1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Augustin LAZĂR

Augustin LAZĂR este un pensionar de 66 ani.

Că Augustin LAZĂR a fost procurorul general al României în intervalul 28 aprilie 2016 – 27 aprilie 2019.

Augustin LAZĂR are om pensie grasă la care jurnaliștii se uită cu pizmă.

Despre tânărul procuror de penitenciar Augustin LAZĂR au curs râuri de cerneală și s-au zis multe, căci nouă românilor ne place să răscolim c-c-tul și să-l mirosim cu o tenacitate demnă de altceva.

Nu spun că Augustin LAZĂR a făcut minuni. Nici nu avea cum să facă minuni într-o societate în care onoarea nu are nicio valoare, în care corupția este atât de profundă încât cine vrea să se lupte cu ea pare fie  excentric, fie nebun. S-a văzut cu ochiul liber tot ce s-a petrecut în jurul demiterii lui Laura Codruța KOVESI după soluția dezamăgitoare a lui TT după ce a delirat o oră despre nimic.

Nu i-am văzut foaia matricolă a lui Augustin LAZĂR și nu-i cunosc nici parcursul academic, dar chestia aceea că este profesor universitar la BABEȘ-BOLYAI dă bine la imagine. Mi-ar fi plăcut să scriu aici că a terminat facultatea cu Magna cum laudae, că a parcurs toate treptele universitare și că are lucrări publicate ca unic autor. Nu am găsit detalii, deci nu zic nici că, nici că că.

Oricum, Augustin LAZĂR , m-a dezamăgit la lipsa de reacție la toate acuzațiile care i-au fost aduse cum că a fost torționar la Aiud. Mă așteptam să nege vehement. Nu am explicație de ce s-a lăsat terfelit de niște neica-nimeni.

(06 iulie 2022)

Ieșirea din scenă a lui Augustin LAZĂR

Nici pe departe nu sunt eu acela care să-i ridice osanale lui Augustin LAZĂR și acest raționament îl am datorită unor chestiuni de ordin subiectiv.

Niciodată nu am apreciat pe acei bărbați care-și colorează părul.

Niciodată nu i-am apreciat pe cei cu dare de mână care nu-și repară dinții.

Aș fi apreciat pe Augustin LAZĂR dacă:

- mi-ar fi dovedit că știe meserie,

- ar fi avut ieșiri publice civilizate,

- nu s-ar fi lansat în zicei aproximative,

- ar fi făcut un dosar beton al Revoluției,

- l-ar fi combătut cu argumente solide pe TOADER,

- n-ar fi băgat foaia aceea în dosarul de concurs.

Augustin LAZĂR a fost identificat ca marele rău din cauza căruia se întâmplă aici cele mai groaznice lucruri.

Nu avem autostrăzi din cauza lui Augustin LAZĂR.

Trenurile rulează cu sub 45 km pe oră din cauza lui Augustin LAZĂR.

Iarna ninge din cauza lui Augustin LAZĂR.

Ziua are 24 de ore din cauza lui Augustin LAZĂR.

Alfabetul începe cu a că așa vrea Augustin LAZĂR.

Se lucrează în baza 10 că este de vină Augustin LAZĂR.

Până și algoritmul adunării este cel cu care lucrăm și suntem nemulțumiți din cauza aceluiași Augustin LAZĂR.

Acum că Augustin LAZĂR a plecat în pensia de invidiat de 27.000 lei,

- se vor construi 5.000 km de autostradă,

- ziua va avea 25 de ore,

- PI nu va nai fi un număr irațional,

- zona seismică Vrancea se va liniști pe vecie,

- șansele să ne calificăm la EURO 2020 au crescut infinit,

- va curge numai lapte și miere.

Numai că lucrurile nu vor sta așa decât vreo 5 minute, pentru că vom căuta un alt rău absolut care ne ține în loc și nu vom avea liniște până nu va ieși și acela din scenă.

Suntem ca în Evul Mediu când vrem arderi pe rug, decapitări, lapidări și spectacole în Turnul Londrei. Este mai spectaculos circul decât munca onestă.

(25 aprilie 2019)

Curiozitățile dâmbovițene ale secolului al XXI-lea

Era ceva cu secolul al XXI-lea care va fi religios sau nu va fi deloc. Ar fi zicerea lui André Malraux. nu așa ceva mă interesează. că iată suntem în acest secol al XXI-lea și nu știu dacă este sau nu religios.

Știu însă că am văzut cu ochii mei cum victima își premiază călăul. Chiar i-am zis victimei, care ajunsă pe o poziție importantă, avea resurse să premieze până și pe călău. Eu n-aș fi făcut-o. Călăul meu ar fi vrut să dau mâna cu el după 30 de ani, dar i-am spus că nu răspund solicitării călăului, ajuns un bătrânel oarecare, pentru ceea ce mi-a făcut cu multe zeci de ani în urmă.

Zilele trecute am fost martor cu în acest secol al XXI-lea, călăul își preșiază victima. Lumea s-a întors cu fundul în sus.

Și ca tacâmul să fie complet, cel ce a dat o oarece recunoaștere victimei, a omagiat pe călău la câteva minute distanță, printr-o strângere de mână călduroasă.

