Cocoloșirea neamurilor

Soțul își angajează soția la același loc de muncă unde el este șef.
Tatăl își angajează fiul sau fiica la locul de muncă unde el este șef.
Socrul își angajează ginerele sau nora unde el este șef.
Sora își angajează sora mai mică unde ea este șefă.
Unchiul își angajează nepotul unde el este șef.
Cumnatul își angajează cumnatul sau cumnata acolo unde el este șef.

Știindu-se protejat, noul angajat are un comportament total diferit comparativ cu cei care sunt angajați pe bune, deci nu au pile, nu au proptele.

De regulă, rudele angajate doar pentru că au pe cineva șef în organizație sunt:

- nepregătite profesional,

- fără experiență,

- dau dovadă de aroganță,

- sunt sigure pe ele,

- stau degeaba,

- nu vor să învețe,

- gafează și au protecție.

Am cunoscut foarte multe persoane acolo unde am lucrat și preitenul meu doctorul PĂUNESCU îmi zicea:

- Domn profesor, nu te uita la cățelul care latră, uită-te cine-i ține lanțul!

Mare dreptate avea doctorul PĂUNESCU, dar am deprins tehnica prin care reușeam să contracarez abordările cățelușilor din lesă, căci nici pilele nu se riscă aiurea pentru oricine și ca să-și apere pielea, pilele îi scapă din brațe pe protejați instantaneu. Cei cocoloșiți au marele necaz căci atunci când protectorii lor ies din decor, plătesc toate oalele sparte. Am văzut după revoluția din 1989 cum un tip cu tată în cc al pcr, s-a dezumflat instantaneu și s-a făcut mic-mic, până a trebuit să plece, căci nu lăsase loc de bună ziua. În ziua de azi, pe unde mergem, aflăm că fiul lui X este genial, dar eu știu că genialitatea clamată de un coleg se datorează poziției deosebit de importante a tăticului cu numele X. Alte ori, la ureche, discret, mi se zice că doamna Y este așa cum rezultă după nume, soția demnitarului Y, instalată și ea undeva pe o funcție de câteva mii de euro, chiar dacă facultatea pe care a absolvit-o nu are nicio legătură cu munca ei de zi cu zi, dar diploma nu contează în spațiul nostru cel mioritic.



(17 iulie 2023)

Comuniștii și amantele lor

În comunism lucrurile erau foarte clare. Tovarășii trebuiau să fie căsătoriți cu tovarășe, iar copiii lor erau tovărășei. Comunismul impunea o serie de reguli stricte, astfel încât tovarășii căsătoriți nu aveau voie să aibă alte tovarășe cu care să se zbenguiască decât tovarășele-soții cu acte. În acele vremuri ideia de concubinaj nu exista în hârtii, ci numai în realitate, iar oamenii numiți concubini țineau ascunăs relația și dacă cineva trăia cu altcineva nu era lucru de laudă, iar ședințele de partid aveau de multe ori ca subiecte analiza purității societății, pentru a stârpi și amantlâcurile dar și concubinajul. În comunism omul era:

- singur, adică necăsătorit și plătea taxă de celibat;

- căsătorit dar numai femeie și bărbat, tradițional;

- văduv dacă perechea pleca în lumea celor drepți.

Orice altă variantă era exclusă, iar atunci când societatea formată din binevoitorii turnători depista abateri de la aceste trei variante, se ocupa adunarea generală și bob de analiza situației în vederea rezolvării ei cu spirit partinic, revoluționar și categoric. Cam toate întreprinderile aveau în ateliere și în birouri difuzoare agățate deasupra ușii pe perete și acolo se auzeau ședințele publice de analiză și de judecată a infractorilor care erau de regulă amanți demascați, hoți dovediți și alte tipuri de necinstiți pe care colectivele de oameni ai muncii îi repudiau în mod revoluționar desigur.

Era o calamitate pentru soțul care punea coarne ca soțul încornorat să se jăluiască la partidul unde lucra vinovatul. Imediat respectivul era pus în discuție și perdaful primit de acesta era de neuitat. Dacă înscrisul avea un circuit ceva mai complicat de la cc al pcr sau de la județeana de partid, adrisantul simțind pe pielea lui întregul spectacol al respectivului traseu. Am auzit și eu la difuzor uneori frânturi de show și este greu de redat cum se spălau rufele mai ales între amante dacă respectivul era neglijent și nesătul, nemulțumindu-se doar cu una bucată. Despre sancțiunile pe linie de partid nu am prea multe de spus, pentru că în cazul directorilor, aceștia își pierdeau funcțiile, iar în cazul muritorilor de rând, aceștia erau numai arătați cu degetul o bucată bună de vreme. 

(23 septembrie 2017)