Decizii politice proaste

De multe ori oamenii politici, în micimea lor iau decizii proaste pentru că:
- nu au o strategie;
- gândesc pe termen scurt;
- se bazează numai pe factori conjuncturali;
- cred că le știu ei pe toate;
- interesul general la ei nu contează;
- nu cunăsc nici teorie și nici practică în domeniul politicii.
Nu are explicație de niciun fel:
- să construiești o lege;
- să o aduci să fie votată;
- să o votezi azi;
- să o contești mâine;
- să lupți pentru schimbarea ei, invocând interesul general;
- trimițând niște nefericiți să se contrazică singuri.
Consider că în condițiile unuor legiuitori de înaltă calitate, o lege:
- este construită pe principii solide;
- vizează dezvoltarea societății;
- are la bază interesul general;
- este durabilă fără să fie schimbată nepermis de frecvent;
- nu are portițe pentru șmecheri și nici pentru hoți;
- are un text scurt, clar și la obiect;
- este înțeleasă de oricine ar citi-o.
Donc:
Que la vie n'a d'importance
Que par une fleur qui danse
Sur le temps...

L'important c'est la rose
L'important c'est la rose
L'important c'est la rose
Crois-moi
(Louis Amade , Gilbert Bécaud)

(01 februarie 2016)

Ceva din propria noastră istorie

Avem uneori aerul că totul ne nemulțumește. Ceea ce este în jurul nostru nu e tocmai ceea ce am dori noi să fie. Există și sloganul:
Vrem o țară
Ca afară!
Excepțional, numai că pentru așa ceva trebuie îndeplinite câteva condiții, dintre care enumăr:
- să nu se mai fure atât de mult din banul public;
- existența mâinii de lucru cu nivel de calificare foarte ridicat;
- prezența unor bărbați de stat adevărați care să dea direcția;
- implementarea principiului onoarei.
Intotdeauna fiecare din noi am fost dominati de comparațiile făcute mai ales în defavoarea noastra.
Magnetofoanele AKAI sunt perfecte, noi nici nu avem.
Mașinile de teren TOYOTA sun speciale, ARO  244D pe motorina nu e fiabil.
Cămășile BRAICONF sunt drăguțe dar o cămașă BOSS e cu totul deosebită.
Stiloul FLARO e bun, dar nu se compara cu un MONT BLANC.
Ceasurile OREX sunt prea banale în raport cu un OMEGA.
Un concediu la MAMAIA este cu mult sub cel de pe COASTA de AZUR.
Calculatoarele păersonale IBM sunt cu mult peste JUNIOR-ul făcut la IIRUC.
Pentru orice găseam și termenul de comparație, fără a fi nici snobi, nici lipsiți de patriotism, ci numai exigenti mai mult decât trebuie.
Azi, lucrurile sunt foarte simple. Aautoturismul de teren ARO 244D nu mai există. Ceasurile OREX au dispărut de pe piață pentru că nu se mai fabrică. Nici stilourile FLARO nu mai exista. Cât privește stațiunea MAMAIA, e o poveste lungă dar nu prea frumoasă legată și de o barieră și de prețurile absolut necorelate cu calitatea serviciilor sau corelate în rău.
N-am scris nimic despre ceea ce producea fabrica Elentronica-Băneasa. Am lăsat la urmă pentru că ieri, la Sala Radio din strada  Gen. H. M. Berthelot 60-64, am vazut undeva într-un colț întunecos ceva care mi-a reaprins amintiri uitate pe nedrept. Este vorba de un exponat de acolo, aparatul de radio MAESTRO stereo. Doamne, ce multe lucruri mi-a răscolit când l-am văzut acolo.
Când l-am cumpărat nu avea decodorul de stereofonie.
L-am cumpărat și l-am montat singur într-o noapte.
Am mers și la o cooperativă mi s-a dat OK să-l utilizez că făcusem o treabă excelentă.
Pe programul III al radoiului din București la anumite ore erau emisiuni stereo. Și ce emisiuni erau!
Ce muzică adevărata era transmisă! Puțin, dar bun.
Nu l-am comparat cu nimic nici atunci și nici acum pentru că acel aparat de ardio îmi rezolva toate cerințele în planul muzicii, așa la nivelul meu de ascultător, care în liceu nu ratasem nicio transmisie de la Scala cu spectacole avându-i pe Mario del Monaco, Victoria de Los Angeles sau pe Laria Callas ca soliștii. Crainicul făcea o prezentare și povestea ce se întâmpla în fiecare act. 
Calitatea sunetului era tot timpul foarte buna la MAESTRO stereo și boxele formau cu pozitia mea un trunghi echilateral daca erau unite cele trei puncte cu linii imaginare.