Concluzie: secolul al XXI-lea va fi cel mai ciudat și de neînțeles din toată istoria umanității.

(19 aprilie 2019)

LAZĂR la Timișoara

Azi 15 aprilie 2019 Augustin LAZĂR, cel arătat cu degetul de o animită parte a jurnaliștilor că prin anii 80 a fost președintele comisiei de eliberări condiționate de la penitenciarul Aiud. Din procuror comunist nu-l mai slăbesc fârtații.

Un pic de adevără istoric nu le-ar strica băieților. În anul 1964, Gheorghe GHEORGHIU-Dej a dat un decret prin care îi grația pe toți deținuții politici. Din 1965 în mod oficial, noi nu mai aveam deținuți politici. Toți opozanții regimului, de fapt deținuți politici în mod real, erau băgați la pușcărie cu alte încadrări.

Știu eu niște tipi de la mine din mahala care spuseseră niște lucruri, dar li s-a pus în cârcă un furt de bumbac și au luat câte 7 ani. Alții s-au organizat și au protestat și au fost băgați la furt din avutul obștesc a unor saci de ciment la construirea barajului de la Căpățâneni.

Un pastor a fost băgat șase luni că a furat din donații. un tip care vorbea chestii împotriva regimului a făcut pârnaie că ținea ilegal valută, vreo 65 de stotinki.

Lumea trebuie să știe că și GHEORGHIU-Dej și CEAUȘESCU erau foarte atenți cu textele legilor și a celorlalte documente, căci ei construiau socialismul, unde ziceau ei că omul este liber, are tot ce-i trebuie, bla, bla, bla.

Să se ia textele și să fie analizate corect se va vedea că un neavizat ar crede că țara noastră era Raiul pe pământ, unde curgea numai lapte și miere și omul era liber să zburde, să gândească și să muncească după pofta inimii. Dacă dorea să facă politică o făcea în partidul unic, dacă dorea să scrie versuri, scria, dar i se publicau doar dacă.

Modul îngust în care taberele de azi privesc în urmă arată doar o abordare superficială, care goloște de conținut orice analiză profundă.

Nici nu mă miră cum se discută acum lucrurile, din moment ce cărțile noastre de istorie sunt scrise cu picerele murdare și cu călcâiele crăpate de nenumcă și de nelucrat pe documente. acum că se încheie mandatul lui LAZĂR, acesta e pus la zid. Mai spre toamnă, când va începe campania prezidențială, vor fi alte jocuri de imagine. Acest mod aiuritor ne va face să rămânem și în 2019 cu ZERO km de autostradă și cu centrua Bucureștiului unde se merge cu 3,14159 km/h.

Am cunoscut un ilegalist care își permitea să spună fără să se jeneze: bani, bani, că de minciunile voastre sunt sătul.

(15 aprilie 2019)

O imensă surpriză

PSD, adică ciuma roșie, a furnizat vineri 12 aprilie 2019, la prânz prezidentului, o oarece surpriză. A trimis PSD la Cotroceni o delegație formată din:

Eugen NICOLICEA, deputat și membru PSD

Marin IANCU, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist

Ioan MUNTEAN, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist.

Consider că a fost o mișcare interesantă creată de strategii PSD, prin care într-un mod interesant, eficient, dar mai ales fără reproș, a fost adus în discuție un subiect foarte fierbinte al acestor zile, aici mă refer la discuțiile în legătură cu Augustin LAZĂR care în anii negrii ai comunismului, ca tânăr procuror, a fost președinte de comisie pentru eliberări condiționate la penitenciarul din Aiud.

se vede de la o poștă că subiectul este în primul rând unul de presă.

Documentele de la penitenciar există din 1982, foștii deținuți politici în viață, au fost și ei surprinși de faptul că cel care le-a refuzat eliberările condiționate este procuror general.

Viața politică de la noi este numai joc de imagine, replici tari și 100% nemuncă, inactivitate și lipsa de rezultate. de aceea:

- nu se construiesc autostrăzi,

- deraiază zi de zi trenuri,

- în 30 de ani nu s-a construit niciun spital,

- se fură ca-n codru,

- s-au tăiat toate pădurile.

Mult mai bine ar fi dacă ar apare o minte luminată care să pună în fața politicienilor acea oglindă a adevărului și după aceea să se treacă la muncă adevărată, iar fiecare să fie socotit nu prin cât vorbește și minte, ci prin cât a făcut, ce a lăsat în urmă.

(13 aprilie 2019)

Campanii, manipulări și etc...

Augustin LAZĂR, cel care încă mai îndeplinește funcția de procuror general al Ro și-a depus dosarul pentru un nou mandat. Frumos. Numai că, acum s-a trezit lumea să-și dea seama că Augustin LAZĂR a fost torționar în 1982, iar ca dovadă este arătat u n proces verbal în care i se respingea liberarea condiționată lui Iulius FILIP, marele dizident, unul dintre autenticii dizidenți ai regimului comunist de la noi. 

Îmi amintesc de Radu BERCEANU care pentru prima dată a folosit sintagma sânge în instalație. Contextul era unul, dar aici se potrivește de minune pentru toți cei care au făcut politică în ultimii 30 de ani în spațiul nostru cel mioritic.

