Războiul generațiilor

Războiul generațiilor nu este recunoscut de nimeni. Se zice că el mocnește. Se zice că este pe față. În societate sunt în același timp mai multe generații.

Generația elevilor de elementară și de liceu este destul de numeroasă și unii cred că menirea ei este doar să învețe, ceea ce este po abordare extrem de simplistă.

Ciocnirile cele mai frecvente între generații apar între părinți și copii în probleme legate de:

• folosirea timpului sau mai bine zis, de irosirea lui;
• alegerea profesiei;
• bainii de buzunar;
• soluționarea de cereri extravagante;
• alegerea viitoarei partenere;
• decizii privind viitorul;
• plecări sau reveniri;
• divorțuri sau împăcări;
• educația nepoților;
• supremația în decizii.

De cele mai multe ori conflictele iau forme violente din care copiii ies șifonați că n-au încotro și ca în regula jocului nu au cum abuza de forța lor, dacă este superioară forței părinților. Am cunoscut o situație în care copilul a avut reacție, iar costurile au fost dintre cele mai mari pe care a trebuit să le plătească, datorită tragismului situației.

În opinia mea, războiul dintre generații este bazat pe faptul că niciuna dintre generații nu pleacă de la respectul calităților pe care generația adveraă le deține. Fiecare dintre generații își declină marile opțiuni și aruncă în luptă toate forțele, războiul trebuind să nu existe și resursele să fie dirijate spre alte direcții benefice. Fiecare are adevărul lui, iar adevărul celui mai puternic triumfă. Fiecare are dreptatea lui și dreptatea bazată pe argumentele forței triumfă. Numai că timpul este acela care schimbă raportul de forțe, dreptatea  și adevărul devenind de fiecare dată altele, cu expeditor sau destinatar schimbat. Atunci când generațiile se cunosc și se respectă, nu va fi vorba de niciun razboi, de nicio luptă și avantajele sunt de ambele părți, pentru că fiecare știe cum să procedeze pentru a-l feri pe celălalt de pericolele generate de ignoranță, omisiune sau redirecționare de mesaje perturbate, care sunt fie bârfe, fie zvonuri neprelucrate. Am cunoscut un membru al unei generații care considera că nu are ce discuta cu alt membru al celeilalte generații. Cân i-am propus să se întâlnească la o bere, fiecare l-a descoperit pe cel din fața lui, ca fiind cel mai bun prietem deși unul era cu 30 de ani mai tânăr decât celălalt, iar nivelurile lor de instruire erau cu totul diferite, cum total diferite erau și experiențele lor de viață.

(08 noiembrie 2016)

Caracteristicile unei generații

Generațiile reunesc persoane care au tendința de a alcătui colectivități omogene și care se aseamănă prin caracteristici cantitative dar și prin caracteristici calitatie, ce privesc:

• vârsta;
• preocupările;
• lista șabloanelor;
• vocabularul;
• lista de hobby-uri;
• atitudine;
• idealuri;
• pragmatism;
• onoare;
• calificare;
• perseverență;
• eroism;
• lașitate;
• spirit de conservare;
• sentimente;
• interese.

La fiecare se fac concretizări și cei ce au anumite grupuri de caracteristici cantitative și caracteristici calitative la aceleași niveluri, formează fără adeziune o generație, exact cum se reunesc oamenii într-un partid.

Tinerii care au ieșit în stradă în decembrie 1989 formează generația revoluționarilor, gata să-și dea viața pentru un ideal clădit în sufletul fiecăruia în nopțile friguroase din case și în zilele în care așteptau la cozi să cumpere un pachet de unt. Pentru a face cuantificări astfel încât generațiile să fie definite riguros, este necesar să fie culese date. Totuși, rețelele de socializare oferă celor care le gestioneaza foarte multe date îbcât să fie definite profiluri și generațiile de facebook-ului să fie formate de cei care au profiluri asemănătoare. În acest caz, generațiile au caracter virtual și oamenii politici trebuie să se teamă de aceste generații. Ele sunt caracterizate de profiluri asemenea, dar vârstele, preocupările, idealurile și apartenența zonală, sunt diferite. Deci sunt foarte numeroase.