(30 ianuarie 2016)

Marea mezzosoprană Ruxandra DONOSE a cântat în opera LA FAVORITA

Vineri 29 ianuarie 2016, la Sala de Concerte Radio din fosta strada Nuferilor acum strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București, începând cu ora 19,00 a avut loc opera în concer. Spectacolul a fost  cu opera La Favorita de Gaetano Donizetti.
Sala este superbă. E renovată cu gust. Acustica e minunată.
Corul Academic Radio dirijat de Dan Mihai Goia,  format din peste 40 de persoane a avut intrări foarte bune.
Orchestra Națională Radio a dovedit performanțe speciale, deși privirea mi-a fost atrasă de  rochia despicată a unei violoniste, de se vedeau cam prea mult din ciorăpeii cu model.
Dirijorul David Crescenzi, îmbrăcat casual, a apărut cu un tom imens de m-am speriat. Îl răsfoia foarte repede și in două ore l-a răsfoit pe tot. Gestica lui era exact atât cât trebuie ca totul să se prezinte ca un întreg.
N-am prins și eu program ca să știu cu exactitate cine și ce rol a jucat. Mă voi strădui cât voi putea să reconstitui numele soliștilor, căci nu vreau să greșesc.
Distribuția a fost:
LEONORA - Ruxandra DONOSE
FERNANDO - Cosmin IFRIM
INES - Diana ȚUGUI
ALPHONSE - Șerban VASILE
BALDASSARE - Sorin DRĂNICEANU
Don GASPAR - Liviu INDRICĂU.
Toți soliștii au cântat foarte frumos, fără stridențe dovedind mare clasă. A fost un spectacol de excepție, fiecare dorind să arate o clasă de nivel foarte ridicat.
Știu opera și știu și cele mai importante arii d acolo și tot timpul am avut în minte repere și am căutat să văd dacă apar abateri de la ceea ce eu am considerat ca fiind bază, de unde se vede cât de diferit este ceea ce aud față de ceea ce știam. Nu am ajuns la rafinamentul de a urmări pe partituri, dar cu ceea ce știu mi-am adt seama ca vocile au fost foarte bune, că au respectat, ba chiar au venit cu elemente foarte interesante în acestă seară.
Eu am mers acolo pentru Ruxandra DONOSE, care a fost magnifică. Faptul că a avut o poză pe o pagină de ziar american în anii trecuți arată ca ea are o înaltă clasă. Este mămică și nu a ieșit să se remarce cu scandaluri ieftine. Are cariera și viata privată care alcătuiesc un întreg. Vocea ei are o mare întindere și este o voce pură de mezzosoprană. Ce timpuri când cânta Elena Cernei!
Cosmin IFRIM este un tenor cu dicție perfectă, foarte muzical și exact. Mi-a plăcut expresivitatea frazei lui. Am urmărit o arie cantată candva de Ludovic SPIES.
Diana ȚUGUI este o apariție de excepție acre chiar dacă nu a avut un rol de întindere a fost o prezență fantastică și a contribuit mult la nivelul foarte ridicat al reprezentației.
Șerban VASILE, sau mai exact, baritonul Șerban VASILE, a dovedit azi că face parte din pleiada marilor baritoni. Am urmărit multe spectacole de la noi, dar vocea lui Nicolae Herlea era de departe ceamai specială la capitolul baritoni. Azi, iată, există o altă voce foarte mare de bariton și ea se găsește sub numele lui Șerban VASILE.
Sorin DRĂNICEANU este acea vice de bas pe care credeam că nu o voi mai întâlni niciodată. Are profunzime și gravitate. În rolul lui Baldassare s-a dovedit a fi exact ceea ce era nevoie, pentru că împreună cu ceilalți mai ales când vocile lor se împleteau, vocea sa rămânea caldă și impunătoare.
Liviu INDRICĂU este vocea frumoasă și expresivă ale căror intrări se fac simțite rapid. La el am văzut că nu e nevoie să ai un rol de mare întindere, ci acel rol care să te fixeze în memoria ascultătorului prin calitatea a ceea ce ai cântat.

(30 ianuarie 2016)

Conjunctura bat-o vina!

Sunt țări în care:
- imnul de stat nu se schimbă;
- legile importante nu se schimbă;
- master-planurile nu se schimbă;
- structurile educaționalenu se schimbă;
- atitudinea față de prostie nu se schimbă;
- poziția față de cinste și onoare nu se schimbă;
- criteriile valorice nu se schimbă.
Sint însă țări nepredictibile, unde totul se modifică de la o zi la alta. Ceea  ce a fost valabil acul o ora nu mai este de actualitate acum. 2 + 2 făceau 4 acum o oră, iar acum fac 5 și mai pe seară fac cât vrea fiecare dintre noi.
Totul depinde de factori conjuncturali.
Numai că atunci când este prezentatâ o bazaconie, argumentele sunt îmbrăcate în cuvinte bine ales și printr-un ambalaj atrăgător, se adoptă și se implementează.
Panseluțele plantate de primării, furt la drumul mare în realitate, sunt prezentate ca modalitate de a curăța aerul și așa poluat al urbei.
Degeaba se dorește atitudine și calitate când comunitatea nu are nici atitudine și nici calitate.
Un elev cu media 5, va scrie o compunere de nota 5. va rezolva o problemă de nota 5 și va alerga tot de nota 5. El nu are cum să facă altfel, pentru că structura luio este de nota 5. Media 5 nu rezultă din note de 10. Să fie clar!

(29 ianuarie 2016)

Cine ești tu băi Gigele?