La noi s-a lucrat cu jumătate de măsură în toate. S-au făcut legiu submediocre, cu jumătate de măsură. Și Constituția este tot o construcție mediocră, căci a vrut să împace și capra și varza. m-am mai ocupat eu de acest text, dar acum, din cauza acestor construcții de o mediocritate desăvârșită, ne trezim că trebuie aruncate toate zoaiele pământului în capul lui  Augustin LAZĂR. Legea cu colaboratorii securității este o lege slabă. Dacă se tăia pisica în două în 1990, cu siguranță că societatea românească ar fi arătat altfel.

Acum toată lumea își dă cu părerea. Societatea a evoluat exact după legile și procedurile definite de această clasă politică submediocră. 

Să nu creadă nimeni că înainte de 1989 geniile se pogorâseră pe meleagurile cele mioritice și era totul roz. Faptul că au existat Nicolae și Elena CEAUȘESCU se datorează spiritului nostru al tuturora, căci numai cei născuți după 1991 nu i-au aplaudat și nu le-au recitat ode celor doi. Cred că și embrionii în burticile mămucelor lor prin 1990 recitaseră versuri omagiale.

Pe fundalul acestei stări de fapt, lucrând cu jumătăți de măsură ajungem doar să arătăm cu degetul, doar să facem isterie de grup și nimic altceva. Curățenie nu s-a făcut în 1990, curățenie nu se va face nici acum. Acum cu Augustin LAZĂR este doar o fumigenă și dacă-i reproșez ceva acestuia este legat doar de faptul că nu și-a rezolvat problema cu dantura. Îl cred, că și mie, ca oricărui bărbat care se respectă, îmi este frică de dentist. Sunt sigur că peste trei zile problema Augustin LAZĂR va fi închisă, căci în zona media, o știre ține capul de afiș foarte puțin timp. Rating-ul nu se face pisând la nesfârșit un subiect, oricât de suculent ar fi el. Între problema Augustin LAZĂR și un jaf, peste două zile, din punct de vedere al saturației informaționale, jaful va urca în top. 

Mai mult, apariția acelorași moace care vorbesc despre cazul Augustin LAZĂR, întorcând pe toate fețele problema, fără a aduce noi și noi dovezi, contribuie la creșterea ritmului uzurii morale a informațiilor despre acest caz.

Probabil, vor trebui aprofundate studiile genetice pe Dâmbovița să se identifice acele elemente din matricea noastră care duce spre violență, răutate și tortură, căci educatoarele care au lipit gura copilașilor cu bandă adezivă, părinții care-i bat copiii, milițianul violator, cu toții fac parte dintr-un ansamblu de torționari care se  perpetuează peste veac.

Am mai zis: în Constituție nu apare niciodată cuvântul onoare și asta spune totul.

(05 aprilie 2019)

Ioana d'Arc de Dâmbovița

Deși nu este de pe aici, ea s-a instaurat ca o veritabilă Ioana d'Arc de Dâmbovița, pentru că poartă stindardul unei lupte nemiloasă cu hidra.  Acum toți se dau de ceasul morții s-o acuze. Și vor reuși. Dar peste ani se va dovedi că au fost uneltiri și se va produce reabilitarea, exact așa cum s-a făcut în anul 1456. Ioana d'Arc de Dâmbovița nu va fi arsă pe rug așa cum s-a întâmplat în 30 mai 1431 la Rouen. Ioana d'Arc de Dâmbovița va fi umilită cu mult mai rău decât s-a făcut cu reeducarea de la penitenciarul din Pitești, știută fiind plăcerea noastră ca public în fața suferinței semenilor noștri. Acum tot un fel de Inchiziție o va condamna pe Ioana d'Arc de Dâmbovița, ca în 1431.

Noi suntem cei care desgropăm morții și-i mutăm de colo-colo. Râmaru nu este din Patagonia. Femeia care și-a tranșat bărbatul, A.Z., era din Roman nu din Antarctica. Ioana d'Arc de Dâmbovița este singură și furnicarul e nesfârșit. Legenda va zice că reabilitarea sa se va face undeva prin 2050.

(18 februarie 2019)

Fără Liviu și fără PNL

Grav.

Azi 10 ianuarie 2019 la ora 20 are loc la Atheneul Român preluarea președenției rotative a Consiliului Uniunii Europene.

Crema șefilor UE se află la București.

Este ora 19,45 și nu am filmul evenimentului.

Știu clar că:

- Liviu DRAGNEA nu participă,

- reprezentanții PNL nu participă.

Fiecare are motivele lui, despre care nu doresc să fac vorbire acum, căci seara aceasta aș dori să fie foarte frumoasă și nu se cade să văd gunoiul de sub preș, deși au existat mulți care s-au zbuciumat să facă o țâră de curățenie.

Liviu DRAGNEA și PNL-iștii se țin tari pe poziții, lucru normal și de apreciat, căci dacă Liviu DRAGNEA dorește să nu-și erodeze aiurea imaginea, nici PNL-iștii nu doresc să respire același aer cu cei care, în concepția lor, au  siluit legile justiției și au contribuit masiv la revocarea șefei DNA.
Seara aceasta importantă va fi fără Liviu și fără PNL. La noi există o vorbă: nu există nuntă fără păruială și nici moarte fără bănuială. Acum este nunta.

