Românii noșri de pretutindeni

Circul mult prin Europa.
De fiecare dată am fost plăcut impresionat să intru în vorbă cu români stabiliți în străinătate.
Anul acesta, oriunde am fost și am stat ceva mai mult, am stat de vorbă cu români de-ai noștri.

În Trier am discutat cu doi tineri care lucrau în hotelul unde am tras și eu.

În Bruxelles, la Magazinul de articole sportive de la Mini Europe, am vorbit cu o domnișoară de fel din Banat.

Într-o localitate din Austria am vorbit cu o doamnă care lucra acolo.

În localitatea din Austria cu Tirolul am stat de vorbă cu cineva care lucra într-o patiserie.

Lângă Viena, când am mers la micul dejun, o doamnă care ne-a auzit vorbind românește, a intrat în vorbă cu noi. Era româncă din Bihor și lucra la hotelul unde am tras noi, la recepție.

Da din șapte locuri, în toate șapte să întâlnești persoane care vorbesc limba ta, este dovada clară că foarte mulți dintre românii noștri au plecat în bejenie și și-au lăsat rostul lor de acolo de unde s-au născut, în lipsa speranței că în țara natală vor avea vreo șansă la o viață mai bună. La cele șase milioane de români plecat șa muncă în străinătate, șansa de a-i întâlni oriunde mergi prin Europa, este foarte mare.

Mă bucur să-i știu că  și-au găsit acolo un rost, chiar dacă nu sunt la ei acasă, pentru că a munci din greu și a avea pe ce pune mâna este una, iar a trăi de pe o zi pe alta în tristețe și fără speranță este alta, dar este varianta cea mai rea.

(08 iulie 2026)

Depopularea Daciei

Ani de zile a fost combătută teoria depopulării Daciei, conform căreia populația s-a retras în munți, fără a exista o explicație solidă asupra motivelor pentru care dacii să fi făcut așa ceva. Nici în ziua de azi nu există explicație coerentă a dispariției limbii dacilor, căci viezure, mânz, brânză, lift, trump, nu sunt doar reverberații în timp ale existenței unui popor, ci mult mai mult.
Ceea ce s-a întâmplat cu poporul român în ultimii 36 de ani, arată că nu trebuie să treacă un secol ca un popor să-și ia bocceluța cu el și să plece în bejenie, atunci când pământurile lui strămoșești nu-i mai ofer:
- speranță,
- bunăstare,
- muncă.
Au plecat în bejenie 6 milioane din cele 22 de milioane de români și au fost ani în care numărul de nou-născuți dintre români în străinătate au fost de peste 500.000 ceea ce arată că cei plecați au fost în floarea vârstei. Așa cum stau de rău lucrurile aici pe meleagurile noastre mioritice, riscul plecării altor milioane de români crește și mai mult, iar depopularea țării devine o realitate de o cruzime de neimaginat. Sub ochii noștri are loc un proces numit exod, care nu explică existența unor catastrofe naturale sau a unor războaie, ci verificarea dictonului latin  ubi bene, ibi patria. Ceea ce nu a înțeles clasa politică din spațiul mioritic este legat de faptul că procesul este în dinamică, se desfășoară sub ochii ei și are caracter ireversibil. Mai mult, diaspora, căci așa se numește partea de popor care pleacă din patria sa, votează și contribuie prin dezinformarea de care beneficiază de adoptarea pe căi democratice a unor decizii greșite, dacă ne gândim doar la alegerile din 2009, 2014 și 2019. Ar fi bine ca sociologii să privească cu atenție ce se întâmplă aici și acum și să facă noi construcții teoretice asupra depopulării Daciei, căci migrația popoarelor este parfum comparativ cu crahul economic devastator.

(26 august 2025)

Indicatorul care nu se calculează la INS: depopularea

Se știe că avem o diasporă extrem de mare, de peste 5 milioane de compatrioți, dar nu se știe cu exactitate câți dintre românii noștri au luat drumul pribegiei. Dacă s-ar fi calculat indicatorul de depopulare, s-ar fi văzut că direcția în care merge țara este una greșită, din moment ce oamenii pleacă din țară, căci nimeni nu-și lasă casa și ia drumul bejeniei de fericire, de bunăstare și de mult bine. 
Depopularea se realizează prin:
- scăderea natalității,
- plecare oamenilor la muncă în străinătate.
Există nenumărate modalități de a vedea care este ritmul depopulării țării prin plecare în bejenie și nimeni u trebuie să se ferească de a calcula indicatorul depopulării. Ne place să ne împăunăm cu tot felul de rezultate mediocre, pe care le umflăm artificial pentru a ne face o imagine excelentă, când în realitate acele realizări sunt mediocre, nesemnificative și banale. Este clar că lucrurile merg din rău în mai rău când oameni calificați pleacă să lucreze în alte țări, când nivelul producției scade, iar consumul nu este susținut de niciun fel de producție. Nu trebuie făcut recensământ anual pentru a identifica nivelul depopulării, când se știu exact că persoanele care părăsesc țara au la ele pașaport sau carte de identitate, se știe momentul părăsirii teritoriului și eventual, se știe și când se întorc. Dacă se definește un interval pentru a include o persoană ca fiind parte a diasporei, nivelul de depopulare se obține doar din informațiile primite de la punctele de trecere a frontierei naționale. Cum avem la un doimiciliu mii și mii de indivizi care primesc viză de flotant, din motive electorale, tot atât avem dezinteresul de a ști nivelul diasporei, căci adevărul gol-goluț despre depopulare dă dimensiunea catastrofei economice și a marasmului ce trebuie traversat.

