Trebuie să acceptăm că limbile vorbite de oamenii de pretutindeni, sunt convenții acceptate, dictate de:
- dezvoltarea gândirii oamenilor,
- simțurile oamenilor,
- capabilitățile oamenilor,
- realitatea obiectivă.
Omul a început prin a face gesturi. Tot felul de gesturi.
Omul a rostit sunete distincte.
Punerea în corespondență a sunetelor cu elemente din realitate a venit de la sine.
În mod natural, elementele din natură cu care omul a cooperat cel mai frecvent, le-a pus în corespondență cu șiruri de sunete cât mai scurte.
Șirurile de sunete au devenit cuvinte.
Punerea în corespondență a șirurilor de cuvinte cu obiecte, fenomene și acțiuni au fost primii pași în a construi limbajul.
Limbajul este o convenție acceptată natural de comunități pentru a coordona acțiunile indivizilor din comunitate și nimic altceva. După ce s-a format limbajul, oamenii au căutat să identifice regulile utilizate, pentru a stabili diferențele dintre ceea ce este corect în exprimare, de ceea ce este greșit, căci comunicarea cere ca mesajele să fie clare, concise, fără echivoc, pentru ca același mesaj să genereze aceleași acțiuni, indiferent de locul, timpul și persoanele care-l receptează.
(25 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment