect, pentru că, asemeni proverbului machedonesc conform căruia dacă într-o oală cu ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește, chiar dacă o mică parte din conținutul digital oferit de birocrații reticenți, incompetenți, aroganți și necalificați, este de proastă calitate, soluțiile în care aplicațiile cu Inteligența Artificială - IA încearcă să folosească un astfel de conținut digital, evident, rezultatul este unul de proastă calitate, căci Inteligența Artificială - IA nu are capacitatea de a face diferența dintre conținutul digital de proastă calitate și cel de bună calitate, atunci când condițiile necesare si suficiente de a face diferențierea nu sunt îndeplinite. Dacă în online circulă doar fișiere .pdf și lipsesc formulele de calcul, nicio aplicație de Inteligență Artificială - IA, nu va avea capacitatea de a reconstitui proceduri de obținere a documentelor care au generat acele fișiere .pdf.

(17 aprilie 2026)

Dezinteresul față de Inteligența Artificială la români

Pe românul de rând îl interesează prea puțin dacă lângă el se dezvoltă sau nu aplicații informatice care includ elemente de Inteligență Artificială, pentru că el este prea sărac să se bucure de ele. La bodega din sat nu e nevoie de Inteligență Artificială pentru a lua o cinzează de tărie pe caiet.

Așa cum a fost prezentată Inteligența Artificială, ca aducătoare de șomaj cronic prin înlocuirea oamenilor cu roboți, oamenii nu stau să citească pentru a se convinge că abordarea este falsă și o iau ca atare, ca pe o sperietoare pentru omul de execuție.

Dezinteresul pentru Inteligența Artificială la noi este datorat faptului că Inteligența Artificială:

- introduce ordine în rândurile birocraților,

- elimină abordările arbitrare,

- mărește foarte mult transparența,

- ierarhizează corect oamenii după valoare,

lucruri care nu convin celor care vor ca lumea să rămână așa cum a fost și acum 10 ani și acum 20 de ani, dar și acum 50 de ani. Chestia este că decidenții sunt influențați de cei ce abordează problema Inteligenței Artificiale ca dușmanul numărul 1 al omenirii, lucru care este total fals.

Se știe că în lumea modernă capitalul se mișcă doar în direcția în care profitul se maximizează, indiferent de opțiunile birocraților. Dacă Inteligența Artificială maximizează profitul, Inteligența Artificială va fi pe primul plan și va mătura totul în cale, pentru ca mișcările capitalului să se facă în voie, fără restricțiile cuiva. Dezinteresul față de Inteligența Artificială nu are nicio valoare atât timp cât mișcarea capitalului prin bănci înseamnă fluxuri orientate spre producție și spre servicii care maximizează profiturile. Puterea capitalului în mișcare este mai mare decât cea mai destructivă tornadă care a fost vreodată pe pământ și dacă acea putere este potențată de Inteligența Artificială, atunci Inteligența Artificială va trece peste orice și se va instala, iar dezamăgirile vor fi o amintire, căci mișcarea capitalului înseamnă la o creștere cu 300% a profitului și o creștere a salariilor la executanți cu 20%, deea ce este foarte mult, dacă această creștere se repetă la intervale mai mici de un an și toate se datorează Inteligenței Artificiale.

(17 iunie 2023)

Digitalizarea, bat-o vina!