(08 noiembrie 2016)

Dispariția unei generații

Se face natural sau prin împrejurări nefericite așa cum sunt războaiele. Acum că fostul prezident i-a văzut pe bătrâni drept asistați sociali de parcă el ar rămâne veșnic tineri, a creat un context în care toată lumea și-ar dori pe bătrâni să dispară. În loc de proverbul: cine n-are bâtrâni să-i cumpere, este la modă proverbul: cine are bătrâni să le dea la cap și să le ia tot ce aceștia au agonisit.

Dispariția generației de aplaudaci s-a produs într-o clipă pe 22 Decembrie 1989, iar încercările de a aduna cohorte de mitingiști sunt numai imitații palide a megalomanicelor adunări de pe stadioane unde nu se plătea nimic și unde se stătea cel puțin 10 ore fără a avea unde să meargă omul la closet, iar chestia cu apa de băut era deja o erezie.

Chestia foarte nasoală este că nu ai cum să vorbești de o generație a corupților, căci coruăția este și transgenerațională și veșnică. Asemeni virușilor din IT&C, când se găsește o metodă de a combate corupția, se găsesc alte metode noi și așa este definită lupta, ca lupta dintre șoareci și o pisică Sunt țări unde șoarecii sunt sacrii. la noi corupția are ceva din sacralitatea genului rattus.
Dispariția unei generații nu trebuie să alarmeze pe nimeni că o alta îi va lua locul. Nimic nu se pierde, totul este în mișcare și totul are tendințe de conservare.

 (08 noiembrie 2016)

Diferențe între generații

Reproșurile pe care generația care urmează le aduc generației de dinainte evidențiază că membrii generației catalogate sunt:

• depășiți;
• rămași în trecut;
• lipsiți de capacitatea de a înțelege mersul istoriei;
• egoiști;
• orgolioși;
• fără capacitatea de a asculta;
• plini de ei;
• cu dreptatea de partea lor în toate cazurile;
• cei care nu dau soluțiile așteptate;
• fără punți de dialog; 
• închistați;
• încrâncenați;
• prea severi;
• neângătuitori;
• uituci în raport cu propriile erori;
• necomunicativi;
• ineriori; 
• superficiali;
• și multe, chiar foarte multe altele.

Este normal să fie diferențe între generații din moment ce degetele de la o mână nu seamănă între el. M-am întrebat despre utilizatea mâinii dacă degetele ar semăna între el. Eu cred că ar fi o tragedie. Și în cazul colectivităților selectate după miște criterii, apar disensiuni la membri colectivităților. Cu atât mai mult există diferențe între generații care sunt colectivități formate din tipi din start diferiți. De aceea se vorbește de o chestie care este normală și anume diferențele dintre generații, care sunt:

• necesare;
• obiective;
• mari;
• conflictuale;
• dinamice;
• ciclice;
• imprevizibile.

tratarea acestor diferențe se realizează prin aplanarea conflictelor, nu prin cedare, ci prin înțelegerea particularităților și a focarelor ce le generază. O maladie înainte de a fi tratată se fac analize, se stabilește rezistența la medicamente și abia după aceea are loc prescrierea tratamentului. Așa și aici. Există situații în care din dorința de a diminua anumite diferențe, din contră, acestea se amplifcă prin texte spuse, prin acțiuni neadecvate. trebuie să arăt că am căutat să înțeleg ce este în jurul meu și să ascult, fără a-mi da apriori mie dreptate, indiferent de context sau să nu recunosc atunci când dreptatea nu este de partea mea. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe diferențe între generațiile cărora aparțin copiii, respectiv, părinții. Contradicțiile sunt în altă parte și anume în ideia de a stabili cine este masculul alfa și nimic mai mult. Diferențele între generații formeazăo listă nesfârșită pentru cei ce au obiectivul de a alimenta conflictele între părinți și copii, între studenți și profesori, între staff și executanți, ăntre șoferi și pietoni, între oricine și oricine la o adică.

