Vreți o fabrică de campioni olimpici?

Nu este deloc o utopie construirea unei fabrici de campioni olimpici. Numai că trebuie să luăm exemplul Preafericitului Patriarh DANIEL care a efectuat managementul proiectului numit Catedrala Mântuirii Neamului, de care s-a ocupat timp de peste 20 de ani, căci fabrica de campioni olimpici presupune să fie preluați copii de la 4 sau 5 ani, după studiul unor caracteristici, să fie investiți bani în formarea lor și aceștia să fie cernuți la anumite intervale, pentru ca tinerii de 18 -25 de ani să fie cei care au rezultate care să îndreptățească obținerea unei medalii olimpice de aur.
Acum se știu multe, adică:
- metode cantitative pentru statusul biologic al oamenilor,
- tehnici de antrenament,
- modalități de selecție în cascadă,
- evaluarea performanței,
- prognozarea evoluției fiecărui element selectat.
Nu este o idee nouă, căci alții au practicat-o și rezultatele se văd, mai ales la sporturi precum patinajul artistic, gimnastica, dar și la alte sporturi. fabricile de campioni reprezintă o gândire la nivel național și necesită sume uriașe de bani, pentru a lucra cu colectivități de peste 150.000 de elemente, după un plan foarte bine stabilit, chiar dacă după 15 sau 20 de ani se ajunge la un număr de 150 de sportivi de înaltă clasă, tehnicile și metodele științifice operează asistate de inteligența artificială, pentru efectuarea de corecții din mers. Trebuie programe, proceduri, condiții materiale și personal de înaltă calificare.

(10 ianuarie 2025)

Emisiuni Tv despre personalități legendare

Am văzut tentative de prezentare a unor personalități de excepție făcute de unii și de alții și dezamăgirea mea a fost maximă, pentru că în acele emisiuni s-a pus accent pe latura aspectelor senzaționale, de can-can sau de scandal din viața respectivelor personalități, aspecte care au dus în planul al II-lea sau chiar au umbrit activitățile care le-au consacrat pe respectivele personalități.

Eu mă gândesc la un proiect mult mai larg, ceea ce ar include cicluri de emisiuni cu titluri precum:

Legende ale teatrului românesc

Legende ale filmului românesc

Legende ale gimnasticii românești

Legende ale  scenei lirice românești

Legende ale canotajului românesc

Legende ale fotbalului românesc

Legende ale folclorului românesc

Lista continuă cu alte și alte domenii unde avem personalități de legendă, pe care telespectatorii trebuie să le cunoască în toată măreția lor. Durata unui episod o văd cam la 50 de minute. Aș căuta să identific înregistrări video cu principalele momente din activitatea personalității la care m-aș referi și 40 de minute aș prezenta pe larg acele momente. Aș spune și câteva date despre începuturi, despre copilărie, despre familie. Nu aș spune nimic despre chestiile gen can-can, picanterii, lucruri pitorești, care din punctul meu de vedere nu definesc activitatea personalității, care devine în ochii telespectatorilor o legendă. 

Aș începe cu episodul intitulat Legende ale gimnasticii românești: Nadia COMĂNECI și aș porni de la palmaresul marii gimnaste, pentru a prezenta execuțiile acesteia care i-au adus medaliile și faima. Din cele 50 de minute ale episodului, peste 30 de minute le-aș dedica execuțiilor de excepție din competiții, aș pune 10 minute despre pregătirea participării la competiții, punând accent pe muncă, pe disciplină, căci privitorul trebuie să înțeleagă faptul că performanța Nadiei COMĂNECI a avut la bază muncă, muncă și iar muncă. Aș spune o frază despre emigrarea, o altă frază despre căsătorie, o altă frază despre copil. Câteva minute cred că ar trebui dedicate faptului că atunci când spui România orinde în lume, cei cu care discuți, spun Nadia COMĂNECI. Legenda gimnasticii românești Nadia COMĂNECI trebuie cunoscută prin evoluțiile de la bârnă, de la paralele, de la sărituri și de la sol. Numai o astfel de abordare are menirea de a scoate în evidență de ce Nadia COMĂNECI este o legendă a gimnasticii românești. Abordările facile, în care sunt accentuate alte aspecte neimportante, dar care prin superficialitatea lor ar aduce rating, trebuie evitate, căci rating se obține și arătând ce înseamnă adevărata performană, căci legenda este geniul.


(08 ianuarie 2025)

Sport de masă, sport de performanță...