Digitalizarea va schimba fundamental raporturile dintre oameni. 
Digitalizarea înseamnă baze de date naționale interconectate.
Să ne imaginăm baza de date a absolvenților de facultăți.
Se dă admitere.
Se introduc în baza de date cei admiși.
An de an se complectează în baza de date situația fiecărui student.
Numai pentru cei care au terminat examenele este dată lista celor care susțin licența.
Se introduce nota de la examenul de licență.
Numai cei cu medie peste 6 la licență obțin diploma.
Cu baza de date a absolvenților se exclude posibilitatea circulației diplomelor false.
Folosind un criteriu rezonabil de acces, oricine va avea posibilitatea dacă X sau Y este absolventul facultății cu care se laudă în popor.
Digitalizarea scade dramatic birocratizarea și dependența cetățeanului de mofturile funcționarilor, obișnuiți să lucreze discreționar sau de fapt să nu lucreze. Ei primesc dosare online, au termene și sunt obligați să soluționeze. Calitatea și cantitatea muncii lor se vede prin indicatorii care se calculează automat de aplicația informatică de care dispun funcționarii.
Spunea un președinte de stat că la ei doar la naștere și la înmormântare e necesar să se prezinte cineva să ridice documente. În rest, totul este online. Adică societatea este digitalizată integral. 
La noi s-a tot vorbit de digitalizare, dar s-a bătut pasul pe loc. A trebuit să vină pandemia ca să-i facă pe birocrați să se protejeze și digitalizarea a fost elementul fundamental. Nu s-au implementat aplicații informatice în 2020 și 2021 de dragul cetățenilor, ci exclusiv pentru ca funcționarii să se protejeze.
Digitalizarea va face minuni, căci totul devine la vedere pentru cei care gestionează bazele de date și dacă acele baze de date mai sunt și corelate, spectacolul va fi total. Vom vedea cum bugetari cu 1.000 de euro pe lună și fără alte surse în afara unei mătuși Tamara, au agonisit milioane și milioane de euro. Vom mai vedea cum persoane cu venituri zero reușesc să aibă vile cu zeci de camere și mașini de super-lux în fața porții, dar și multe alte bizarerii care numai în spațiul mioritic sunt posibile.
Digitalizarea, bat-o vina le scoate la suprafață, cum apele învolburate scot gunoaiele.

(02 ianuarie 2022)

COVID 19 și birocrația

COVID 19 dă o lovitură năpraznică birocrației de la noi, birocrație care a înflorit în ultimii ani nejustificat de mult, pentru că angajarea la grămadă pe criterii de neperformanță a amplificat încetinirea soluționării de probleme.

Acum când COVID 19 și-a făcut apariția și a generat o criză de cu totul altă natură decât crizele cu care noi eram familiarizați, a apărut necesitatea de a întreprinde acțiuni:

- rapide,

- eficiente,

- profunde,

lucru pe acre birocația nu este în stare să-l producă. De aceea, birocrația se va transforma și sub imperiul necesității, birocrații care n-ar fi făcut în vecii-vecilor anumite lucruri, acum le vor face, obligați. 

Este creat un spirit de solidaritate și birocrații nu au cum să rămână în afara armatei oamenilor de bine care sunt puși să rezolve bine în folosul cetății, mai ales că ochii tuturor sunt ațintiți asupra lor și se vede clar dacă au făcut ce li s-a cerut sau nu au făcut, mai mult se vede dacă au lucrat bine sau nu și ierarhizarea lor se va face în funcție de rezultatele efective și nu de sprijinul ocult pe care se bizuiau până acum două sau trei luni. COVID 19 lucrează profund la restructurarea fluxurilor birocratice, reducându-le sever și la dinamica birocratizării, stopând-o. Totul se face fără nicio ezitare căci este situație de forță majoră.

(18 martie 2020)

Birocrația mioritică

Birocrația nu este o invenție românească, ci este creația unei minți dacă nu diabolice, cel puțin producătoare de stres, angoase, nefericiri și dureri. Când se vorbește de biorcrație, se vorbește de:

- birocrați, 

- birouri,

- fire de așteptare

- nervi întinși la maximum,

- ineficiență,

- corupția mică,

- nepotism,

- pile,

- mediocritate,

- bătaie de joc.

Statele înapoiate dezvoltă mecanisme ce proliferează birocrația pentru că ele nu au interes ca populația să fie:

- fericită,

- activă,

- eficientă,

- dinamică,

- creativă.