(08 noiembrie)

Definirea generațiilor

Conceptul de generație este uneori vag, alteori este suficient de exact. Se vorbește de generații de calculatoare. 

Prima generație corespunde calculatoarelor cu tuburi catodice.

A doua generație are la bază tranzistorii.

A treia generție se bazează pe circuite integrate.

A patra generație conține microprocesoare.

A cincea generație se bazează pe microcipuri.

In istoria fotografiei se vorbește de generații de aparate fotografice.

Prima generație utiliza plăci fotosensibile.

A doua generație folosește rolfilmul.

A treia generație are la bază fotografia color.

A patra generație realizează fotografia digitală.

La oameni, o generație include o mulțime de persoane care joacă un anumit rol în societate, fiind caracterizate printr-un nivel de vărstă care aparține unui interval nu mai mare de 10 ani. Cân cineva se referă la cei din generația lui, include pe cei care sunt cel mult mai mici cu 5 ani, și, respectiv, cel mult mai mari cu 5 ani decât el. În plus, concepțiile de viață, fundamentele educaționale, aspirațiile se circumscriu acelorași semnificații.

Generația războiului este formată din toți cei care au participat pe front.

Generația scriitorilor proletcultiști îi include pe toți cei care au scris literatură schematică, cu eroi excepționali în lupta pentru implementarea societății comuniste. Eroii pozitivi erau țărani, muncitori, comuniști de rând, secretari de partid. Eroii negativi erau burghezii, infustriașii și chiaburii. Literatura proletcultistă proslăvea comunismul cu mijloace simple și cu priză la publicul cu nivel de cultură scăzut. Generația scriitorilor proletcultiștii era o generație de sligi, care au scris si au manipulat pentru avantaje proprii în primul rând.

ca și în cazul teroriei mulțimilor, pentru conceptul de generație nu există o definiție. Se dau exemple din care rezultă ce trebuie să existe comun ca o colectivitate de oameni să aparțină unei generații.

Generația tabletei vizează pe cei care au crescut cu tableta, deci cred că este vorba de adolescenți undeva de 15 ani acum și care de 2-4 ani au în brațe o tabletă sau un telefon mobil multifuncțional,care face cam 80% din ceea ce face și o tabletă.

Generația tânără include persoane cuprinse între 18 și 35 de ani, gata să iasă în stradă atunci când crede că clasa politică o dezamăgește. Aceste persoane se mobilizează pe facebook, comunică și pe alte rețele de socializare. Omogenitatea este dată de idealurile comune pentru care luotă. Lor li se mai zice generația tinerilor frumoși și liberi, din invidie probabil.

(08 noiembrie 2016)

Generații pierdute

Pierderea unei generații este un proces lent, dar continuu. Iau spre exemplificarea generația mea. Foarte mulți dintre cei care au aparținut generației mele, erau în deplinătatea forțelor creatoare în intervalul 1975 - 1989, perioadă cunoscută prin nenumăratele restricții puse de un mod aiuritor de a fundamenta decizii de către unii care în loc să propună soluții de dezvoltare, vedeau lucrurile mergând de la sine și deciziile vizau redistribuire. Consider generația mea ca fiind o generație pierdută pentru că:

• restricțiile de promovabilitate erau draconice și de la un congres de partid la altul nu apărea nicio deschidere, iar intervalul de 5 ani dintre congrese anihila orice inițiativă;
• nu exista posibilitatea de a rămâne conectat la evenimentele din IT&C, plecările în străinătate erau de-a dreptul imposibile, iar valuta necesară unei deplasări era inexistentă;
• admiterile la doctorat se susțineau o dată la 5 ani și filtrele de la admitere dar și de la susținere făceau ca această activitate ca formă de perfecționare să fie ceva privilegiat;
• orașele mari erau închise, ceea ce dădea un sentiment de izolare și instabilitate sau sentimente de a face o apropiere de locul natal cu orice preț, inclusiv prin descalificare.