(15 august 2025) 

Desconsiderarea diasporei

De când s-a văzut harta cu repartizarea voturilor în diaspora, televiziuni precum Antena 3 CNN, DIGI 24, România tv, B1 tv, Realitatea plus, nu contenesc în a prezenta votanții din diaspora ca pe răul imens făcut țării, direcției spre Europa și atitudinii pro Atlantice. Deja lumea uită cum stau lucrurile cu diaspora. Diaspora este formată din cel puțin 5 milioane de români plecați în bejenie, căci țara nu avea ce să le ofere în afară de sărăcie, umilință și durere. ori de câte ori am fost în străinătate am întâlnit români plecați la muncă. Am discutat cu ei și toți ziceau că au plecat să-și ajute familiile, să-și facă un rost în țară, dar tot, toți, toți doreau să se întoarcă, cu speranța că în câțiva ani lucrurile se vor repara în țară și vor veni la vremuri mai bune, cu școli mai bune, cu spitale mai bune, cu locuri de muncă mai bine plătite și cu un mediu propice muncii cinstite. Anii au trecut și situația în țară a mers din rău în mai rău, iar despre obiectivul legat de aderarea la zona euro nici nu se mai pomenește.

Acum, există unii care ridiculizează diaspora, minimalizează rolul miliardelor de euro câștigați cu trudă și sudoare, trimiși de diasporă în țară, ca să nu spun că-i ironizează pe cei care au votat altfel decât burțile lor grase și cefele lor nesimțite de simbriași ai marelui rău, consideră că trebuia s-o facă, deși votul secret asigură imposibilitatea de a ști cine cui a dat votul. Marea eroare care se face acum este legată de faptul că alegătorii din diaspora sunt tratați ca pe minerii din anii  '90. Ori oamenii din diaspora nu sunt deloc masa de manevră cum erau minerii pe vremuri. Ei sunt oameni cu meserii, care nu trăiesc din mila statului, ci statul este la mâna lor, căci fără miliardele intrate moca în țară, consumul ar fi fost la pământ. Ironiile ieftine din emisiunile tv privind diaspora nu sunt un semn bun și mă aștept ca staful de campanie al lui Nicușor DAN să contacteze trusturile de presă și să le adreseze rugămintea să schimbe discursul de acum, care aduce mari deservicii candidatului Nicușor DAN, căci Nicușor DAN poartă respect votanților din diaspora, iar Traian BĂSESCU și Victor PONTA nu reprezintă nimic pentru această campanie electorală, primul înseamnă trecut sau PETROV, iar al doilea este un perdant oarecare, combinator jalnic sau pisic. 

(10 mai 2025)

Ziua votului, ziua adevărului

În ziua de 4 mai 2025 este ziua votului pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, dar în același timp, este ziua adevărului absolut. După numărătoarea voturilor se va ști exact ierarhia candidaților și se va stabili cine este alesul dacă din prima există un candidat care obține 50% și un vot din numărul celor care au votat sau cine merge mai departe în turul al II-lea. Se va vedea care este adevărul absolut al aprecierii candidaților de către popor, căci una este cum se vede fiecare candidat în parte de către el însuși sau de către ea însăși și cu totul altfel stau lucrurile, când poporul îi evaluează pe fiecare în parte.
Prezența la vot este cea care definește calitatea alegerilor, căci cu cât numărul celor care votează este mai mare, cu atât rezultatul alegerilor este mai reprezentativ. Diaspora a făcut dovada până acum că are capacitatea să se mobilizeze și prin prezența la vot a diasporei se vor hotărî rezultatele acestor alegeri, căci de această dată diaspora votează și votează cu adevărat, nu cu furie, nu cu ambiție, ci cu dorința schimbării la nivel de revoluție, căci clasa politică a dezamăgit total.

(04 mai 2025)

Ignorarea diasporei

Sondajele făcute arată cum se poziționează candidații la prezidențialele din 2025, dar se specifică din start că nu este luată în considerare diaspora. Sondajele nu au în ele nimic științific din moment ce din star se pornește de la o realitate falsă, în care eșantionul este nereprezentativ. Formula de calcul a volumului eșantionului este doar o formulă. Spunem care este marja de eroare și de acolo rezultă volumul eșantionului. E doar o formulă. Faptul că lipsește diaspora din sondaje este pornirea de la o ipoteză falsă. Noi trebuie să acceptăm acest lucru, iar în știință comoditatea nu are ce căuta. Diaspora este ignorată și acesta este cel mai mare rău care se produce în derularea unui sondaj. este adevărat că nu se știe cu precizie câți oameni sunt plecați, dar s-au făcut recensăminte și ceva-ceva se cunoaște. Dacă avem 18 milioane de oameni cu drept de vot și 6 milioane dintre ei sunt plecați în străinătate, deci formează diaspora, la un sondaj cu 2.000 de respondenți, 1/3 trebuie să provină din diaspora și sunt sigur că așa cum există accesul la bazele de date cu CNP și conturi ale oamenilor, ar trebui și casele de sondare a opiniilor privind alegerile să găsească o modalitate de a-i contacta pe cei din diaspora să-i includă în sondaje. Faptul că suntem în 2025 și diaspora este ignorată din sondaje arată caracterul anti-științific în care s-au mocirlit casele de sondare din spațiul mioritic, care numai de știință nu au avut ele chef, din moment ce i-au îmbrobodit pe cei care le-au plătit elucubrațiile mincinoase, de dragul de a se da în stambă.

Cele 6 milioane de cetățeni români care formează diaspora au un rol decisiv în a-l da pe președinte, căci două milioane de voturi date de cei din diaspora unui candidat valorează cât nu se poate gândi numeni când are un diamant de 100 de carate pe un taler și negustorul știe să-și joace clientul.