O dată cu câștigarea celor două medalii la înot de către David POPOVICI s-a reaprins flacăra dilemei subfinanțării sportului de performanță. Este vorba de o problemă reală, dar lucrurile trebuie privite printr-o cu totul altă cheie și anume punerea boilor înaintea carului și nu invers.

Toată lumea vrea:

- bani,

- bazine,

- săli,

- aparate,

- stadioane,

- antrenori,

- condiții.

Este normal să fie așa. Numai că, trebuie să existe:

- voință,

- inițiativă,

- rezultate,

care să justifice alocarea de fonduri, ceea ce înseamnă că oamenii cu aplecare spre muncă de calitate trebuie să organizeze selecții, programe de pregătire cu ceea ce există, pentru că sunt ramuri sportive care nu necesită investiții costisitoare și din aproape în aproape, vor apare și investițiile și abordările sistematice privind dezvoltarea bazei materiale a sportului de masă, iar drept consecință, vor apare și condițiile speciale ale dezvoltării sportului de performanță.

România comunistă a avut Daciada, a avut ștranduri, baze sportive, nu multe, dar a avut. Nimeni nu mai trebuie să ridice privirea din pământ, dacă ne gândim la a-a-zisele privatizări din sport, care au echivalat cu un jaf la drumul mare. Acum nu mai trebuie privit în trecut. Dacă în vremurile bolșevice sportul era privit ca instrument politic de propagandă pentru a arăta că țările comuniste există, că prin intonarea imnului de stat și ridicarea drapelului pe catargul cel mai înalt, se făcea dovada că sportivii din țările comuniste sunt cei mai buni, acum sportul de performanță are cu totul alte conotații. El nu mai este mijloc de propagandă, ci mod de manifestare a talentelor, a calităților fizice și a dorinței de a fi cel mai bun dintre cei mai buni, dacă ne gândim la olimpiade, la campionate mondiale sau la reuniuni internaționale de anvergură.

În școli trebuie să se dezvolte sportul de performanță. Școlile trebuie să aibă o puternică bază materială pentru a dezvolta acele ramuri ale sportului de masă, care să permită dezvoltarea fizică a generațiilor tinere. Despre sportul de performanță trebuie o cu totul altă discuție, căci există federații, există un aparat administrativ, există inerție și mai ales există risipă de energie și de fonduri la toate nivelurile.

Lipsește proiectul de țară. Dacă ar exista proiectul de țară și acolo ar exista două-trei fraze dedicate sportului, cu siguranță acolo s-ar regăsi acele elemente legate de bazine de înot, piste de atletism și patinoare, dar și etapele de realizare a acestora. Inexistența proiectului de țară, inexistența unei strategii pe termen lung, au menirea de a aborda în salturi, necoordonat a problemelor și rezultatul deja se vede cu ochiul liber. Ne trezim din când în când că vedem lipsuri, cârpim și încercăm să abordăm politicile de supraviețuire. Spunem corupția ucide, dar risipa este cea care ne trage înapoi.


(02 august 2024)

Când oamenii pierd contactul cu realitatea

Eu m-am născut în 1947 și la Revoluția din Decembrie aveam 42 de ani, ceea ce mă îndreptățește să vorbesc în cunoștință de cauză despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. În opinia mea, Nicolae CEAUȘESCU era un om cu caracter slab, căci numai oamenii de tipul lui acceptă acele manifestări duse până la nivelul obscenității prin folosirea de cuvinte care-l descriu pe el în culori care nu au nicio legătură cu realitatea.

Poeții scriau volume de poezii dedicate lui Nicolae CEAUȘESCU.

Istoricii îl comparau pe Nicolae CEAUȘESCU cu marii voievozi ai neamului.

Pictorii îl pictau pe Nicolae CEAUȘESCU în cele mai teribiliste poziții.

Compozitorii scriau ode și cântece dedicate lui Nicolae CEAUȘESCU.

Nici cântăreții de muzică populară românească nu-l ocoleau pe Nicolae CEAUȘESCU.

Era o dezlănțuire grotescă de adjective cu potriviri dintre cele mai neașteptate, la adresa lui Nicolae CEAUȘESCU, în vederea obținerii de avantaje pe care respectivul avea posibilitatea să le ofere din pix, din gesturi, din priviri sau pur și simplu pe cale de consecință, din partea slugilor sale apropiate.