Gigel este un tip generic, întâlnit cam peste tot pentru că:
- nu are o meserie;
- nu a făcut vreodată ceva concret;
- vorbește mult fără să spună nimic;
- este lipsit de curaj în a-și asuma ceva;
- îi place să admire pe oricine, cu deosebire pe cei de la care obține ceva;
- face propuneri dar vrea ca alții să le transpună în practică;
- spune da și când nu trebuie;
- zice că se pricepe la ceva dar nu are habar;
- abordează orice subiect și face pe atoateștiutorul;
- critică fără argumente solide;
- ocolește răspunsul real pentru că nu vrea să se complice;
- intră în discuție ca musca-n lapte;
- vorbește suprapunându-se peste ceilalți pentru că este nesimțit;
- se crede pur dar este mânjit până oeste cap;
- râde ca proasta-n târg să facă pe plac șefilor;
- dorește să se facă util în fața șefilor;
- se contrazice de la o clipă la alta;
- nu-și respectă cuvântul dat.
Gigel este prezent și face mai mult rău decât face Dorel.
Când îl întrebi: cine ești tu băi Gigele? nu ar trebui să răspundă în niciun caz prin:

• Băi Geoagiu
• Herculane Băi
• Tușnad Băi.

El  trebuie să răspundă cu numele din certificatul de naștere, sec și la obiect, fără să se prostitueze în vreun fel alegoric.

(27 ianuarie 2016)

O șmecherie ieftină la orice alegeri

La orice alegeri, există o șmecherie de doi bani care se practică cu un succes nebun și anume ABSENTEISMUL. Europa este bântuită de stafia absenteismului, pentru că politicianismul ieftin mizează pe rezultatele ce obțin prin participarea la vot a unor subcoletivități și nereprezentative și manipulabile car mai ales generatoare de rezultate ilegitime.
Legea are niște lacune voit lăsate așa pentru a crea acele portițe care să-i avantajeze tot pe cei care-și dau salarii și pensii singuri și neîntrebați.
Într-o colectivitate există:
30% inși captivi până la fanatism despre care se știe că vin la vot și cu cine votează;
20% sunt cei indeciși care dacă  vin la urne și votează după o impresie de moment;
40% sunt cei pe care nici în bască nu-i doare de ce se întâmplă în jurul lor;
10% sunt cei în imposibilitate de a lua o decizie în mod independent.
Că sunt două tururi, că sunt nouă, rezultatul este oricum nereprezentativ dar ca accederea la putere dacă există a mai multe tururi face diferența dacă se execută calcule corecte și în mod realist se urmărește un interes concret.
În ipoteza că se prezintă toată populația din localitate la vot și sunt K formațiuni politice iubite uniform. Fiecare formațiune va obține 100/k procente. Numaiîn cazul în care k=2 și o formațiune obține 50% din voturi plus un vot, iar cealaltă formațiune obține 50% mai putin un vot se va vorbi ca rezultatul votului este ca la carte.
Dacă o formațiune ia totul, atunci se vorbește de unanimitate. Rar dar spectaculos.
Acum dacă se fac unele calcule și se stabilește cam ce ar însemna ceva mulțumitor se construiește modelul care să dea un ceva care să arate ce înseamnă reprezentativitate.
Ce se ia în considerare? Numărul de locuitori cu drept de vot? Totul se raportează la acest număr?
Ce se înțelege prin majoritate?
Să ne imaginăm că niște alegeri se validează dacă vin la urne 30% din locuitori.
Sa mai presupunem ca iese câștigător cel care obține 50% plus unu dintre voturile celor prezenți la urne. 50% din 30% înseamnă 15% din totalul colectivității.ț
Oau, cât de reprezentativ este cel ales cu 15% din totalul  votanților din totalul cetățenilor cu drept de vot!...
Totul este relativ.
Exact cum scria marele nostru poet național Eminescu în GLOSSA:
Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi si noua toate; 
Ce e rau si ce e bine 
Tu te-ntreaba si socoate; 
Nu spera si nu ai teama, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamna, de te cheama, 
Tu ramâi la toate rece.
Să vedem cum vor fi alegerile din acest an și mai ales dacă cineva, va învăța ceva.

(27 ianuarie 2016)

Florin PIERSIC - 80

Florin PIERSIC împlinește azi 27 ianuarie 2016 frumoasa vârstă de 80 de ani.
LA MULĂI ANI, Forin PIERSIC!
Marele actor Florin PIERSIC, cel care are capacitatea de a susține de unul singur un show tv de la trei ore în sus fără pauză,  dovedește prin tot ceea ce face un talent imens și o putere de concentrare rar întâlintă. Știe nenumărate poezii, pe care le recită magistral. Are numai vorbe frumoase la adresa foștilor lui parteneri de scenă, regizori, cascadori dar și la adresa foștilor lui profesor de la IATC.
Am avut privilegiul să-l văd jucând pe scena Teatrului Național din București în piesele Heidelbergul de altădată de W. Meyer Forster, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman și Un fluture pe lampă de Paul Everac. Era acolo un caracter vulcanic, tot timpul avea o vibrație aparte, rupea scena, așa cum se spune în lumea artiștilor adevărați.
El a jucat în numeroase filme, dar l-am văzut în filmele Ciulinii Bărăganului, Aproape de soare, S-a furat o bombă, De-aș fi... Harap Alb, Columna, Mihai Viteazul, Un August în flăcări, Haiducii lui Șaptecai, Drumul oaselor, Roșcovanul și Aventuri la Marea Neagră, dar actorul a jucat în mult mai multe filme decât acestea enumerate de mine. A colaborat cu cei mai mari regizori ai cinematografiei românești precum Ion Popescu Gopo, Louis Daquin, Mircea Drăgan, Bernard Borderie, Petre  Popescu, Sergiu Nicolaescu, Dinu Cocea, Francisc Munteanu, Geo Saizescu, Doru Năstase și mulți alții.
A cântat în musicalurile Corina a lui Edmond Deda,  și  Să ne-amintim de jucării a lui Ion Cristinoiu unde parteneă i-a fost Angela Similea.
L-am auzit pe tânărul de atunci Florin PIERSIC într-un rol la teatru radiofonic în piesa Fiul preşedintelui de Eva Curie din 1962 in regia Elenei Negreanu. Juca în compania unor monști sacri ai scenei românești precum Jules Cazaban și Constantin Brezeanu.
A apărut în emisiuni de umor la tv și a spus nenumărate cuplete în spectacole de varietăți, unde am admirat dinamismul său și capacitatea de a întruchipa personaje dintre cele mai diferite. El a electrizat sălile de spectacol prin puterea de concentrare, prin zâmbetul și prin prezența sa scenică formidabilă.
Urmărindu-l aseară la postul tv Realitatea, l-am revăzut   pe marele artist Florin PIERSIC, cel care a fermecat prin jocul și prin talentul său generații întregi de spectatori, cel care este o prezență de un nivel valoric exceptional pentru arta actoricească.

(sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic)

Elena Udrea: studiu de caz

Știința modernă are suficient de multe instrumente pentru a fi dezvoltate teorii, tehnici, metode și modele. În final, pentru a lămuri lucrurile se elaborează studii de caz. Studiile de caz sunt niște materiale destinate pentru uzul studenților care vor să-și fixeze cunoștințele legate de aplicarea corectă a unei teorii sau aunei metode de rezolvare pentru o clasă de probleme.
Pentru un studiu de caz se enunșă o problemă și se aplică toate elementele ce definesc fie o teorie, fie o metodă sau un mode. Studiul de caz permite studenților să vadă practic cum se derulează totți pașii analizei. Ei vor înțelege și întrebările care se pun dar și răspunsurile care se dau. Obiectivul unui studiu de acz este de a permite celui care trece prin ele cu seriozitate să aibă toate abilitățile pentru a rezolva probleme cam cu același nivel de complexitate.
Elena Udrea este un personaj, scenariștii, dramaturgii și romancierii se vor înghesiu să scrie despre ea și vor face producții de mare succes.
Elena Udrea este interpreta propriei sale vieți, iar distribuirea într-un rol este ceva natural, pentru că nu ar face altceva decât să preia în acele roluri, secvențe din propria-i existență.
Elena Udrea este autoarea acelor memorii predate unui maestru al literaturii, memorii ce vor fi sâmburele marilor epopei naționale care vor oglindi o epocă mai bogată în dureri decât înseși epoca războaielor troiene, căci ți acolo tot despre o Elena s-a făcut vorbire.
Elena Udrea este victima încătușată a propriei umbre care a dominat ani în șir ca atitudine, mișcare și sonor scene ample din politica de vârf de aici.
Elena Udrea este ființa care făcea pe nenumărate persoane să fie timide, să doarmă cu poza sub pernă sau sa fie comparată cu Kill Bill.
Elena Uderea a aratat lumii că:
- știe să dea cu mopul;
- are abilitățile necesare pentru a împleti fulare;
- dispune de talente în a face sarmale;
- dacă se mută în provincie devine provincială;
- posedă nenumărate genți superscumpe;
- pentru a fi elegantă are o mulțime impresionantă de încălțări scumpe;
- pozează în reviste sub nenumărate chipuri celebre;
- arată că știe să călărească un cal nărăvaș;
- are puterea de a-și face slugi pretutindeni;
- nu știe că Norvegia are rege și nu președinte;
- are calitatea de a spune că politicienii mint cu nerușinare pentru a lua voturi.
Toate acestea permit ca Elena Udrea să fie elementul cheie al unui studiu de caz, adică sa fie obiectul central al studiului de caz.
Tratarea este diferită dacă studiul de caz este elaborat pentru studenții de la sociologie.
Tratarea arată altfel dacă metodele vizează o abordare sistemică și cibernetică.
Tratarea se bazează pe alte principii dacă studiul de caz privește o disciplină de la specializarea de robotizare a inginerilor.
Tratarea începe din alt punct dacă se adresează studiul de caz numai studenților de la specializarea de drept penal.
Tratarea destinată studenților polițiști presupune un studiu de caz bazat pe alte abordări în care să se aplice tehnici și metode specifice.
Îmi aduc aminte că un prezident arătându-și degetul, spunea că același deget, are o altă înfățișare, depinzând de unghiul din care este privit.
Doamna Elena Udrea include în aceeași fătură femeia, deputata, inculpata, reținuta, dupăcum fiecare dorește să o vadă. Un studiu de caz având sub 150 de pagini și incluzând nenumărate formule, tabele, schițe și calcule, trebuie să se ocupe de o singură trăsătură a distinsei doamne. Trebuie analizați și cei din jur căci ea nu s-a autocreat, ci a fost o imagine creată și amplificată, plăcându-i să fie în centrul atenției.