1.000 de ani pace!

(10 ianuarie 2019)

CTP s-a zbârlit la A.L.

CTP, adică Cristian Tudor POPESCU, acel guru al ziarului Adevărul, cu ziceri colorate la adresa multor oameni politici, președinți, premieri, s-a năpustit asupra lui Augustin LAZĂR pe motivul implicării grefierei în alcătuirea dosarului pentru ocuparea funției de procuror general al Ro. Și CTP i-a aruncat în cap pui Augustin LAZĂR nenumărate găleți cu zoaie, așa cum numai CTP-ul știe s-o facă, mai ales când simte că adrisantul este în cădere liberă. Știe CTP ce știe.

Oricum, nu a făcut gestul, așa de capul lui, dintr-un impuls interior. Totul face parte dintr-o regie amplă, cu migală construită și care va duce către deznodământul dorit exact de alea parte a sistemului care s-a săturat de personaj, mai ales de când doi și cu doi nu mai fac patru, lucru pentru care CTP este foarte deranjat.

(02 noiembrie 2018)

Dorel care se încurcă în propriile ziceri

Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni normali care să se creadă că au minți perfecte, care gândesc totul la superlativ și care cred că dacă au construit o miciună, aceasta reprezintă chintesența existeței lor.

Am cunoscut foarte mulți oameni care se încurcă în noianul minciunilor pe care le debitează pentru că:

- mint mereu;

- nu știu cui, ce minciună au spus;

- îi consideră pe toți niște uituci;

- cred că au darul improvizației pentru a repara nerozia.

Mai zilele trecut am întâlnit un Dorel multiplicat în cel puțin trei indivizi, care dacă aveau un nivel de inteligență IQ mai mare de 30 ar fi avut posibilitatea de a se replia rapid și să obțină totul în favoarea lor.

Toți cei trei cu numele lui Dorel, dar și comportamentul lui Dorel, tipul care face numai boacăne, au apărut pe sticlă și l-au luat pe NU în brațe, fiind forțați ceva mai târziu să se replieze, dar nu să recunoască erorile comise. Ca mediocrii perfecți, dovediți prin ceea ce au făcut la viața lor, aceste perfoane de tip Dorel, tot nu recunosc că au dat-o-n bară, căci niciun mediocru nu are capacitatea de a accepta că greșește, căci ei se cred perfecți, deși sunt mediocri, adică mediocri-perfecți. Urmăresc seară de seară să văd evoluțiile fiecărui Dorel, amgrenat în interacțiunile lui Tudorel TOADER, căruia un deputat care flutura alimente la tribuna Parlamentului, i-a zis de oftică tot Dorel, ceea ce nu l-a impresionat pe Tudorel, căci taman venise de la cheful de socru mare din Ieșii de baștină.

(01 noiembrie 2018)

Tudorel TOADER îi fierbe la foc mic

Tudorel TOADER a deprins arta dozării interesului, până aproape de nivelul unei isterii majore în rândul jurnaliștilor, oamenilor politici, a analiștilor, a gurilor cască și a curvelor de pe centură.

Așa este el Tudorel TOADER, nu știe să procedeze altfel. El crează așteptările și apoi gestionează dorințele subite ale unora de a vedea continuarea din episoadele anunțate. El este un mare maestru al loviturilor de teatru, a acelor acțiuni pe care numai un mare dramaturg știe să le inventeze pentru a face ca firul conflictului dintre personaje să rămână logic, chiar dacă ritmul este într-un tempo crescător și se apropie finalul. Tudorel TOADER știe să-și perpelească adversarii și mai ales are arta de a-i umili pe toți cei care încearcă să-l înfrunte, știindu-se deaupra tuturor în materie de drept. A se observa că Tudorel TOADER nu se pune niciodată cu cei din branșa sa, cu deosebire cei care ar fi deasupra lui. Tudorel TOADER ia în calcul numai adversari slabi din toate punctele de vedere. Tudorel TOADER știe să și-i aleagă cu măiestrie, astfel încât scorurile lui să-i fie întotdeauna favorabile. Tudorel TOADER are o plăcere teribilă în a-și devora adversarii. Îi perpelește cu termene de așteptări încordate, cu decizii imprevizibile de amânare. Numai atunci când el consideră că adversarii lui sunt terminați din toate punctele de vedere, vine și le aplică lovitura de grație cu sabia care nefiind ținută niciodată în mâna lui, are o precizie de soprană care știe să ia un si bemol perfect. Îl urmăresc cu atenție pe Tudorel TOADER în cazul solicitării de revocare a lui Augustin LAZĂR și regăsesc aceeași rețetă de la revocarea precedentă. Este ca o glossă ajunsă la strofa de final, pe care eu o văd ca traversarea unei structuri de dată dinamică de tip stivă. 

Nici nu mă miră că Tudorel TOADER a luat-o cătinel, procedural, sfătos și domol. 

Nici nu mă miră că Tudorel TOADER are un graf de complexitate redusă pe care-l urmărește.

Nici nu mă miră că Tudorel TOADER este oarecum previzibil și de data aceasta.

Nici nu mă miră că Tudorel TOADER a făcut o construcție parcă trasă la indigo.