(28 aprilie 2025)

Neglijarea diasporei

Diaspora a fost folosită ca masă de manevră, asemeni minerilor, în soluționarea problemelor de către politicienii incompetenți de la București. Politicienii au uitat cine este diaspora. Diaspora este formată din bărbați și femei curajoși, care și-au luat destinele în propriile mâini și asemeni cuceritorilor vestului sălbatic, au plecat pentru o viață mai bună, departe de casa unde sunt numai politicieni mincinoși, lăudăroși, mediocri și incompetenți, care nu se mai satură din furat.
Diaspora a sperat ca în 10 ani să se întâmple ceva, ca în 15 de ani de la intrarea în UE lucrurile să se miște cumva. Numai că lucrurile nu s-au produs în direcția bună. Pe plaiurile mioritice, sumele pe care UE le-a acordat României pentru proiecte nu au fost absorbite și țara a bătut pasul pe loc. Nu s-au construit spitale. Nu s-au construit autostrăzi. Nu s-au făcut progrese importante și viața s-a degradat. BNR nu a făcut nimic pentru a intra și noi în zona euro, așa cum au făcut bulgarii. Avem un deficit de peste 9% din PIB și deținem un record care nu ne face cinste. Ca lucrurile să fie exact cum nu trebuie, în 6 decembrie 2024, CCR a anulat alegerile unde finaliști erau Călin GEORGESCU și Elena LASCONI.
Diaspora număra 6  milioane de români și la București, lumea politică ignoră forța diasporei. Diaspora s-a săturat de politicienii care au bătut pasul pe loc, care bugetari fiind s-au trezit milionari peste noapte, neavând nicio modalitate de a justifica averile imense acumulate pe căi necinstite. Marea surpriză de pe 4 mai 2025 și mai ales de pe 18 mai 2025 o va face diaspora, căreia i s-au năruit visurile de a reveni în țară, unde nu s-a schimbat nimic și unde sărăcia este lucie, datorită deciziilor greșite luate de politicieni mioritici, în mediocritatea lor. Fiecare om din diaspora și-a făcut un plan. Fiecare a plecat, a muncit, a strâns din dinți, a acumulat ceva bănuți, a făcut o căsuță în satul natal, a sperat că în țară lucrurile vor merge într-o direcție bună și după 10 ani, după 20  de ani sau după 25 de ani se va produce revenirea la căsuța construită cu trudă, unde un servici bunicel va găsi, ceea ce nu s-a întâmplat. Diaspora este furioasă și prin vot îi va taxa pe vechii politicieni, căci diaspora vrea ceva nou, vrea pe cineva care să le transpună în viață idealurile revenirii la vatra strămoșească.

(25 aprilie 2025)

Diaspora ca masă de manevră

Când minerii au fost de trebuință pentru a impune o anumită putere, au fost chemați la București. Minerii au venit, au făcut ravagii și au plecat. Minerii erau o masă de manevră convenabilă puterii. Minerii au mai venit la București și câteva luni mai târziu, dar când cu Pacea de la Cozia, minerii s-au îndreptat spre București neinvitați, căci ei aveau alte rosturi. Minerii nu mai erau masă de manevră pentru putere, ci deveniseră incomozi puterii.

În anul 2014, la alegerile prezidențiale, diaspora a jucat un rol special în a impune președintele. Numărul redus al secțiilor de votare în străinătate a fost invocat cu strășnicie de opoziție, iar cozile interminabile de la secțiile de votare au determinat fluxuri și mai mari de alegători spre acestea, iar scandalurile imense au înfuriat și mai mult oamenii, cu consecințele care se impuneau pentru înlăturarea răului. 

Și în 10 august 2018 diaspora a jucat un rol extraordinar de important în punerea la colț a ceea ce se numea la acea vreme ciuma roșie și la crearea atmosferei propice unei schimbări, care avea să se producă ceva mai târziu, adică în 2020, când guvernul de dreapta avea să-i miluiască pe români, suprapus cu o pandemie și cu decizii catastrofale. Diaspora a devenit o masă de manevră care a sperat că schimbările ce vor să fie vor duce la dezvoltarea țării în așa fel încât oamenii plecați în bejenie să se reîntoarcă la mai bine. Au trecut 16 ani de la votul în 3 secunde de la Paris și speranțele diasporei s-au năruit, aceasta nemaifiind o masă de manevră, după cum au arătat voturile din 24 noiembrie 2024. 

Cei ce se află la guvernare au o sarcină extrem de grea, căci dacă nu vor face ca într-un timp foarte scurt salariul minim net pe economie să fie de 5.000 lei sau optim de 6.500 lei, vor avea mari probleme cu diaspora, căci oamenii vor să se întoarcă urgent acasă, iar politica salariului minim de nimic și importul de forță de muncă ieftină, nu se potrivesc obiectivelor diasporei, căci fenomenul este acum invers. Cei din diaspora și-au făcut case în Ro, s-au rostuit cu pensiile și vor să se întoarcă, numai că nu vor să revină la aceeași sărăcie pe care au lăsat-o acum 20 sau 30 de ani în urmă, ci vor să revină într-o țară ca afară.

(12 ianuarie 2025)

Soluția George Crin Laurențiu ANTONESCU

George Crin Laurențiu ANTONESCU este soluția pentru prezidențialele din primăvară, din partea alianței pro-europene și pro-atlantice formată din PSD, PNL, UDMR și grupul naționalităților. Deși România are 18 milioane de persoane adulte cu drept de a alege și a fi aleși, dintre care unii sunt personalități cu calificare de excepție, cu experiență remarcabilă, nu știu cum se face că orientarea politicienilor se îndreaptă spre persoane despre care se spune că au notorietate, că au prezență în spațiul public, persoane care știu să vorbească vorbe și care au calitatea să-și îmbrobodească auditoriul. Numai așa se face că la alegerile precedente au fost 14 candidați, din care numai doi candidați și mă refer la Cristian TERHEȘ și la Cristian DIACONESCU, erau absolvenți ai unor universități românești din primele 5 ca ierarhie. 
Despre George Crin Laurențiu ANTONESCU știu doar atât:
- a fost repetent în facultate,
- a fost șomer în ultimii 10 ani,
- vorbește prost limba franceză.