Sceste state au nevoie de oameni:

- înapoiați,

- stresați,

- săraci,

- înregimentați,

- dependenți,

- umili.

Un mijloc sigur de a-și atinge toate obiectivele limitate, minore și pe termen scurt ale statului este acela de a exacerba dezvoltarea birocrației. Am crezut un timp că numai comunismul este cel care a dezvoltat o birocrație bolnăvicioasă. Am văzut că după 1989 statul așa-zis capitalism de la noi a dezvoltat o birocrație mai ceva decât birocrația comunistă care era cât de cât controlată de partid și când se sărea calul, partidul comanda restructurări ce se executau fără comentarii. La noi, în așa-zisul capitalism de cumetrie cum zisu-i-a corect bătrânul ILIESCU, birocrația parcă e mai a dracului decât la stat, căci patronii noștri în loc să urmărească eficiența maximă, urmăresc niște căi halucinante, angajând fictiv neveste și copii, făcându-i salariați de lux, care nu fac nimic, dar cheltuiesc nelimitat. La patroni, datorită mediocrității și lipsei acestora de preocupare pentru eficiență, căci ei sunt interesați mai mult de a li se zice șeful sau patronul sau directorul, aspectele legate de relația cu cetățeanul este lăsată pe mâna unora care fie că nu se pricep, fie că sunt rău intenționați și prin urmare fac ei ce fac și din zicala clientul nostru, stăpânul nostru, fac de fapt clientul nostru, prostul nostru, că nici măcar sclav nu-l numesc pe client. Orice relație a cetățenului cu o organizație, fie ea de stat, fie ea privată este precedată de stres, dar urmată de regrete, însă bietul de el nu are soluție. Birocrația se concretizează prin:

- lipsa de proceduri clare ale funcționarului;

- informații insuficiente care detrmină nenumărate reveniri;

- ambiguitatea traseelor de documente;

- amânări și nerezolvări rapide;

- necesitatea obținerii a nenumărate aprobări prealabile;

- depunerea de documente inutile;

- neintroducerea programărilor online;

- comportamentul discreționar al celor de la ghișee;

- vocabularul neadecvat al funcționarilor;

- productivitatea scăzută a funcționarilor;

- lipsa de responsabilizare a funcționarilor;

- evaluările pe pile ale lucrătorilor și promovarea anapoda a acestora;

- volumul redus al soluțiilor date în favoarea cetățeanului;

- intenția de a arăta că altcineva este de vină nu incompetența.
Birocrația mioritică este izvorul atâtor nefericiri aduse cetățeanului în principal din lipsa preocupării statului de a-l respecta pe cetățean, exact cel care face ca prin taxele pe care le plătește să huzurească birocrații în locuri călduțe, mocirlindu-se aleatoriu, cu direcție spre niciunde, cu orientarea  spre nimic. În lipsa unei strategii, a responsabilizării și a criteriilor de performanță nemunca în birourile statului este în plină ascensiune, iar inerția sistemului crește exponențial, spre disperarea cetățeanului.

Se zice că omul sfințește locul. În cazul birocraților, aceștia nu au cum să sfințească locul pentru că birocratul prin natura lui este plin de păcate și de limite, iar contextul în care evoluează este viciat și îi permite dezvoltarea de apucături specifice unui mod de gândire nociv, orientat spre contraperformanță. Intersecțiile mele cu birocrații au fost dintre cele mai nefericite și aceasta m-a dus să mă feresc de a merge pe la birouri, exact cum se ferește dracul de tămâie. Nu vreau să dau deocamdată exemple, dar cred că mă voi înfuria și la cald, voi da acele exemple cutremurătoare.