Nici nu mă miră că Tudorel TOADER este omul care ascultă de propriul instinct.

Mă miră numai că Tudorel TOADER are unele minusuri în imaginația care l-a dus spre o astfel de construcție, dar rutina i-a fost impusă de comportamentul repetititv al adversarilor, care s-au desfășurat atât de previzibil încât Tudorel TOADER a anticipat nu una, ci tre sau patru mutări în avans ale acestora. Se vede treaba că Tudorel TOADER are o tablă de șah cu 81 de careuri, iar piesele pe care el le mută nu mai sunt de mult timp regele și regina, ci altele cu mult mai pământene. Chiar că mă așteptam la cu totul altceva de la acest om pe care unii îl privesc ca pe un sfinx.

(31 octombrie 2018)

Viciile cotidiene

Există mai multe vicii cotidiene. 

Fumatul este un viciu care are costuri mari și care este practicat de femei, de bărbați și de copii. Se duc lupte aprige pentru limitarea lui pentru că are efecte catastrofale asupra sănătății. Nu am cum să fac comentarii căci nu sunt fumător. Am încercat, dar nu s-a lipit de mine. Nu-i consider pe fumător ca fiind nici oameni slabi, nici inconștienți. Am studiat vreo 15.000 cazuri de cancere pulmonare și concluziile sunt departe de a stabili o legătură între acesastă maladie și fumat, căci aerul infect  inspirat este cu mult mai important pentru sănătate.

Consumul de droguri este un viciu de care nu scapă cei care au căzut pradă lui și traiectoriile urmate de ei sunt dintre cele mai dramatice, cu final previzibil și groaznic. Societatea de azi nu este deloc pregătită să preîntâmpine acțiunile care duc la creșterea fără control a consumatorilor de droguri. În afară de a constata decese și stadii terminale, societatea nu face altceva, căci este preocupată de cu totul alte aspecte care atrag voturile, nu salvează vieți și destine.

Beția este acel viciu ieftin în care cad mulți oameni din varii motive, fără a avea explicații rezonabile și fără a veni cu soluții eficiente. Există paleative dintre care cel legat de alcoolicii anonimi se pare că este interesant, căci dezalcoolizarea și izolarea se pare că nu dau rezultate, atît timp cât societatea nu intervine pozitiv, cu măsuri ferme, legate mai întâi  de creșterea standardului de viață al fiecăruia dintre noi, dar nu atât de mult încât să ducă pe om spre alte vicii.

Preacurvia este un viciu numai în măsura în care cel ce o practică depășește niște limite definite și acceptate tacit de societate ca fiind normale, necesare și frumoase. Este viciul asupra căruia tot omul închide ochii, chiar ridicând din umeri sau privind admirativ. Este lucrul pe care lumea îl vede cu îngăduință și a spune frecvent că omul greșește sau a căzut în greșeală, nu este deloc un lucru ieșit din comun, mai ales căci bărbații au tendința să se acopere unii pe alții, femeile, nu din invidie.

Jocurile de noroc sunt un viciu care numai aparent este neofensiv. Cei ce joacă jocuri de noroc se îmbată cu apă rece. Eu cred că sunt virtualii câștigători ai marilor sume, fără să știe că acestea sunt făcute astfel încât profiturile celor ce le organizează sunt de cel puțin 1000%. De aceea au și proliferat și peste tot sunt saloane de jocuri. Și statul este escroc din moment ce organizează el însuși loterii, dar este un cu totul altfel de escrocherie, lăsând să se înțeleagă că dintr0-n milion de jucători cu sume mici, la 100 de milioane de euro încasați, evident, îi convină să dea premiu 1 milion unuia și să câștige el, statul restul de 99 de milioane. Statul exploatează apetența oamenilor de a câștiga fără muncă.

Mâncatul din fast food, mâncatul peste măsură și mâncatul dulciurilor sunt și ele niște vicii din moment ce nu are efecte bune. Nimeni nu face nimic, pentru că dorința omului de a mânca ceva repede în oraș fără a merge într-un restaurant sau spre propriul frigider. Mulți fac teorii că mâncarea din fast food este nesănătoasă, dar nu vin cu nimic în loc, adică cu mâncare proaspătă și mai ales sănătoasă. Mâncatul în exces are nenumărate motive, dar unul este cel legat de nesimțirea fiecăruia dintre noi, care are ca fundament lăcomia, mai ales când mâncăm de la alții.

(25 octombrie 2018)

365 împotriva României: Augustin LAZĂR procurorul fără stomatolog

Când îl văd pe Augustin LAZĂR mă apucă mila. Umblă el binișor îmbrăcat. E tuns, e ras și are pantofii făcuți. Probabil cu un plus de atenție sar concluziona că este un bărbat bine îmbrăcat. Numai că nu am a zice că este și bărbat bine, din moment ce atunci când deschide gura arată o dantură oribilă. Este naturală, nu este albită ca la vedete, nu este perfectă ca a lui Traian BĂSESCU, dar la banii săi ar fi trebuit să facă acele corecții majore, să arate și el ca un adevărat demnitar când vorbește.

Este posibil să-i fie teamă de dentist.

Este posibil să-i fie indiferent cum arată dinții săi.

Este posibil să-i fie punga goală și să nu aibă cu ce să-și repare gura.

