Cultul personalității este al oamenilor slabi

Există mulți oameni slabi care ajung conducători de temut. Ei se înconjoară de indivizi care știu ce vor să obțină de la conducători, mai ales, că-și dau repede seama că au în față un conducător un om slab, iar oamenii slabi vor să fie considerați:
- puternici,
- invincibili,
- geniali,
- cunoscători,
- iubiți,
- adulați.

Numai oamenii slabi sunt cei care acceptă să fie lăudați, să fie comparați cu figurile legendare ale istoriei neamului lor, să li se ridice osanale, să li se scrie poezii, să li se facă statui și picturi. Un bărbat adevărat respinge orice tentativă de lingușire, de oriunde ar veni ea și menține în jurul lui numai și numai oameni cu coloană vertebrală, care spun verde-n față ce gândesc, fără menajamente.



(226 martie 2025)

Marcel CIOLACU, procedează și tălică, asemeni lui I.V. STALIN

Scriu acest articol că mi-am adus aminte de puseurile de imaginație ale unor indivizi atunci când este vorba de crâmpeiul de autostradă Comarnic - Brașov, unde fiecare individ, că are sau nu are treabă, își dă cu părerea cum că bucățica de autostradă:
- costă prea mult,
- are prea multe tuneluri,
- există și alte variante,
- mai trebuie aprofundat,
- să vină și alții.

Legenda spune că nu exista linie de cale ferată care să unească Moscova de Leningrad. I.V. STALIN și-a chemat sclaveții și:

- a cerut o gartă,

- a cerut o riglă,

- a cerut un cerion,

- a pus rigla pe cele două orașe,

- a tras o linie,

- a spus că așa să fie calea ferată,

- și așa s-a făcut calea ferată care unește Moscova de Leningrad.

Tot legenda zice că atunci când I. V. STALIN a ținut rigla cu degetul și a tras linia, creionul a trebui să ocolească degetul și a apărut o mică curbură, pe care constructorii au respectat-o, căci așa și-a dorit tătucul STALIN. Morala este că Marcel CIOLACU, deși nu este nici pe departe ceea ce a fost I.V. STALIN, ar trebui să ia și el rigla și creionul și ar trebui să fie atent cum ține rigla cu degetul pentru a nu apare vreo curbură. El trebuie să unească Brașovul de Comarnic cu o linie dreaptă, să ceară ca soluția tehnică să fie o autostradă de mare viteză și în regim de urgență să se treacă la parcurgerea pașilor necesari pregătirii construirii autostrăzii și în anul 2024 să se treacă la muncă, astfel încât în 5 sau 6 ani să fie gata acea autostradă, iar eu la 83 de ani să conduc un FERRARI ultimul tip și să mă gândesc la măreția bărbatului de stat Marcel CIOLACU în vârstă de 63 de ani atunci.

(05 august 2023)

Cum se crează cultul personalității?

Cultul personalității se crează prin:
- formule de adresare precum: mult iubite și staimate,
- atribuirea unor însușiri speciale persoanei precum: erou, cârmaci, stejar, părinte, om planetar,
- scrierea de poezii de romane, de piese de teatru, dedicate persoanei,
- pictarea de tablouri cu chipul persoanei sau în ipostaze care preamăresc personalitatea,
- realizarea de sculpturi cu persoana și amplasarea lor în locuri publice,
- atribuirea numelui persoanei la străzi, orașe, școli sau alte obiective,
- publicarea de cărți omagiale,
- acordarea de diplome, medalii,
- atribuirea de titluri academice și științifice,

- scrierea de autografe disproporționate pe lucrări de către autorii când vor să ofere o carte, 
- poziționarea la o distanță a locului său diferită de a celorlalți,
- oferirea unui scaun special pe care să se așeze, chiar pe un postament,
- crearea unei formule de adresare care face diferența.
Toate acestea repetate la nesfârșit, crează persoanei impresia că lucrurile chiar așa stau cu ea, căci toate prind doar la persoanele slabe. oamenii puternici, de caracter nu acceptă niciun derapaj indiferent de unde vine și descurajează din fașă orice tentativă a oricărei slugi de a crea o imagine deformată despre persoana aflată pe o anumită poziție la un moment dat.

În momentul în care în târg se zvonește că persoanei nui plac formulele de adresare indecent de pompoase, nu apreciază opere care i se dedică, precis, nimeni nu va căuta să-și creeze propriul disconfort prin a trece peste dorințele persoanei puternice a zilei, a șefului, a conducătorului, care vor normalitate în relațiile lor cu ceilalți, nimic mai mult, nimic mai puțin.

Partea proastă este că oamenii puși pe o anumită funcție se transformă instantaneu, cred că în secunda a doua, au devenit mai deștepți, știut totul despre toate, așteaptă ca subalternii să fie supuși, să nu fie contrazis, să nu-i treacă nimeni de dinainte, să se adreseze cu formule de politețe cât mai variate care să evidențieze calitățile sale și să râdă obligatoriu la așa-zisele glume pe care le face.

Am avut surpriza să văd foști studenți ai mei care au ajuns pe unele poziții, care aveau pretenția să-i salut eu pe ei, lucru care nu s0-a întâmplat niciodată. Din contră, când am avut ocazia am spus ceea ce trebuia spus,. căci niciodată cocoșul meu nu a cântat pe gardul cuiva. 