Să nu uităm că diaspora nu votează PSD, PNL, UDMR. 

Mă rog la Dumnezeu ca blocul suveranist să nu vină să propună pentru președinție un scaun de stejar, că tare mi-e teamă că ne vom alege cu un președinte mobilă din lemn de stejar, căci atât de pornită este lumea spre a vota altceva și văd cu stupoare că politicienii mioritici nu au înțeles prea mare brânză, din moment ce vin tot cu figuri vechi, un pic reșapate, crezând că s-au adaptat la vremurile noi pe care cutremurul din 24 noiembrie 2024, urmat de replica din 01 decembrie 2024, le-a generat, dar faptele îi contrazic.



(23 decembrie 2024)

Cine este suveraniștii și ce vrea ei?

Întrebarea cine este suveraniștii și ce vrea ei, a fost pe buzele multura după alegerile din 01 decembrie 2024 de la noi, când aceștia au obținut un scor destul de mare, ca să dea frisoane atât partidelor tradiționale PSD și PNL, cât și globaliștilor de la USR, dacă ar fi să privim simplist problema. Rezultatele alegerilor au fost următoarele:
PSD – 21,96%, 

AUR – 18,01%, 

PNL – 13,2%, 

USR – 12,4%, 

S.O.S. – 7,36%, 

POT – 6,46%, 

UDMR – 6,34% 

SENS – 2,99%,

pentru camera deputaților, iar  pentru senat:

PSD – 22,3%, 

AUR – 18,3%, 

PNL – 14,28%, 

USR – 12,26%, 

S.O.S. – 7,76%, 

POT – 6,39%, 

UDMR – 6,38%,

SENS – 2,84%.

După cum stau lucrurile în aceste zile, bag seamă că nici PSD, nici PNL, nici UDMR, nici USR nu au înțeles esența existenței succesului imens al suveraniștilor în alegeri, deși treaba nu este deloc foarte greu de stabilit, mai ales dacă politicienii și analiștii politici s-ar apleca cu onestitate asupra acestei provleme. Trebuie văzut de unde au venit voturile și sunt sigur că sursa voturilor suveraniștilor vine din diaspora și din familiile unde sunt oameni plecați la muncă în străinătate. Diaspora a atins o masă critică, dacă depășește 30% din numărul de persoane cu drept de vot din țara noastră, ceea ce este cu adevărat o mare problemă. Orice oma plecat la muncă în străinătate cu gândul de a se întoarce. După 35 de ani nu s-au schimbat condițiile de muncă și de viață din Ro ca oamenii să se întoarcă voluntar, cum voluntar au plecat, ceea ce arată că clasa politică nu a studiat problema diasporei, ci doar s-a folosit de ea în 2014 și 2019 la vot și nimic altceva, fără să se gândească și la efectul de bumerang, din moment ce schimbările dorite de cei din diaspora nu s-au produs și momentul întoarcerii lor acasă s-a îndepărtat și mai mult.

Suveraniștii se folosesc de nemulțumirile diasporei, caută să exploateze în folosul lor aceste nemulțumiri, dar soluție la marea problemă a diasporei nu au nici ei, căci nu apartamentul de 35.000 de euro îi va aduce acasă, căci mulți din diaspora au pus ban pe ban și și-au făcut nu case, ci palate la ei în comune. Ca să vină diasporenii acasă, trebuie ca salariul minim net pe economie să depășească 6.000 de lei, ceea ce nu am văzut în niciun program de la AUR, SOS, POT și cu atât mai puțin la PSD, PNL, USR, UDMR, unde se știe că politicile au dus ca în mediul privat salariații să fie încadrați la salariul minim și să li se mai arunce diferite firimituri ca bonusuri.

Suveraniștii vor ei oarece chestii legate de resursele naturale, de a fi stăpâni în țara lor, numai că sărăcia nu este soluția rezolvării problemei reîntoarcerii în țară a celor din diaspora, iar ei nu au soluții realiste pentru creșterea salariului minim net la peste 6.000 de lei. Nu revine nimeni la glia strămoșească de dragul sărărciei, ci să câștige cel puțin egal cât câștigă în țară străină, chiar dacă acolo pâinea este mult mai amară.




(12 decembrie 2024)

Nu se mai poate continua așa!

Îmi aduc aminte de un banc din vremurile ceaușiste. Era lume la coadă în Piața Amzei și trece Elena CEAUȘESCU. Vede lumea și întreabă de ce stă lumea în picioare. Politrucii care o însoțeau au dat o explicație aberantă, deși oamenii stăteau la coadă la Alimentara că doar-doar o veni carne sau brânză sau zahăr sau ulei. A doua zi, au venit muncitorii și niște autocamioane și s-au montat bănci ca lumea să nu mai stea în picioare. Bancul acesta mă duce cu gândul la politicienii care nu au înțeles esența plecării românilor la muncă în străinătate. Nimeni nu pleacă de bine din țara lui, ci pleacă în străinătate pentru că acolo sunt salarii mai mari și pentru aceeași muncă ei au posibilitatea să îmbunătățească viața celor rămași acasă. Așa că politicienii ar trebui să știe că pentru a opri hemoragia de forță de muncă, trebuie să creeze condițiile de creștere a salariilor, iar oamenii nu vor mai pleca dacă salariile de aici vor fi sensibil egale cu cele din străinătate. Mai sunt și altele de făcut, dar o strategie pe 15 ani ar soluționa problema, căci nimeni n-ar mai pleca dacă ar câștiga aici 1.500 de euro, iar în Italia ar câștiga pentru aceeași muncă 1.800 de euro.