A devenit ceva reflex ca indivizii fără căpătâi să purceadă la a-și da frâu liber mediocrității, prin folosirea de construcții bombastice pentru a transforma o înfrângere în victorie, un eșec în succes și a-l ridica la rang de personaj providențial pe orice neica-nimeni, care nici în visele lui cele mai colorate nu ar fi crezut că a întâlnit atât de mulți gură-cască gata să-l accepte transformat instantaneu în simbol, în imaginea de care colectivitatea are nevoie pentru a se regăsi în vremuri de maximă mahmureală colectivă. 

Mi-am adus aminte de distihul:

ILIESCU-apare,

Soarele răsare! 

sau maneaua lui Nicolae GUȚĂ și ROXANA

Dar ai grijă cum votezi,

Pui ștampila pe BĂSESCU

......
pe BĂSESCU l-om vota,

Cu toată familia.

Oamenii deja au antrenament și pauzele nu trebuie nicidecum acceptate, iar întrecerea între așa-zisele condeie trebuie exersată în construcții dintre cele mai impresionante, care transformă fapte obișnuite sau chiar eșecuri, în evenimente remarcabile, fără nici cea mai mică stare de disconfort atunci când termenilor li se atribuie alte înțelesuri, decât cele cu care ne-a obișnuit limba română.

Azi suntem într-un punct care produce derută, căci pe 26 iulie 2024 se deschid la Paris Jocurile Olimpice, prilej cu care unii dintre sportivii noștri își vor dovedi talentul, eficiența și dârzenia în lupta cu adversari foarte puternici, urcând pe treptele podiumurilor la diferite probe. Discrepanța generată în aceste zile de poziționarea undeva în a doua jumătate a unui clasament a echipei naționale de fotbal la EURO 2024 și caracterizările date de jurnaliști și de comentatori membrilor acestei echipe, respectiv modul de receptare a rezultatelor pe care eventualii campioni olimpici, în contextul epuizării sau demonetizării calificativelor adresate acestor campioni olimpici, va genera frustrări și demobilizări nedorite celor care nu practică sportul cu balonul rotund, sport unde se vehiculează sume fabuloase, dar unde rezultatele se lasă așteptate. Să nu uităm că în epoca modernă fotbalul românesc există doar prin momentul Sevilla în 7 mai 1986 și punct. Aștept ca generația de suflet să reediteze acel moment înălțător.


(03 iulie 2024)

Iată, unde duce necunoașterea managementului politic!

Nu credeam că acum în secolul al XXI-lea, la nivelurile superioare, unde știința credeam eu, este la ea acasă, se adeverește că folosirea metodelor empirice, pun oamenii în situații de-a dreptul stânjenitoare. Eu am discutat cu diferiți tineri care au lucrat după ureche și s-au pus singuri în situații delicate, dacă uitându-se în oglindă s-au văzut Brad PITT, dacă ei erau bărbați sau dacă s-au văzut în oglindă Angelina JOLIE, dacă respectivele persoane erau femei. În cazul în care oglinda i-a indus în eroare, poziționările greșite erau scuzabile, dar dacă îmsă oglinda îl arăta exact pe Gigel, pe Ionel, pe Alex sau pe oricare dintre tinerii cu care discuram, respectiv, pe Lenuța, pe Gicuța, pe Ionela sau pe oricare dintre tinerele cu care discutam, lucrurile nu mai erau în regulă, ci intervenea necunoașterea managementului politic.
Cine crede că a obține o anumită funcție, oricare ar fi ea, este nevoie doar să pocnești din dește, este o mare eroare. 
Trebuie o mare pregătire, pentru:
- a defini contextul,
- a ieși în evidență,
- a obține acceptarea,
- a studia profilul cerut,
- a încadra profilul propriu.
Orice poziție se obține prin muncă direcționată conștient și prin orientarea tuturor activităților în vederea atingerii obiectivului bine definit, dar, nedeclarat ostentativ, pentru a cei din jur să compare profilul poziției, cu profilul tău și în final să conchidă că ești omul providențial. Numai că această concluzie nu vine din neant, ci, managementul politic, are etapele bine definite, prin care pornind de la ceva nedefinit, se ajunge la o concluzie, unanim acceptată.
Eu aș da exemplu ceea ce face marea noastră campioană olimpică Elisabeta LIPĂ cu pregătirea tinerilor. Obiectivul este medalia olimpică la proba X. Ea alege Ț tineri. Îi antrenează. Îi selectează. Are criterii clare. Ea știe cât durează un ciclu de pregătire. După filtre consecutive, Elisabeta LIPĂ stabilește cine este sportivul Y care intră în competiție. Nimic nu este întâmplător. Totul este matematică, pentru că marea campioană aplică teoriile de management politic și atât.
Nu spun mai multe, dar mă gândesc la situațiile neplăcute în care este pus acum prezidentul căruia i se încheie mandatul și pentru care s-au vehiculat diferite poziții deosebit de importante în plan internațional, dar ignorarea managementului politic de acum 4 sau 5 ani până acum, au dus la rezultatele care se văd.