Cei acceptă să li se creeze un cult al personalității au comun cu cei care pun umărul la o astfel de construcție:

- lipsa coloanei vertebrale,

- caracterul de slugă,

- lipsa de caracter.

Unor astfel de indivizi nu ai ce să le ceri, dar greșeala apare doar din faptul că ei ajung șefi, fie prin numire, fie prin rezultatul votului, iar cei ce nu reușesc să facă o selecție bună, vor simți pe propria lor piele necazurile generate de cultul personalității, pentru că beneficiarul, dar și constructorii, nu se lasă duși și depun toate eforturile să-și păstreze privilegiile prin alegeri indefinit de multe sau prin numiri pe funcții care nu măresc distanța față de obiectul adorației.

(06 august 2022)

HITLER era mic copil

Am urmărit filmul Adevărata față a fascismului cu discursuri ale lui HITLER și MUSSOLINI. Am urmărit și discursuri de la congresul PNL din septembrie 2021 și făcând comparații, am ajuns la concluzia că HITLER era mic copil în raport cu unii liberali de la congres, prin urlete, gesturi și mimică.
Doamne, ferește-mă de diavoli!

Pe Internet circulă acele secvențe cu discursurile unor personaje marcante din PNL și acum după destul de mult timp care a trecut, merită să fie analizate la rece și plasate corect în istoria discursurilor mobilizatoare, care, asemeni discursurilor lui HITLER aveau menirea de a-i face pe oameni să acționeze ca niște roboți care-și urmează liderul.

Să nu uităm că totul a început în anul 2014 cu întrebările lui ORBAN repetate obsesiv cu cine este generalul. Peste ani, vorbele acelea au prins aripi și s-au găsit persoane care să se manifeste și mai accentuat pentru a face din pavilionul expozițional exact ceea ce era cu peste 67 de ani în urmă în atmosfera paramilitară, pe străzile capitalei organizatoare de jocuri olimpice. 

Este important că există o lege care interzice anumite lucruri, dar care trebuie perfecționată, pentru a elimina riscurile de a recrea atmosfera nocivă de dinainte de 1940 și de a face ca niciodată cultul personalității de tip stalinist și ceaușist să se mai manifeste cumva.

(02 aprilie 2022)

23 August 1944

 Pentru români ziua de 23 August 1944 are o semnificație aparte deoarece atunci au avut loc evenimente deosebite, care au marcat pentru mulți ani istoria României.
Nu voi scrie aici șirul acelor evenimente, dar cine are curiozitatea, le va studia și va vedea că sunt foarte încâlcite căile Domnului, mai ales când niște politicieni iresponsabili nu au fost în stare să ducă țara spre un deznodământ fericit și au procedat ca și acum executând mișcări mărunte care să le aducă lor beneficii pe termen scurt.
De-a lungul anilor, am văzut scrise lozinci care marcau însemnătatea acestei zile, arătând că la 23 August 1944:
- am întors armele împotriva armatei hitleriste,
- a început eliberarea țării de către Armata Roșie,
- armata noastră a început eliberarea țării,
- a început revoluția democratică la noi.
Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU arăta un deget pe care-l poziționa în diferite feluri și arăta că văzut din unghiuri diferite, acel deget arată altfel.
Mă gândesc la faptul că și ziua de 23 August 1944 se interpretează diferit după interese. Cine vrea, o consideră ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, ca și cum a întoarce armele este o chestie de mare mândrie pe câmpul de bătălie. Alții o interpretează ca începutul unei revoluții, alții ca pe o zi de doliu național, dacă privesc spre consecințele dezastruoase pe termen lung și tot așa. 
Din punctul meu de vedere, la 23 August 1944 s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple în lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung a partidelor politice cu interese divergente, care nu au gândit nicio clipă care era direcția corectă de urmat, cu mult înainte de 1939.
Unde nu-i cap, vai de picioare!

(23 august 2021)

Stângăciile jenante ale anului 2018

Anul 2018 a adus o mare surpriză în a evidenția lipsa de profesionalism a celor care truchează poze, în condițiile în care acum cu fotografia digitală, când se lucrează pixel cu pixel și când orice paletă de culori are combinații ce depășesc 256 X 256 X 256 combinații. Mă apucă jalea și jena să văd lipsa de inspirație a celor care au astfel de preocupări, căci dau dovadă de lipsă de profesionalism elementar.

Fără mijloacele de azi, iată o construcție credibilă.

Poza din mai 1945 când Steagul Victoriei a fost înfipt pe Reichstag unul dintre soldați avea câte un ceas la fiecare mână, dar oficial poza care a circulat, a fost corectată în condițiile tehnice de atunci. Să ne reamintim și poza de la 1 Mai 1939 cu puștiul Nicolae CEAUȘESCU în fruntea demonstranților, poză în care respectivul a fost implantat meșteșugit. Numai cunoscătorii în ale istoriei mișcării comuniste și-au dat seama de fals.

Nu aș fi scris despre așa ceva dacă azi nu erau comentariile legate de dispariția prin teleposrtare a lui Mihai FIFOR la Brussels spre nu știu ce direcție.

(12 iulie 2018)