Este posibil să-i fie interzis să-și lucreze îmn gură din motive religioase.

Oricum, eu am concepțiile mele în legătură cu oamenii cu dinții aiurea, căci este inadmisibil să te prezinți oricum, mai ales pe o poziție de deminitate publică. Am văzut că numai oamenii de la țară au dinții neîngrijiți, iar babele pun mâna sau broboada la gură când vor să spună ceva.

(20 octombrie 2018)

Predarea-primirea

Din câte cunosc eu nu a existat nicio predare și nicio  primire atunci când un nou decan intră în pâine. Nu am văzut nicio predare și nicio primire când un rector ocupă un fotoliu. Nici în cazul unui nou prim-ministru nu am auzit să existe predare-primire. Chiar a scris cineva o carte despre predarea gestiunii de către guverne. Era acolo o teorie, doar o teorie.

Pe 12 iulie 2018 la oara 11,00 se va produce o predare-primire la DNA, cu invitați, cu cuvântări, cu televiziuni și cu ovații.

Numai la nivel prezidențial se produce predare-primire de mandat. Ion ILIESCU a predat mandatul lui Emil CONSTANTINESCU. Ion ILIESCU a predat mandatul lui Traian BĂSESCU. Trana BĂSESCU a predat mandatul lui Klaus IOHANNIS. Este un semn, un antrenament pentru finalul lui decembrie 2019.

(11 iulie 2018) 

Ultima sută de metri

Prezidentul a anunțat că va da rezultatul analizei sale legat de cererea de revocare a Laurei Codruța KÖVESI, adresată de ministrul justiției Tudorel TOADER.

Am identificat mai multe tabere:

- o tabără este formată din cei pro-revocare,

- o tabără este formată din cei care se opun revocării,

- o altă tabără este oarecum neutră,

- o tabără este ambiguă și fiecare înțelege ce vrea,

- ultima tabără este în așteptare, gata să dea verdicte.

Acestă săptămână este una decisivă. Tabăra care o vrea revocată pe Laura Codruța KÖVESI are pregătită muniția grea pe care acum s-o arunce în luptă. Ea așa zice, deși în opinia mea pozele și filmele nu au a impresiona pe careva. Pe mine în niciun caz pentru că dint-o mie de femei, tot o mie merg în vizită la prieteni. Dintr-o mie de femei, la chef, dacă nu toate o mie cântă și dansează, vreo 700 cântă dar precis 900 dansează și chiar intelectuale fiind, după manele dansează mai spre ziuă. Artileria grea a pus-o în luptă Horia GEORGESCU ceva mai demult, dacă aia se numește artilerie grea sau doar o ciupitură de țânțar.

În rest, afară este soare. Lumea a mâncat miel de Paști, s-a veselit și a ciocnit ouă, iar la întoarcerea de la distracție a pierdut timp într-o veselie în trafic din lipsă de autostrăzi.
Eu zic că, nu va fi revocată șefa DNA.

(10 aprilie 2018)

Legile justiției și cele 7 ambasade

Nu știu nimic despre justiție că eu mă ocup de programarea calculatoarelor. Toată lumea spune că ceea ce se întâmplă cu legile justiției în parlament este o mare porcărie. Declarațiile nu sunt suficiente pentru mine. Am pretenția ca Augustin LAZĂR, Laura Codruța KOVESI, ceilalți membrii ai CSM care critică aceste legi:

- să vină la televiziuni;

- să ia articol de articol legile;

- să arate ce nu e bine în ele;

- să argumenteze.

Nu am văzut nimic din toate acestea. Toată lumea spune că nu e bine, că noile legi sunt catastrofale dar nu spune nimeni de ce și nici nu se compară cu ceea ce există.

Claie peste grămadă au venit și 7 ambasade cu o scrisoare, fără să arate fiecare cum sunt legile justiției la le și să se arate articol de articol, puse în oglindă ce fac rău legile justiției care au fost votate în parlament. Eu, ca profan nu am înțeles nimic și cred că ceea ce s-a întâmplat a fost doar o pierdere de timp, iar faptul că din 2004 se tot luptă cu corupția și în loc corupția să scadă ea s-a accentuat și în loc să se recupereze prejudiciile, corupții scapă bazma curată și rămân cu averile, ceea ce ste frustrant pentru toată lumea. Cum este, nu este bine și ceva este în neregulă.

Îmi aduc aminte cum marea coruptă pe vremea lui CONSTANTINESCU era o femeie care mituise pe un naș pe tren cu 10 lei când se lucra cu milioane, deci pe vremea nenumăratelor țigarete corupția căzuse în derizoriu, ceea ce nu este departe să se producă și acum.

(26 decembrie 2017)

Legile justiției

Ceea ce a trecut cândva prin Parlament ca prin brânză, acum este discutat și discutat și iar discitat. Unii le acdeptă în bloc, alții le resping în bloc. Tensiunea este maximă. Presiunile vin din toate părțile. Mulțumirea este generalizată într-o tabără. Nemulțumirea este și ea generalizată în cealaltă tabără. Eu nu sunt specialist, deci nu mă pronunț în legătură cu subiectul, ci de pe margine doar constat că:

- se resping niște texte folosind lozinci;

- procesul de legiferare este accelerat;

- manifestările din stradă sunt ineficiente;

- opoziția este palidă și primitivă;

- nimeni nu a venit cu alte texte;

- toată lumea urlă și se zbuciumă;

- niciun argument nu stă în picioare;

- sunt și atitudini penibile.