(25 ianuarie 2016 ora 21,30)

Niște matrice absolut necesare

Suntem obișnuiți să vorbim mult, prost și fără rost. Este bine să schimbăm puțin acest registru și să fim mult mai concreți. adică să construim niște matrice.
Prima matrice, este aceea a specializărilor universitare. Vom pune pe linii meseriile practicare de absolvenți și pe coloane facultățile.
Dacă toate cifrele sunt concentrate pe diagonala matricei ne aflăm în situația ideală, în care toți absolvenții lucrează în meseria în care s-au format pe băncile facultăților.
Daca însă există o mare împrăștiere, rezultă că una au învîțat tinerii și altundeva lucrează. Ceea ce au deprins în facultate le folosește ceva mai puțin sau deloc.
O astfel de matrice arată cu claritate diferențele între ceea ce cere piața și ceea ce oferă sistemul educațional.
A doua matrice conține pe linii și pe coloane  localitățile din țară. La intersecția liniei i cu coloana j se află înregistrat numărul elevilor plecați din localitatea i să dea examen de admitere în localitatea j. Se va observa cu claritate că este vorba de o matrice cu 2500 de linii și tot atâtea coloane, cu îngrozitor de multe elemnte cu valoare ZERO, adică este vorba de o matrice rară. Se pune problema în acest context de ce e necesar examenul unic pentru terminarea clase a VIII-a și răspunsul este clar: NU.
A treia matrice conține pe linii localitățile și pe coloane jurnalele care se publică. la intersecția linie coloană se  înscrie numărul de exemplare trimise spre localitatea de pe linie, de la ziarl specificat pe coloană.
A patra matrice conține localităție pe linii și pe coloane, fiind o matrice pătrată. La intersecția liniei i cu coloana j se trece numărul de persoane care au migrat din localitatea i către localitatea j.
A cincea matrice este cea a căsătoriilor, unde pe coloane sunt trecute vârstele bărbaților, iar pe linii sunt trecute varstele femeilor. La intersecția liniei i cu coloana j se scrie numărul de barbați având vârsta i care s-au căsătorit cu femei de vârsta j.
A șasea matrice este o matrice celebra, recunoscută sub numele de BALANȚĂ A LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI - BLR, care evidențiază ce a plecat de la ramura aflată pe linia i a matricei, către ramura j aflată pe coloana cu aceeași poziție din matrice. dacă acestă matrice s-ar obține an de an s-ar vedea cu claritate ce se întâmplă în economie și nimeni nu s-ar mai îmbăta cu apă rece.
A șaptea matrice este aceea a calificărilor, unde pe linii se gasesc meseriile și pe coloane se afla nivelurile de instruire. La intersecția liniei  corespunzătoare calificării i și a coloanei j se scrie numarul de persoane care lucrează la nivelul instruire j, având calificarea i. Lucrurile se detaliază și dacă se construiesc matrice din care rezultă numărul celor cu nivel de instruire i care activeaza in meserii ce necesită nivelul de instruire j. O analiză atentă va scoate la iveală risipa imensă de resurse a societății dacă foarte mulți absolvenți de facultate lucrează în meserii care nu necesită un astfel de nivel ridicat de instruire.
Dacă dorim să știm ceva despre marile adevăruri este necesar să se construiască o matrice și multe dintre secrete ni se vor dezvălui în nuditatea lor crudă, periculoasă și neiertătoare.

(25 ianuarie 2016)

Un business adevărat

Un business adevărat este acela în care se obține profit dacă și numai facă funcționează în mediul concurențial real, fără artificii, în care se efectuează cheltuieli respectând legile și în care se plătesc toate dările către stat.
Dacă cineva dorește sa producă pantofi, să zicem, trebuie să cumpere materii prime, utilaje, sa angajeze muncitori, să druleze procese de producție, să vândă pantofii. Dacă încasează baii pe marfă și daca după ce plătește tot ce are de plătit muncitorilor, taxele, furnizorilor îî mai rămâne ceva, acel ceva se numește profit și înseamnă că acel cineva are posibilitatea să treacă la repetarea ciclului de producție.
Dacă nu obține profit, ceea ce a gândit să facă este nerentabil și trebuie să lichideze afacerea.
Există tot felul de abordări care mai de care mai halucinante, legate de producția necesară, chiar dacă nu aduce profit, chiar dacă lucrează pe pierderi, din rațiuni sociale, producția trebuie să continue.
Sunt situații foarte speciale când sunt solicitate facilități de natură economică pentru a continua desfășurarea de procese de producție.
Toate premisele continuării în condiții de rezultate negative sunt păguboase pentru toată lumea. Pe termen scurt se obțin niște efecte care se răzbună profund în timp.
Orice ideie este bună dacă și numai dacă prin implementare este generatoare de eficiență. Abordările trunchiate au la bază redistribuiri vecine cu fraudele mai mult sau mai puțin mascate.
Totul trebuie gândit în termeni de eficiență. Se definește un proiect, stabilind:
- obiectivul
- resursele
- riscurile
- activitățile
- devizul estimat de cheltuieli
- finanțarea
- elementele legate de calitate
- aspectele manageriale
- cum se respectă integral legislația.
O abordare realistă va conduce ca în procesul de implemenatre să nu apară diferențe foarte mari care să determine schimbări la nivel strategic sau chiar la întreruperea proiectului.
Un business adevărat nu se face cu statul ca partener, ci cu parteneri tot din mediul privat.
Dacă este asigurată transparența, totul este perfect.
Funcționarea pe principii neeconomice, invocând cererea societății este un fals și face loc unor forme agravante de hoție bazată pe minciună și pe ipocrizie.
Exemplele de furt mascat sunt nenumărate, dar procedând astfel nu este evitat dezastrul, ci acesta devine absolut inevitabil.
(25 ianuarie 2016)

25 km în linie dreaptă

Douăzeci și cinci de kilometri nu sunt o distanță. Ei reprezintă lungimea măsurată a dosarelor vechii securități  puse unele în continuarea celorlalte în șir indian.
Ele nu au fost scrise singure. Fiecare filă a fost scrisă de mâna cuiva.