Nu se mai poate continua cu menținerea muncitorilor pe salariul minim din rațiuni neeconomice, mai ales în mediul privat, lipsit de performanță, conectat la banul public prin contracte bazate pe corupție, ci trebuie să se treacă la abordări moderne, diferite de cele de Ev Mediu care se practică atât la negru, cât și în economia gri, datorită abordărilor ambigue ale politicienilor mioritici și venali.

(03 decembrie 2024)

Forța diasporei este reală

Orice om cu doi neuroni îș dă seama că diaspora este o forță, lucru verificat cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2009 și din 2014, când voturile din exteriorul țării și mai cu seamă de la Paris  au cântărit foarte mult, impunând președintele.

Diaspora este formată din 5 milioane de români, din care, cu siguranță 4 milioane sunt adulți de peste 18 ani, cu drept de vot, oameni în putere, care înțeleg exact cum stau lucrurile în democrațiile unde ei trăiesc,, dar mai cu seamă muncesc. Dacă din aceștia 3 milioane votează, cu siguranță, 3 milioane de voturi sunt determinante și votul de la europarlamentare a arătat exact că diaspora are putere și opțiuni foarte clare, ceea ce politicienii de pe Dâmbovița nu au înțeles, din moment ce Elena LASCONI a spus acele lucruri impardonabile la adresa oamenilor care formează diaspora, căci nu de trădători sau de trântori este vorba, ci de oameni care au înțeles că pe plaiurile mioritice se moare de foame și din muncă cinstită nu ai cum să-ți iei niciun cui, darămite să-ți faci o casă sau să-ți ții copiii în școală altfel decât cerșetori la mila publică.

În loc să se gândească la faptul că diaspora este singura forță care dezvoltă mediul privat în România, mediu neconectat la banul public, politicienii din spațiul mioritic tratează cu o superficialitate condamnabilă problemele diasporei, lansându-se în fraze bizare, ca să nu le spun tâmpite, de a-i aduce pe români înapoi, deși nu s-a făcut nimic pentru a se crea locuri de muncă sustenabile, cu salarii adevărate, care chiar să-i facă pe cei din diaspora să revină acasă, după 15 ani sau după 20 de ani de stat în pribegie, dar în condiții net superioare celor de acasă. Folclorul zice că prin străini pâinea este amară, dar aici pâinea nici nu există, căci salariile sunt foarte mici și nevoile gurilor de la masă sunt cu mult mai mari.

Cei care au decis să rămână pe meleaguri străine, în 15 ani au realizat ceea c e pe plaiurile mioritice nu ar fi realizat în 50 de ani sau chiar și în 100 de ani, iar gândul de revenire va deveni o realitate atunci când salariul minim pe economie va depăși 1.000 de euro și posibilitatea de a lucra a fiecăruia ar fi reală, nu vorbe goale, ceea ce va fi realizabil undeva prin în ipoteze optimiste în 2050 sau cu probabilitate mare în după anul 2070, căci așa cum se mișcă lucrurile, tot despre locuri unde nu se întâmplă nimic vorbim acum, dar și după 2030, căci lipsa de forță de muncă se resimte și se va adânci dramatic în viitorul apropiat.

Cei din diaspora sunt investitori la scară mică, pentru că ei investesc nu în businessuri la scară mare, ci în materiale de construcții și în forță de muncă locală, pentru a-și face case care să se învârte după soare. Ei sunt cei care trimit multe miliarde de euro în patria mumă, pentru a oferi familiilor acel nivel de trai decent, care fără sprijinul lor am avea și mai mulți muritori de foame și abonați la cantinele săracilor. Am fost în străinătate și am rămas uimit cât de mult se vorbește românește peste tot, căci peste tot sunt românii din diaspora, care muncesc din greu și care în lioc să fie respectați sunt făcuți în toate felurile de una ca LASCONI și de unul ca RUS, nu le-ar fi rușine, să le fie...

(22 septembrie 2024)

Eu și diaspora

Eu merg prin Europa cu mașina. Nu sunt un tip care să frecventeze locuri exotice și exclusiviste. Merg la talpa țării cum se spune și văd pe unde merg realitățile așa cum sunt. Am avut ocazia să văd români care lucrează în țări precum Spania, Germania, Italia, Elveția, Belgia, USA, Grecia, Austria, Danemarca și de fiecare dată mă gândesc la faptul că nimeni nu-și lasă cuibul dintr-un moft, ci pentru că nevoile îi mână pe oameni să ia calea pribegiei. Oamenii pleacă datorită lipsei de speranță de aici, datorită imposibilității de a munci aici pe calificarea pe care o au, din cauză că banii câștigați aici nu le permit decât să se târască de pe o zi pe alta, fără posibilitatea de a-și face și ei un rost.
Acolo unde oamenii merg, trăiesc greu, muncesc și-i macină dorul de casă, dar strâng din dinți și merg mai departe, căci știu că dacă vor rezista, ei și familiile lor o vor duce mai bine fie acolo, fie aici când se vor întoarce și-și vor construi o casă, vor avea bănuți pentru a-și trimite copiii la școală și vor avea ce pune în farfurie.
Multă lume privește pe cei care au avut curajul să-și ia soarta în mâini să să plece să caute un trai mai bun, foarte diferit de la om la om. Sunt unii care cred că dacă ar sta aici, tot ar realiza ceva, dar preferă să plece că acolo vor realiza mai ușor și într-un termen mai scurt atingerea obiectivului. Alții îi compătimesc pe cei care pleacă și se pun ei în paralelă, că nu au plecat că și aici este de treabă. Oricum privim lucrurile, oamenii care au plecat la muncă în străinătate merită toată admirația. Ei au avut curajul să meargă în necunoscut. Ei au avut puterea să învețe o limbă străină. Ei au avut demnitatea să muncească la standardele țărilor unde s-au stabilit. Ei au avut puterea de a înțelege că sacrificiul lor merită pentru cauza pe care și-au definit-o. Numai cei care privesc cu invidia omului slab, ceea ce fac cei care au plecat la muncă în afară, vin cu tot felul de ziceri, care nu le fac cinste. După mine, cei din diaspora sunt niște eroi, care fiecare în felul lor duc o luptă mai întâi cu ei înșiși și mai apoi cu mentalitățile străinilor față de români, dar și a românilor rămași acasă, cu invidia pe realizările făcute cu sudoare, sacrificii și lacrimi.