Au apărut voci pro și voci contra. Nici vocile pro și nici vocile contra nu au emanat alte texte de cel puțin 1.000 de ori mai bune sau dacă era posibil, texte perfecte. Eu refuz să cred că dacă cineva venea în târg cu un text perfect, poporul nu l-ar fi acceptat și nu ar fi devenit varianta de lucru, care evident, text perfect fiind, ar fi fost adoptat în admirație totală, cu viteza fulgerului.

Nu i-am apreciat niciodată pe cei ce critică ceva, dar nu vin să pună în loc ceva mai bun. Am întâlnit nenumărate astfel de exemplare și acum au apărut și mai multe, exact acolo unde nu mă așteptam. Textul care se votează este prost. OK. Numai că în secunda doi, cel ce desființeaost, vine cu altul mai bun, ca să arate că el este în stare să producă ceva, chiar și un alt text decât textul pe care cealaltă parte îl incriminează ca fiind vechi, depășit, ciudat, incomplet, imperfect, incolor, inodor și atât.

Oricum, spectacolul este total. În Parlament se votează. În stradă lumea țopăie. La televiziuni știriștii au ce rumega. Poporul se gândește cum să taie porcul. Vin sărbătorile. Vivat! Să avem ce bea, ce mânca și ce. În rest, poporul trăiește în lumea lui, politicienii în lumea lor și toți o duc bine. Pa.

(12 decembrie 2017)

Deteriorarea poziției

Deteriorarea poziției oricărui șef mare, șef, șefuleț este un proces:

- obiectiv;

- ireversibil;

- natural;

- progresiv;

- stabil.

Un șef, oricare ar fi el, interacționează cu membrii unor colectivități cu grad de omogenitate foarte fluctuant. În acțiunile întreprinse de șef, în deciziile luate de acesta, se definesc raporturi foarte exacte, care se măsoară prin grad de satisfacție perceput diferit de fiecare dintre părți. Sunt numai excepții cazurile în care gradul de satisfacție este maxim atât la nivelul executantului, cât și la nivelul șefului.  Deprecierea poziției unui șef se realizează cu o dată cu scurgerea timpului, pur și simplu, datorită expunerii șefului prin:

- decizii;

- acțiuni;

- poziții;

- rezultate;

- discursuri;

- rezultate;

- eficiență;

- efecte.

Este normal ca pe o perioadă îndelungată, prin numărul foarte mare al deciziilor, inițiativelor, acțiunilor, proporțional cu acea durată, deteriorarea poziției șefului să se deterioreze, exact cum un utilaj se uzează prin funcționare, chiar dacă fiabilitatea este deosebit de mare. Tot apar căderi ale utilajului, chiar dacă sunt cu frecvență foarte mică.

Stalin a murit ca un câine, nefiind salvat chiar datorită regulilor impuse de el.

Antonescu a murit împușcat pentru că a crezut că lumea începe și se termină cu el.

Ceaușescu a atras ura poporului datorită înfometării poporului.

Hitler a murit otrăvindu-se când și-a dat seama că și-a distrus țara și poporul.

Deteriorarea poziției dictatorilor a fost lentă, continuă și mai ales violentă ca final. Dictatorii se numesc dictatori tocmai pentru faptul că ei cred că toate deciziile trebuie luate de ei, fie că sunt probleme mici sau că se referă la probleme mari. Ei nu iau decizii bune pentru că sunt rău intenționați, ci pur și simplu pentru faptul că:

- numărul de decizii este foarte mare;

- complexitatea problemelor asupra cărora se decide este și ea foarte mare;

- intervalul de timp în care se iau deciziile este de 24 de ore din 24 pentru oricine;

- capacitatea omului este limitată de numărul în descreștere de neuroni ai acestuia.

Deteriorarea poziției unui individ se datorează pur și simplu doar datorită expunerii, pentru că a vedea o aceeași moacă devine să satureze orice dorință de a mai o vedea, devenind plictisitoare numai ca apariție. Să ne amintim enervarea pe care o producea acel dramaturg mediocru care în timpul lui Emilaș ne cotrope ecranele cu stupizeniile lui pastilate în fiecare sâmbătă la ore de maximă audiență pe ecranele de la televiziunea națională. Să ne amintim discursurile cu fraze enervant-repetitive, lungi, monotone, gâjâite al lui Ceaușescu fie la congrese, fie la adunări pe stadioane, fie în plenare și prin intermediul fierului de călcat, ca în bancurile din epocă.

Acum, dacă mă gândesc la șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, deteriorarea poziției s-a produs, atingând cote deja de avarie, deși ea, sărăcuța nu a făcut mai nimic nasol, ci doar prin faptul că:

- a trecut prea mult timp;

- lumea s-a obișnuit cu figura ei;

- nu a făcut schimbări de look;

- a făcut gestul acela cu luatul gâtului;

- a primit niște diplome, cam multe;

- a participat prin viile private;

- a început la vârf de prea tânără.