Au scris:
- ofițerii care-i aveau sub supraveghere pe cetățeni;
- turnătorii plătiți;
- turnătorii voluntari;
- cetățeni binevoitori;
- gospodine bântuite de gânduri revoluționare;
- tot felul de nenorociți care urmăreau razbunare;
- elevi dar și copii ademeniți.
Oricine și oricând avea șansa de a deveni turnător sau colaborator al securității, dacă era lipsit de coloană vertebrală sau dacă avea obiective ce nu se atingeau decât primind și un bobârnac di n partea atotputernicei securități.
Făceau obiectul spravegherii de către securitate cei care;
- unelteau împotriva orânduirii de stat;
- spuneau bancuri politice;
- vorbeau ce nu trebuie despre partid;
- denigrau realizările orânduirii;
- urmau să plece afară;
- erau propuși pentru funcții importante;
- deranjau pe unii și pe alții;
- urmau să devină turnători sau colaboratori.
Cred în sinea mea cea interioară ca nu au fost turnători sau colaboratori dintre profesiile practicate la noi în țară insuși ofițerii securiști. Nu-mi explic înverșunarea cu care toate categoriile sociale au luptat să nu se publice listele cu ofițerii, cu turnătorii și cu colaboratorii securității.
Acum există Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a scos la iveală numeroase adevăruri dureroase pentru noi toți. persoane despre care credeam ceva, s-au dovedit a fi niște terfeloage abjecte de turnători pe bani, prăbușindu-se iremediabil de pe piedestalurile pe care se cocoțaseră, pe principiul că hoțul strigă hoții.
Se zice că mulți au devenit turnători pentru că au fost forțați. Cred ca și mai muți au devenit turnători voluntari, pentru a-și atinge obiective foarte clare.
Ceea ce este neplăcut este legat de faptul că dosarele securității sunt azi instrumente pentru distrugerea adversarilor politici. Noroc de scurgerea ireversibilă a timpului și cât de curând, când foștii colaboratori și foștii turnători că toși aceștia vor ieși din scenă și peste cei 25km de dosare se va așterne prafun, căci de morți, numai de bine!
Tot în spirit mioritic a fost tratată și problema deconspirării tuturor celor care au făcut din securitate o armă de temut. S-a început greșit. Lupii au fost puși să fie paznici la oi.
A aparut conceptul de ciripitor care nu a făcut poliție politică. Era exact cu zicerea: l-am ormorât un pic. S-a invocat lipsa de personal. Au fost spălați unii, astfel încăt un prezident a recunoscut că unul dintre supușii lui ca premier a fost collaborateur de la securitée...
Știu o tagmă care dacă sare calul i se arată pisoiul, Tagma se inflamează, după care, făcând compromisuri se cade la pace.
Știu situații clare din care unii își așterneau gândurile sub formă de turnătorii în mod gratuit, din proprie inițiativă fără ca vreun ins să le-o ceară cumva...

(24 ianuarie 2016)

Dramele personale

Oamenii intră în politică chipurile, pentru a-și dedica viața binelui celor din jur. Am scris chipurile pentru că acela este numai un obiectiv declarat. În istoria mai ales recentă a noastră, cei intrași în politică au făcut-o exclusiv pentru binele lor. Adică, pentru:
- a obține case;
- a primi onoruri;
- a fura cât cuprinde;
- a minți la greu;
- a-și vota privilegii;
- a avea imunitate cât mai cuprinzătoare;
- a fi înconjurați de servitori;
- a mânca de pomană;
- a apare la televizor fără întrerupere;
- a-și satisface anumite orgolii de doi lei;
- a impune idei crețe;
- a poza în mari binefăcători;
- a spune prostii cu nemiluita.
Mulți n-ar avea cum să răzbească dacă ar lua viața în piept, pentru că nu știu să facă nimic. Nu au meserie și sunt tottal nepricepuți. În afară de a fi slugi necredincioase, nu au alte priceperi. În politica mare, unul i-a dominat pe totți numai și numai că avea meserie și demonstrase că în meseria lui fusese chiar cel mai bun. El a luat un obiect uriaș, L-a dus de colo până colo și a revenit d unde a plecat. Nimeni până la el nu reușise.
Dramele personale nu vin de aici. Ele încep să apară și se accentuează când politicianul, mărunt fiind, crede că este magnific și viața îi arată că se înșeală.
Există sondajele. Dacă sondajele arată că șeful de partid este la o treime din nivelul partidului, deja există o problemă. Dacă șeful nu are o problemă, partidul lui va începe să aibă o problemă.
Acum se știu exact principiile comunicării. Comunicarea înseamnă creativitate. Nu este pentru foștii elevi tocilari care au reușit în viață reproducând rezumatele dictate de meditatori. Comunicatorii moderni și eficienți trebuie să surprindă cu idei noi, revoluționare. Ei trebuie să creeze personajul. Un om politic de pe marea scenă este creația unei echipe, în care comunicatorul știe să elaboreze mesajele care sunt așteptate de cei din jur. În sondaje va urca politicianul care vine exact cu mesajele așteptate. Oamenii politici care debitează prostii sunt mai spectaculoși decat cei care spun platitudini. Oamenii politici care aberează atrac mult mai mult atenția decât cei șterși care repetă niște fraze goale ori de câte ori sunt chestionați.
Dramele personale apar atunci când exista un decalaj nefericit de mare între aspirații și realitatea post factum. Atunci când pentru cel ce candideaza la primăria Capitalei și nu obține nici 5% din voturi, partidul său fiind foarte mare, realitatea și recidivează, imaginându-se marele învingător la următorul ciclu, deja respectivul are o suferință gravă.
Toată lumea mizează pe faătul că memoria coolectivă este scurtă. Da, așa este, cu singura condiție că oamenii uită tot felul de lucruri, în afară de momentul când au fost loviți la buzunar.
Cine crede că lumea a uitat de ziua de 6 mai 2010 când salariile au fost ciuntite cu 25%, se înșeala amarnic.
Cine crede ca lumea a uitat ziua de 26 iunie 2010 în care TVA-ul a crescut de la 19% la 24%, deja are o problemă cu logica elementară.
Căci bine le mai zicea în romanul Desculț, scriitorul Zaharia Stancu!
 Să nu uiti. Darie! Nimic sa nu uiți Să spui copiilor tăi și copiilor pe care-i vor avea copiii tăi să le spui. Auzi, Darie? Să nu uiți. Să nu uiți. Darie!
Iar copilul răspundea ferm:
Cum sa uit chipurile si faptele oamenilor? Nu. Nu, n-am uitat nimic.