Toată lumea știe explicația pentru faptul că noi nu avem niciun laureat al premiului NOBEL, care a muncit în România și care trăiește în România. Aceeași explicație este și pentru problema în discuție.

(18 iunie 2024)

Românii la Olimpiada de la Paris din anul 2024

În opinia mea, pentru Olimpiada de la Paris, contează la medalii de aur cei care au fost campioni mondiali în anul 2023, dar și cei care vor concura la mari competiții acum la începutul anului 2024 și vor ocupa poziții pe podiumuri. Cum Parisul nu este atât de excitant așa cum ar fi fost Tokyo, Rio de Janeiro sau Sydney, încât toți leșinații din federații și toți piloșii să se înghesuie să mergă ca turiști pe banii statului, bănuiesc că lotul țării noastre va avea o structură mult mai decentă și sportivii care vor efectua deplasarea chiar vor avea șanse la medalii.

Sportivii români calificați până acum, care vor face deplasarea la Paris sunt:

Adriana AILINCĂI - canotaj opt plus unu feminin,

Roxana ANGHEL - canotaj dublu rame,

Florin ARTENI - canotaj dublu vâsle, 

Bogdan-Sabin BAITOC - canotaj opt plus unu, 

Ana BĂRBOSU -  gimnastică artistică, 

Ştefan BERARIU - canotaj patru rame și canotaj opt plus unu, 

Sergiu BBEJAN - canotaj dublu rame și canotaj opt plus unu,

Amalia BEREȘ - canotaj opt plus unu feminin și  patru rame ,

Mădălina BEREȘ - canotaj opt plus unu feminin și  patru rame , 

Ancuţa BODNAR - canotaj dublu vâsle

Iuliana BUHUȘ - canotaj opt plus unu feminin,

Mihai CHIRUȚĂ- canotaj patru vâsle, 

Emanuela CIOTĂU - canotaj patru vâsle, 

Patricia CIREȘ - canotaj patru vâsle, 

Andrei CORNEA- canotaj patru vâsle,

Lilia COSMAN -  gimnastică artistică, 

Ionela COZMIUC - canotaj opt plus unu feminin și dublu vâsle,

Marius COZMIUC - canotaj dublu rame și canotaj opt plus unu, 

Alexandru-Laurenţiu DANCIU - canotaj opt plus unu, 

Annaliese DRĂGAN - gimnastică ritmică

Cristina DRUGA - canotaj patru vâsle, 

Mariana DUMITRU - canotaj dublu vâsle,

Florin ENACHE- canotaj patru vâsle,

Amalia GHIGOARȚĂ -  gimnastică artistică,

Florin LEHACI - canotaj patru rame și canotaj opt plus unu,

Delvine Relin MERINGOR - maraton

Andrea MIKLOS - 400 metri

Andrada MOROȘANU - canotaj patru vâsle, 

Andrei MUNTEAN - gimnastică artistică, 

Adrian MUNTEANU - canotaj opt plus unu,

Lăcrămioara PERIJOC - box

Victoria-Ştefania PETREANU - canotaj opt plus unu feminin,

David POPOVICI - natație

Andreea PREDA - gimnastică artistică,

Ioan PRUNDEANU- canotaj patru vâsle, 

Simona RADIȘ - canotaj dublu vâsle

Alina ROTARU KOTTMAB - săritura în lungime

Magdalena RUSU - canotaj opt plus unu feminin și  patru rame ,

Mugurel SEMCIUC - canotaj patru rame și  canotaj opt plus unu, , 

Vlad STANCU - natație

Maria TIVODARIU - canotaj opt plus unu feminin și  patru rame ,

Denisa TÎLVESCU - canotaj opt plus unu feminin,

Ciprian TUDOSĂ - canotaj dublu vâsle,

Mihăiţă ŢIGĂNESCU - canotaj patru rame și canotaj opt plus unu,

Sabrina VOINEA -  gimnastică artistică, 

Ioana VRÎNCEANU - canotaj dublu rame.