(27 august 2017)

Debirocratizarea

Societatea informațională ar trebui să aducă numai avantaje cetățenilor și tot ce era rău în vechea societate ar trebui să nu se mai practice și să fie dat uitării. În orice problemă care trebuie soluționată este necesar:

• să se facă un studiu al realității;
• să se definească un obiectiv;
• să se facă măsurători;
• să fie aplicate metode științifice;
• să se definească criteriul de optim;
• să se stabilească costurile;
• să se estimeze pierderile;
• să se știe care sunt grupurile țintă;
• să se estimeze dimensiunile.

Debirocratizarea a fost, este și va fi obiectivul nenumăraților decidenți, pentru că are ca obiectiv reducerea timpului pe care cetățenii îl pierd pe la ghișee încercând să-și rezolve niște probleme. Societatea informațională a reușit să impună soluții legate de lucrul online pentru:

• plata de facturi;
• achiziționarea de bilete;
• programări;
• alocarea de resurse;
• informare instantanee;
• ghidare;
• comparări;
• cumpărături;
• lucru de la distanță.

Sunt totuși niște lucruri care presupun debirocratizarea, mai ales în ceea ce privește achiziția de date prin interconectarea de baze de date și utilizarea de carduri sau de coduri bară sau a altor sisteme de identificare. Un lucru simplu trebuie făcut și anume STANDARDIZAREA FACTURILOR, a CHITANȚELOR și a BONURILOR FISCALE. Adică mai întâi:

• să fie luate aceste documente;
• să se facă o listă cu câmpurile de completat;
• să se vadă pozițiile acelorași câmpuri;
• să se analizeze sistemele de codificare;
• să se măsoare gradul de completare;
• să se diferențieze ceea ce este esențial în ele.

După aceea, să se stabilească:

• poziția obligatorie a câmpurilor;
• dimensiunile standard ale documentelor;
• concordanța de denumiri;
• vocabularul unic;
• sisteme de codificare ușoare;
• câmpurile obligatorii;
• durate și lungimi ale fluxurilor;
• termene de utilizare;
• gradul de completare;
• sistemul de identificare;
• legătura cu bazele de date.

Dacă se reușește acest lucru, înseamnă că primul pas în debirocratizare s-a făcut. Acum este un haos drăguț în aceste documente, iar cine caută în clar care este suma de plătiti va pierde destul timp s-o găsească într-o factură. La plățile online, ar fi normal ca să se introducă un cod și din bazele de date interconectate să rezulte sume, conturi, iar cetățeanu doar să facă selecții. Laptopurile nu dispun încă de cititoare de cod bară spre jena generală, iar până la selecție și apoi la fixarea deciziei și la efectuarea plății interfețele sunt atât de diferite și de ambigue încât cetățenii sunt ținuți la distanță, iar debirocratizarea rămâne doar un deziderat. Faptul că nu mai trebuie mers cu copiile legalizate ale certificatelor de naștere sau ale cărții de identitate este un progres. Este de neînțeles cum băncile care au sisteme foarte puternice informatice solicită de fiecare dată CI pentru a fi fotocopiat, deși chiar clienților întâmplători li s-ar face cont cu cod numeric personal și ori de câte ori e nevoie se compară imaginea scanată a CI de la prima tranzacție cu ceea ce oferă cetățeanul, iar scanarea s-ar impune dacă și numai dacă acesta și-a schimbat CI.  Chiar CI ar trebui să aibă un cod care să fie citit cu un aparat și multe lucruri s-ar simplifica. Am înțeles că sunt bănci care impun ca clienții să vină numai în anumite sedii să facă tranzacțiile. Am auzit că unele organizații au bănci stabilite unde se fac tranzacții, cetățeanul fiind o slugă pentru ele și tratat cu maxim dispreț din moment ce dosarele cu piese conțin nenumărate informații aflate în baze de date care din lipsă de interconectare îl chinuie pe cetățean să vină cu documente tipărit, avizate, semnate, cu timbru, deși societatea informațională are soluții foarte eficiente și pentru aceste probleme considerate de unii nodul gordian al vieții.

(06 octombrie 2016)