Au mai fost și alte generații pierdute mai ales prin modul defectuos de derulare a proceselor de instruire și mai ales legat de schimbarea regulilor în timpul jocului. Consider că schimbarea BAC-ului pe mandatul lui daniel Funeriu cu procent de promovabilitate de sub 65% a făcut ca restul de 35% să îngroașe rândurile celor din anul precedent la care se vor adăuga cei din anul următor, formând exact numărul de absolvenți de liceu. Adică în 3 ani s-a colectat echivalentul unei generații fără BAC, generație nevinovată ea însăși, vina fiind 100% a sistemului, dar care generație în opinia mea este o generație pierdută.

Și cei care erau obligați să memoreze scurta lui Stalin a format o generație pierdută.

Și cei în putere care și-au pierdut pământurile prin colectivizare au fost generație pierdută.

La noi au fost multe generații pierdute.

(06 noiembrie 2016)

Distrugerea unei generații

S-a vorbit mult despre generații, dar nu cu suficientă aplecare.

Generația pașoptistă include pe toți cei care s-au înrolat  activ în mișcările revoluționare din Țările Românești, pentru a aduce schimbările ce au permis dezvoltarea altor clase sociale, dispariția iobăgiei, apariția burgheziei și primii germeni ai capitalismului.

Generația de aur a fotbalului românesc, este definită de cei care prin talentul lor au reușit să imprime fotbalului acel nivel care să-l ducă în campionate mondiale și să joace de la egal la egal cu marile echipe ale lumii.

Generația de intelectuali ajunsă la maturitate în intervalul 1935-1945 includea economiști, scriitori, publiciști, matematicieni, oameni politici. Unii dintre ei aveau, cum este și firesc unde există o foarte mare varietate de opțiuni, orientare de dreapta.

După venirea la putere a comuniștilor s-a derulat un proces intens de epurări și de aruncare în închisori a nenumărtați intelectuali. Alții au fost marginalizați. Închisorile celebre din țară, de la Aiud, Văcărești și Sighet poartă urmele unui regim inuman aplicat unor mari personalități, dintre care unele au sfârșit acolo. Trebuie să existe undeva liste cu numele tuturor deținuților politici ai regimului comunist. Această generație a fost distrusă fizic în primul rând și anihilată ca potențial, prin tot ce s-a făcut în ideia îndepărtării tuturor specialiștilor din domeniile unde s-au format, spre zone caracterizate ca fiind cu specific de muncă brută.

Generația de soldați ai armatelor naziste, formată din tineri recrutați și trimiși pe câmpurile de luptă în Răsărit.  Când în 1972 am avut ocazia să vizitez R.D. Germană, am văzut că acolo o generație era absentă. Era vorba de generația matură care fusese distrusă în timpul războiului. Tinerii de atunci, maturii care ar fi trebuit să alcătuiască forța de muncă activă și deosebit de viguroasă, era absentă, pentru că se pierduseră în lagărele rușești sau muriseră pe câmpul de luptă. Numai așa mi-am explicat de ce încă în magazine ar și la alte munci erau persoane foarte în vârstă, care îmi inspirau milă, pentru că la anii lor trebuiau să muncească pentru a suplini minusul de forță de muncă generat de o generație pe care Hitler a distrus-o cu bună știință.

În antiteză cu distrugerea de generații, decretul 770 din 1 octombrie 1966, prin restricțiile care reglementau întreruperea sarcinilor a determinat nașterea de copii în vara anului 1967, care alcătuiesc generația decrețeilor, ceea ce înseamnă că a luat ființă o generație, fistinctă de toate celelalte, având criteriu de apartenență intervalul de naștere, când femeile nu au reușit să mai întrerupă sarcinile și au fost obligate să le ducă până la capăt și până când s-a reușit la nivel de familie gestionarea tuturor aspectelor de planificare familială, cu măsuri de precauție primitive sau tradiționale.

(06 noiembrie 2016)