(24 mai 2023)

Erori în procesul de digitalizare

Digitalizarea este o activitate de mare complexitate și se face cu specialiști, nu cu amatori, ea nu se produce empiric, după ureche. Dacă se lucrează după instinct, fără a folosi metode și tehnici eficiente și moderne de digitalizare, vor apare eroi, care au ca prim efect creșterea aberantă a costurilor și obținerea unor produse finite de o calitate mai mult decât îndoielnică.

Prima eroare în procesul de digitalizare este aceea de a lucra fără a avea un plan bine stabilit.
A doua eroare în procesul de digitalizare este aceea de a lucra cu oameni nepregătiți.
A treia eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu dispune de fondurile necesare.

A patra eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu avea echipamentele necesare.

A cincea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu avea fluxuri și proceduri învățate.

A șasea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a începe cu lucrurile cele mai complicate.

A șaptea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu face lucrurile complet.

A opta eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu verifica nivelul calității a ceea ce e făcut.

A noua eroare în procesul de digitalizare este aceea de a accepta revenirile de a face corecții.

A zecea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a schimba echipa sau managerul prea repede.

A unsprezecea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a relua mereu totul de la început.

A douăsprezecea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu învăța din greșelile altora.

A treisprezecea eroare în procesul de digitalizare este aceea de a nu învăța nimic din experiența altora.

Noi avem grijă să le facem pe toate căci întotdeauna am avut o impresie mult prea bună despre noi și am ignorat faptul că noi nu am zburat pe lună, că PIB-ul nostru pe cap de locuitor este minuscul, că ne lipsesc autostrăzile și mai ales că 5 milioane de concetățeni de-ai notri au luat calea pribegiei din faptul că patria lor nu le-a oferit șansa să se dezvolte aici, așa cum o fac în Italia, în Spania sau în Anglia.


(17 decembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Aurelian MIHAI

Aurelian MIHAI este un bărbat de 47 de ani.
Aurelian MIHAI a fost ales deputat în anul 2012 pe listele PP-DD.
Aurelian MIHAI este absolvent al Facultății de Management de la ASE, promoția 1999.
Aurelian MIHAI are un masterat tot finalizat în 1999, nu prea știu eu cum, dar așa rezultă din CV-ul lui.
Aurelian MIHAI este deputat al diasporei din Cipru până în Islanda, căci el locuiește în Spania.
Aurelian MIHAI m-a dezamăgit că licențiat fiind nu a avut capacitatea să-și dea seama unde este fantasticul și unde este realitatea din spusele liderului partidului unde a candidat.
Aurelian MIHAI m-a dezamăgit că a părăsit PP-DD pentru PNL atunci când hardughia s-a prăbușit și liderul PP-DD a dispărut din peisaj.
Aurelian MIHAI m-a dezamăgit că nu a luptat pentru ideile pe care el le-a crezut nobile din doctrina PP-DD, căci un partid nu e legat de lider dacă este o construcție solidă.

(26 octombrie 2022)

Fomiști, zdrențuroși, dar plini de demnitate

Am văzut prin 2018 bugetari nemulțumiți că ciuma roșie le mărise salariile substanțial și țopăiau de indignare în Piața Victoriei. Chiar nu am înțeles cu oamenii aceia, plini de demnitate, acceptau acele măriri de salarii de la niște nenorociți și nu mergeau să depună la bugetul de stat banii pe care ei trebuiau să-i considere nemeritați, căci proveneau de la niște spurcați, care meritau toată desconsiderarea din lume.

A venit la putere guvernul de dreapta PNL + USR și am apreciat că miniștrii din guvern, plini de responsabilitate au anulat măririle de salarii nesustenabile, anunțate de guvernul ciumei roșii prin legea salarizării. Am simțit că în sfârșit, guvernul rezonează cu cei care în 2018 țopăiau în Piața Victoriei și-și strigau nemulțumirea cui creșterea salariilor cu 50% sau chiar cu 100% cum a fost în cazul actorilor și ei absolut nemulțumiți prin vectorii lor de opinie de umilința la care au fost supuși prin acea dublare, căci una este să ți se dubleze salariu în timp ce marile investiții băteau pasul pe loc, investiții de care guvernul de dreapta zicea că le va demara, dar.

Abia acum am înțeles semnificația demnității oamenilor care cu burțile goale și îmbrăcați modest, doreau o țară ca afară, adică o țară unde lumea muncește cu o productivitate de trei ori mai mare decât în spațiul mioritic, unde oamenii respectă reguli, legi și proceduri, unde cine greșește, plătește și nu se operează cu jumătăți de măsură, unde ierarhia valorilor există și se ține seama de ea, unde nu există nici șușe plătite de primării și unde pentru a fi student, iei credit să-ți plătești studiile, cum credit iei și pentru altele, fără a mai cere mila statului, care este surd la zbieretele celor nechibzuiți, ineficienți și care nu muncesc.

Aștept acum să văd cum tinerii frumoși și liberi, care au mers la vot și au votat sub imperiul melodiilor a tot felul de sirene, vor traversa această iarnă, ca perioadă a adevărului, în care inflația este cea care delimitează binele de rău, minciuna de adevăr și munca de vorbele goale. Lucrurile nu sunt deloc simple și în loc de demnitate falsă, aș dori să văd oameni de onoare, care își știu valoarea și acceptă procedurile dictate de UE fără înflorituri dâmbovițene care cel mult au darul de a atenua orice măsură care s-ar vrea importantă și care la București trece în zona de și altele oarecare.

(13 august 2022)

Barometrul numit diaspora

Se zice in targ ca diaspora a contribuit cu 10% la procentele lui Klaus IOHANNIS, ceea ce inseamna ca diaspora joaca un rol major in viata politica de la noi, ceea ce este perfect normal, din moment ce acei oameni nu de bine au plecat de aici.

Este superb faptul ca ponderea covarsitoare din cele 10% s-au dus la candidatul dreptei, adica la Klaus IOHANNIS, numai ca asteptarile diasporei sunt foarte mari, iar cel ce le va onora va primi in continuare cele 10%, dar in caz contrar se transforma in bumerang, adica se vor duce spre o alta directie, nu neaparat spre stanga, cum ar crede unii sau altii.

Eu stiu ce inseamna diaspora din moment ce doi copii am si amandoi sunt in pribegie. Daca patria mea ar fi fost generoasa cu ei, cu siguranta ar fi ramas aici, dar n-a fost sa fie, caci statul pe loc si ineficienta mioritica i-a facut si pe ei ca si pe ceilalti care formeaza cele partu milioane, sa-si ia bocceluta la spinare si sa mearga pe alte meleaguri spre o viata mai buna.

Painea printre straini nu este deloc dulce, iar ziua de munca se incheie greu, cu dureri in suflet si cu speranta ca va veni o zi cand si acasa va fi bine. 

Acum este guvern de dreapta, este presedinte de dreapta, toti facand parte din marea familie a PPE, iar asteptarile sunt mari. Sunt atat de mari incat se va pune sub lupa tot ce face guvernul, tot ce zic ministri si toate miscarile presedintelui. Se vor produce acumulari, iar populatia care a votat consolidarea, caci schimbarea s-a votat pe 26 mai 2019, este nerabdatoare sa vada rezultate si nu orice fel de rezultate, ci acele rezultate care sa arate ca tara nu mai este corupta, ca lumea munceste cinstit, ca business-ul este business pe bune.

Sa nu Hiram ca ceilidh's part milioane care sunt plecati au lasat aici parinti, copii, casa, catel si purcel si stiu exact cum se m=vor misca lucrurile in tara. Ei sunt barometrul real, caci de la distanta ei vad copacii distinct de padure, nu ca noi, care din cauza padurii, nu vedem copacii si-i taiem fara mila, crezand ca fara padure, in sfarsit se vor vedea copacii.

(24 noiembrie 2019)

Diaspora la vot

Lumea vorbește de 4 milioane de români care muncesc în străinătate, adică sunt emigranți economici. Dacă facem un calcul simplu:

- acolo sunt oameni în plină putere de muncă,

- nu sunt plecați prea mulți cu copiii,

- ei întrețin familiile rămase în țară,

rezultă că sunt acolo 3,5 milioane de oameni cu drept de vot. Faptul că au mers să voteze sub 900 de mii de români arată că interesul celor plecați la muncă este extrem de scăzut, căci ei au credința că orice ar face acolo cu votul, în țară nu se va schimba nimic și:

- mediocritatea deciziilor va rămâne aceeași,

- corupția nu se va diminua oricine ar veni la putere,

- bulgarii vor fi cu mult mai mult peste noi,

- nemunca se va accentua și mai mult, lenea fiind plătită bine.

Repartizarea voturilor diasporei pe candidați arată orientarea oamenilor care au plecat din țară la mai bine, din moment ce dominația PSD-ului nu le-a adus beneficii de niciun fel, cum nu le va aduce nici celelalte guvernări, căci plecările masive din țară s-au produs pe timpul PDL-ului, când s-au tăiat salariile, s-a furat masiv și nu s-a făcut nimic pentru oameni în sensul stimulării muncii.

Am stat de vorbă cu mulți oameni din diaspora. Toți visează să se întoarcă în țară la un moment dar, dar amână momentul când văd că aici nu se întâmplă nimic benefic în favoarea celor care mun cesc sau a celor care vor să investească și să munească cinstit pentru a duce un trai decent.

PSD-ul a luat din diaspora sub 5% și asta arată foarte multe, căci cei plecați percep acest partid ca sursa imobilismului și a imposibilității de a munci cinstit și de a câștiga pe bune, din muncă și nu de a sta cu mâna întinsă la bunăvoința statului, care aruncă din când în când firimiturile de la masa bogatului. Oamenii au demnitatea lor și cei ce lucrează în țări străine simt asta și vor ca și la noi să se facă la fel. Vor mai trece cun 20 de ani cum zicea Silviu BRUCAN, ci 200 de ani până se va ajunge în punctul acela dorit de toată lumea, când business-ul va fi business și nu o caricatură.

(13 noiembrie 2019)

Diaspora a votat...

Sunt în jur de 3.000.000 de români care trăiesc și din care unii muncesc în afara granițelor țării. Anul trecut au apărut grave probleme în organizarea secțiilor de votare în străinătate. O experiență a existat ți se zice că turcii votau în secțiile organizate pe un stadion. Faptul că alegerile au fost aruncate în decembrie când este frig, s-a mizat că populația din țară nu va vota și voturile din diaspora vor aduce schimbarea așa cum și-a dorit-o dreapta.

Au fost constituite 417 secții de votare.