Chiar dacă munca este dedicată, pune suflet și este de o corectitudine exemplară, în orice moment sunt create situații interpretabile și mai ales cu tente defavorabile dacă plățile sunt grase, iar un milion de lireplătite, nu sunt doi lei și nici patru euro, se știe. Miza fiind foarte mare, procesul de deteriorare este și mai accelerat. Să nu uităm că însuși Augustin Lazăr a scos porumbelul, când a vorbit de intensitatea mai mare a muncii procurorilor de la DNA, fapt care impune mandate mai bine delimitate. Acest nefericit, a știut că șefii au munci cu mult mai solicitante și în optica sa, duratele mandatelor de șef trebuie să fie și mai scurte. Sau el a intuit ceva sau a vorbit gura fără el, deși debitul său verbal este inferior celui lui Emil Boc, tot ardelean și el. Oricum, acum este nu începutul sfârșitului, ci sfârșitul sfârșitului, deși există încă etape de parcurs până se va zice #OK. 

(05 iulie 2017)

Lecția de drept

Cine are un dram de talent, ar trebui de ieri să se năpustească și să scrie o piesă cu mult mai bună decât Lecția de engleză de Nataşa Tanska, pentru că sunt sigur că teatrul Mic ar găsi un WC unde să se joace și tot acolo s-ar găsi și un nene care să joace rolul principal. Bineânțeles că obligatoriu, piesa se va numi Lecția de drept, va fi într-un act și va fi extrem de apropiată de tragediile grecești ăentru că se va caracteriza prin:

- unitatea de timp, producându-se între orele 18,00 și 18, 44;

- unitatea de spațiu, totul fiind în fața unui birou cu microfoane;

- unitatea de acțiune, care se referă la sub 100 de pagini ale unei deciziiCCR.

Există și tragedii optimiste, drept care cel cu suficient har are tot ce trebuie, sare, dar și piper încât să scoată dintr-o întâmplare reală ceva care să se producă pe scenă cu casa închisă. Îl avertizez pe respectivul să nu plece de la Lecția lui Eugen Ionesco, pentru că toată lumea va ști sursa. Îl mai fătuiesc să nu se depărteze de penibilul din viața reală, pentru că publicului îi plac manelele și cântecele proste presărate cu vulgarități și porcărele. Sunt sigur, că dramaturgul va găsi pe youtube tot spectacolul de ieri, sursă inepuizabilă pentru umoriști, dar și pentru făcătoriii de balade lălăite pentru posturile tv unde dai 300 de lei și te difuzează oricât de netalentat ai fi ca rapsod sau cam așa ceva.

(30 martie 2017)

Similitudini bizare

Ieri 29 martie 2017, pe la ora 17,30 când mă întorceam de la aprozar, m-a lovit o amintire. Era un grangure de la garda Financiară, mare barosan din Vîlcea, care luat de val, s-a apucat să spună că va face dezvăluiri incendiare a doua zi în parlament, unde va arăta ce și cum, cum și ce de se va cutremura universul. În naivitatea mea, l-am crezut și am stat cu ochii pe televizor să văd live grozăvia. A apărut un individ, cu totul schimbat de cât viteazul de o zi mai devreme. parcă era beat. Vorbea incoerent și nu spunea nimic. L-am trimis la origini. Toată lumea a fost dezamăgită. Ieri, în sinea mea cea interioară, mi-au revenit în minte imaginile acelea catastrofale a unui ins de nimic, insipid, banal și grotesc, pus să macine vorbe fără noimă. Au început să mă devoreze temerile legate de ora 18,00 în care urma un anunț important pentru țară. Mi se povestise despre Proclamația Regelui Mihai I către țară de la 23 august 1944, care îi zguduise pe oameni. Nu credeam că cel ce va glăsui la ora 18,00 va avea aceeași rezonanță, dar tot credeam că va fi oarece.

Îmi venise involuntar în gând imaginea cu nefericitul gardist-financiar și persistau în mintea mea bâjbâielile și pauzele respectivului. La început am căutat să mi le alung din gând. Nu am putut. Era o premoniție. Tot discursul de 44 de minute al lui Tudorel Toader a fost o gargară plicticoasă, pe care deontologii o văd ca o lecție de drept încheiată cu 10 secunde când respectivul dă o pildă generoasă. M-am gândit la un ziar în care un comunist viteaz nevoie mare a înlocuit o literă într-un cuvânt pentru care a primit 25 de ani de pârnaie și noroc că l-au scos tot ai lui din pușcărie când s-au instalat la putere după război. Nu i se potrivea acestuia din vremurile noastre că nu este damă, dar cam tot aia a fost. Aveam o mătușă, Dumnezeu s-o odihnească, sunt sigură că ar fi zis pe la ora 18,50:

- Nepoate, i-a luat Dumnezeu mințile, săracul de el!

Am închis televizorul și în minte mi-a apărut o secvență când un boxer de-al nostru făcut knockout în primele secunde ale meciului, era prezentat de crainic drept marele învingător, în timp ce doctorii căutau să vadă dacă mai trăiește. Deontologii de serviciu au inventat un erou, dintr-un om zâmbitor care traversase momente penibile create de propria-i imaginație și de managementul său păgubos.

(30 martie 2016)