Șanse foarte mari au sportivii de la canotaj care în anul 2023 au obținut rezultate deosebite și aici mă refer la medalii de aur, de argint și de bronz la campionatul mondial de la Belgrad. Din cei 61 de sportivi care efectuează deplasarea, 44 sportivi provin de la canotaj, ceea ce arată că experiența multiplei campioane olimpice Elisabeta LIPĂ își spune cuvântul, căci sportivii având modelul ei în față știu că numai muncind din greu vor avea rezultate, nu ca la gimnastică unde în vremurile de demult se făcea apologia fundurilor grele îmbuibate cu ciocolată...

(03 ianuarie 2024)

 

Performană la performană trage căci puterea exemplului e maximă

Sunt trei federații conduse de trei campioane olimpice.

Camelia POTEC este președința Federației Române de Natație și Pentatlon Modern. Ea este campioana olimpică de la Atena din 2004 la natație, proba de 200m. De când este ea la cârma federației au început să se vadă rezultatele și David POPOVICI este multiplu campion.

Elisabeta LIPĂ este de 5 ori campioană olimpică, la Los Angeles în 1984, în 1992 la Barcelona, în 1996 la Atlanta, în 2000 la Sydney și în 2004 la Atena. Ea este președinta Federației Române de Canotaj din 2009 și nenumărați sportivi au adus titluri de campioni la disciplinele de canotaj. La Tokyo au devenit campioane olimpice Ancuța BODNAR și Simona RADIȘ.

Anișoara CUȘMIR STANCIU este campioană olimpică în 1984 la Los Angeles, la proba de săritură în lungime cu 6,96 m. Ea este Președinta Federației Român de de Atletism și după 20 de ani a reuși prin sportiva Bianca GHELBER să aducă o medalie de aur de la un campionat european de atletism.

Funcționează puterea exemplului, căci a fi campion olimpic înseamnă a fi ajuns la cel mai înalt punct la care un sportiv are posibilitatea să ajungă și nimeni dintre cei din jur nu au cum să se compare cu respectivul campion sau respectiva campioană. Respectul pe care îl insuflă un campion olimpic este motorul unor decizii și unor rezultate, căci puterea exemplului este esențială. Un sportiv mediocru, indisciplinat, care nu a ajuns niciodată pe un podium, nu are cum să fie  exemplu și nu are ce să-i învețe pe alții, în timp ce un campion olimpic are un cuvânt greu de spus în orice problemă și el dă direcția.

(19 august 2022)

Cu cine te compari?

Noi avem prostul obicei de a drege busuiocul făcând comparații și ierarhizări dintre cele mai halucinante, deși în optica poporului român a fi coada frunții este mult mai bine decât a fi fruntea cozii. Traducând cumva, este mai bine să te poziționezi printre ultimii dintre cei mai buni, decât să fii primul dintre cei mai proști.
Ca să părem mai speciali, dacă ne situăm pe poziția 604 dintr-o listă construită undeva în străinătate, în loc să spunem că suntem pe poziția 604 care arată că e nasol rău de tot, vom spune că entitatea este în primele 700 dintr-o clasificare, cu titulatură pompoasă, desigur.
Avem lipsuri în ceea ce înseamnă proprietatea cuvintelor și exagerările nu sunt deloc bine venite. A vorbi despre un sportiv că este fenomen, ne gândim că la olimpiadă a câștigat 7 medalii de aur, căci a avea o astfel de performanță, este cu adevărat ceva fenomenal, deci sportivul este un fenomen. A vorbi despre un fenomen într-un alt context, oricare ar fi acesta, deja cel care face așa ceva a pierdut contactul cu realitatea și aruncă în derizoriul orice ierarhizare.
Este adevărat că nouă ne place să deformăm. Deformăm realitatea istorică. Deformăm unele adevăruri, dar ca să prostești în față într-un asemenea hal o colectivitate, când televizorul a arătat clar cum au stat lucrurile, deja este prea mult. 
Se impune să definim niște indicatori asemănători celor de la bursă pentru a ști cu exactitate unde ne aflăm, căci una este să vorbim aiurea și altfel stu lucrurile când se bate câmpii între limitele autosuficienței sau ale unor fabulații bolnăvicioase care nu au nicio legătură cu realitatea. 

Comunicatul celor de la canotaj arată o formă mascată de automulțumire în fața unor rezultate care ar trebui să dea de gândit, căci o medalie de aur și două de argint înseamnă ceva în raport cu penibilii din fotbal, dar să nu uităm că deplasarea la Tokyo a fost făcută de o delegație numeroasă și ar trebui să se știe exact cât la sută dintre cei care s-au deplasat la Tokyo erau sportivi concurenți.

(30 iulie 2021)