S-a votat o complicată lege a votului prin corespondență și s-au înscris sub 10.000 de cetățeni din diaspora, au votat nu mai mult de 5.000. Se pare că acum au votat îm diaspora în jur de 100.000 de români cu drept de vot. În jur de 250 de inși au revenit în medie pe secție.

Deci diaspora a votat. Spre deosebire de dățile trecute acum nu au fost resurse din care partidele să se facă cunoscute în alte țări, mai ales că investirea banilor proprii este o poveste lungă și recuperarea banilor de la stat este deja o experiență temerară, despre cercetătorii britanici, cei puși pe șotii, ar fi găsit corelații cu erele glaciale.

Este posibil ca diaspora să influențeze votul, dar pentru un procent ar cam trebui 40.000 de voturi. Cine vrea să se apropia de la 21% la 45%  ar trebui peste un milion de voturi numai și numai pentru PNL. Diaspora a reprezentat o forță în anul 2009, dând președintele și a creat emoții profunde în tururile alegerilor prezidențiale din anul 2014. Este excepțional că administrația țării s-a gândit la cei din diaspora, care deși au o viață grea, nu mai trebuia să fie puși în situații dificile chiar de conaționalii lor în momentul alegerilor.

(11 decembrie 2016)

Banii diasporei

Politicienii vorbesc foarte mult de banii trimiși țn țară de către cei ce lucrează în străinătate mai ales atunci când vorbesc despre dreptul diasporei de a vota la parlamentare și pentru prezidențiale. Din punctul meu de vedere, ei fiind cetățeni români, trebuie să li se asigure aceleași drepturi pe care le am și eu, le ai și tu cititorule, le au toți cei din Ro pentru a vota. Nu e nevoie de niciun argument pentru a li se crea condiții de a vota, pentru că statul român este obligat să le asigure modalitâți concrete de a vota fără a pierde timp, fără a fi umiliți. Și așa lor le este greu acolo printre străinu. Nu este normal ca Maica România să le mai creeze și ea probleme în plus, pe lângă cele pe care ei le au deja.

N-aș fi abordat problema banilor diasporei dacă un tip din diaspora, unul cu nume de fost prim-ministru bolșevic nu m-ar fi deranjat cu afirmațiile lui și nu mi-ar fi amintit de acești bani. Dar să o luăm statistic:

- diaspora include 3,5 milioane de români;

- din diaspora vin către Ro 1,5 miliarde de euro;

- există și alte fluxuri de bani și bunuri tot cam de 1,5 miliarde de euro.

Trebuie puși în paralel 3 miliarde de euro dacă ar fi atrași de la UE cu cele 3 miliarde de euro care vin din diaspora. 

Dacă guvernul ar atrage 3 miliarde de euro și ar face spitale de top cu 500.000 euro un spital, s-ar construi 6 spitale. Acolo ar lucra cam 400 de oameni per spital, adică 2.400 locuri de muncă și ar fi tratați pe lună în medie 3.000 de pacienți per spital, ar rezulta 18.000 de oameni tratați. Numai că niciun guvern nu a fost in stare din 2007 încoace să facă o astfel de abordare, deci ceea ce am scris aici este doar o ipoteză a mea, un vis în care încă mai cred cu încăpățânare.

Cele 3 miliarde de euro trimiși în șară de către diaspora sunt trimiși în integralitate familiilor lor. Dacă sunt 3,5 milioane de români în afara granițelor și trimit prin diferite forme de transfer 1,5 miliarde de euro pe an, rezultă că în medie ei trimit  428, 57 euro pe an, adică  35,71 euro pe lună pentru familiile lor. Nu prea cred în astfel de cifre, dar să acceătăm că ei trimit cam 200 euro pe lună pentru că fiecare român plecat are copii, copiii cer mâncare, manuale, îmbrăcăminte, câte și mai câte. Dacă este vorba de tineri care trimit bani părinților, cu siguranță că acei părinți nu au venituri care să le permită să economisească ceea ce trimit copiii lor. În concluzie, banii trimiși de românii din străinătate sunt destinați consumului familiilor lor. Aceste familii trăiesc un pic mai bine decât dacă n-ar fi acești bani. Să fie clar, acești bani:

- nu reprezintă investiții;

- nu crează locuri de muncă;

- nu sunt redistribuiți;

- nu se duc la buget în mod direct;

- nu se duc în programe de dezvoltare.

Ei sunt necesari ca aerul familiilor din care fac parte românii plecați la muncă în străinătate. Nu este un argument politic cele 3 miliarde de euro care intră în țară. Ei sunt banii pe care politicile impotente ale guvernelor care s-au succedat după 1989 nu au fost în stare să-i bage în buzunarele românilor care muncesc cinstit, pentru a le asigura acel nivel de viață care să nu-i mai pună în situația de a pleca în bejenie. Faptul ci cele 1,5 miliarde sunt puse pe tapet de politicieni ar trebui să fie de fapt tot atâtea palme pe care să și le tragă acești politicieni în oglindă în fiecare dimineață că nu au fost în stare să aducă nimic bun celor care i-au votat.

Cel mai bun lucru ar fi ca cele 3,5 milioane de români să se întoarcă acasă. Dar pentru ca acest miracol să se producă ar trebui economia românească:

- să fie orientată pe producție;

- să genereze locuri de muncă;

- să nu mai rostogolească ban;

- să ofere salariu minim de cel puțin 600 de euro pe lună;

- să genereze bunăstare reală celor ce muncesc;

- să fie orientată numai spre produse și servicii de înaltă calitate;

- să închidă robinetele furăciunii și căpușării.

Nu mai trebuie nimeni să facă socoteala banilor diasporei. Acei bani sunt nodușiți de o mie de ori mai mult decât îi câștigă degeaba politicienii mioritici. De aceea: diaspora, respect!

(30 noiembrie 2016)