(24 ianuarie 2016)

Maria Ciobanu

Un afis prin București anunță ca Maria Ciobanu se retrage. Dacă avem răbdare și putere, trebuie să analizăm cu mare atenție activitatea acestei mari cântărețe.
Maria Cibanu este numită și ciocârlie pentru cântecul acela frumos Lie ciocârlie, al Mariei Lătărețu, reinterpretat interesant, ea adăugându-i o acută care a făcut-o renumită. Irina Loghin a povestit cum au concurat ea și Maria Ciobanu să ocupe un post de soliste la un ansamblu, parcă Cicârlia al Ministerului de Interne. Deci în vremea comunismului maria Ciobanu a fost slujbaș al statului o perioadă. Atunci a cântat mult la televiziuni, la radio și la nunți. Eu am vazut-o în câteva spectacole. Era într- perioadă mai tulbure și cântecele ei arătau cum i s-a luat fiul de lumea plângea în sală în hohote.
Trecând peste episoadele care vând bilete, căci un artist trebuie să fie asociat și unei povești, Maria Ciobanu a fost, este și va fi o mare cântăreață de muzică populară din zona Olteniei. Ea este caracterizată prin:
- glas cu totul deosebit
- timbru recunoscut dintr-un milion de cântărețe
- dicție perfectă
- repertoriu proaspăt
- cântece făcute instantaneu în pondere redusă
- adaptări exact pentru vpcea ei
- ținută de scenă foarte îngrijită
- costume populare originale
- prezență agreabilă
- comportament civilizat
- modestie.
Se vorbea în târg despre cântecele Mariei Ciobanu și despre capacitatea ei de a fi ea însăși, cu un standard foarte ridicat fie că era vorba de un recital la sala palatului, fie că era vorba de a-i înveseli pe nuntași o noapte întreagă. ea are trei copii. Leontina este o celebră soprană care a cântat pe cele mai mari scene ale lumii. Liliana mai cântă, însă este stabilita in USA. Mezinul este Ionuț care este un cântăreț de muzică de petrecere, să zicem, dar de mare succes.
Multe din cântecele Mariei Ciobanu sunt fredonate și acest lucru este esențial pentru un interpret. faptul că și-a anunțat spectacolul de retragere, arată ca marea cântăreașă știe când să pună punct activității concertistice. În anul 2015 la 82 de ani Montserrat Caballé  a avut concertul de retragere la Paris și a fost un moment extrem de trist. Ce bine ar fi fost daca retragerea se făcea cu doi ani înainte!
Așa că dacă a apreciat că la începutu lui 2016 este momentul de retragere în glorie, este opțiunea ce trebuie respectată. Toate marile cântărețe au știut să aleagă momentul, dacă și numai dacă nu au amestecat arta cu business-ul, în defavoarea artei. Respect maria Ciobanu!

(23 ianuarie 2016)

Omul care nu trece sticla

Seară de seară, apar la televiziunile nenumărate pe care le avem, tot felul de persoane, nu personaje. Unii vorbesc, alții tac, Totuși fiecare dintre cei prezenți acolo, rămâne sau nu în mintea telespectatorilor. Se zice că persoana X a trecut sticla și se zice că persoana Y nu a trecut sticla. Înseamnă că X a reușit să spună ceva credibil, iar Y a trecut neobservat. Un om este definit prin tot ceea ce este el, adică prin:

- hainele cu care se îmbracă
- freza pe care o are
- cum este aranjaă cravata
- daca poartă ochelari
- ce gesturi face
- timbrul vocii
- vocabularul folosit
- cum privește
- cum rîde sau cum zâbește
- atitudine
- poziția corpului
- bijuteriile purtate
- unghia netăiată de la degetul mic
- multe altele.
Ce-i mult, nu-i bun, se zice. adică mâncând o aceeași mâncare în cantitate mare nu face bine. Deci și prezența cu frecvență necontrolat de mare a unei persoane pe ecrane, o va dezavantaja iremediabil, mai ales dacă abordările acesteia sunt plate, repetitive și plictisitoare.
Persoanele prezente la dezbateri pe orice temă, cu siguranță își erodează poziția, devenind foarte vulnerabile, căci de fiecare dată își expune slăbiciunile.
Pentru a trece sticla, un om trebuie:
- să semene cu noi, cei care stăm în fața televizorului
- să vorbească exact ca noi cei care îl ascultăm
- să spună ceea ce vrem noi să auzim
- să aibă gesturi pe care le facem și noi curent
- să raspundă la întrebări pe care le așteptăm noi
- să se îmbrace ca noi.
Într-o frază, el trebuie să fie perceput cp este de-al nostru. Noi îl înțelegem sută la sută. Dacă nu este așa, oricâte eforturi s-ar face de către echipa lui de comunicare, respectivul nici nu transmite ceva și nici nu trece sticla. Adică, noi spectatorii nu rămânem cu nimic. Pur și simplu, am pierdut vremea.

(23 ianuarie 2016)

Analiza cantitativa și comparată a Constituțiilor

Statele Unite ale Americii
     Suprafața: 9,857,306 km²
     Populația:322.369.319 locuitori  

     Vechimea constituției: 228 ani
     Lungime: 4400 cuvinte 
     Anul validării: 21 iunie 1788

Republica România
     Suprafața:239,391 km²
     Populația:19.511.000 locuitori  
     Vechimea constituției: 24 de ani
     Lungime: 12.618 cuvinte 
     Anul adoptării: 21 noiembrie 1991 Adunarea Constituantă
     Anul revizuirii: 18-19 octombrie 2003 prin referendum

Întrebare: oare de ce sunt diferențele atât de mari?

      (22 ianuarie 2016)

Autostrăzi și oarece

Ideia de a avea autostrăzi aici nu este de azi și nici de ieri. Ideia de a nu avea autostrăzi este recentă. Înainte de 1989 nu era nevoie de autostrăzi pentru că nu erau multe autoturisme, mașinile cu gabarit mare mergeau cu viteze mici și tipologiile de industrii nu necesitau perioade scurte de transport, mărfurile nefiind perisabile.
Așa cum nu ne-am dezbărat de abordările primitive ale comunismului scorniceștean, nici modelul rețelei de transport bolșevic nu a fost abandonat la nivel mental.

Rețeaua noastră de autostrăzi este de un ridicol colorat, sublim și găunos, încât au fost spulberate toate spearnțele de a lega marile orașe prin drumuri de mare viteză. Cine mai speră ca distanța București - Arad să fie parcursă în mai puțin de 10 ore este deja un visător incurabil. Cine mai speră să meargă pe autostrada București - Suceava, înseamnă că a pierdut orice contac cu realitatea.
S-au dus pe apa sâmbetei sume astronomice și autostrăzi nu sunt. unui om mediocru nu trebuie să i se ceară soluții superioare, nu că sărăcuțul nu ar dori să le dea. El este mediocru și soluțiile sale îi sunt pe măsură, adică mediocre.
S-a vorbit despre master-plan. E un cuvânt compus din master și cuvântul plan și se traduce printr-un dosar ce conține o hartă cu țara și autostrăzile care se vor construi, precum și un text care etapizează procesul de construire.
Cine are curiozitatea să compare master-planurile discuatte și aprobate va avea ca rezultat concluzia că au fost făcute de niște nepricepuți, iar aprobările le-au dat niște neisprăviți. Toate s-au întâmplat nu din reacredință, ci din limitele în gândire ale tuturor ajunși acolo unde s-au gandit soluțiile dar și acolo unde au fost aprobate acele soluții.
rezultă cu claritatea cristalului că așa cum stau lucrurile acum, nimic nu se va mișca, iar marele Sadoveanu a avut perfectă dreptate când a scris romanul Locul unde nu s-a întâplat nimic, în 1933.
Căci neîntâplându-se nimic, adică nimic bun, podul de la Giurgiu nu a fost operațional toată vara anului 2015, bucățica de autostradă Sibiu-Orăștie s-a dărâmat, ca în mitul meșterului Manole și tot așa.
Consideram normal ca înainte de aîncepe lucrarea Comarnic-Brașov, proba să fie dată pe un traseu ușor, să zicem o autostradă București-Giurgiu, cu o vama modernizată, demnă de o tară membră a UE. Drmul de la benzinăria de la vamă, până la ieșirea din țară parcă este dupăbombardament și reprezintă o reflectare sublimă a nesimțirii unora care cer tot felul de taxe pe la ghișee.
(22 ianuarie 2016)

Alegeri, alegeri și ezitări metafizice

Actualitatea românească a fost, este și va fi dinamică, interesantă și deosebit de complexă.
Actualitatea culturală este caracterizată prin absența sălilor spațioase în care să se desfășoare concerte cu peste 10.000 de spectatori.
Actualitatea sportivă are caracteristici dâmbovițene prin încurcăturile create echipei Steaua și prin imposibilitatea utilizării Național Arena din lipsă de avize ISU.

Actualitatea politică are caracter pur mioritic, definit prin scurgerea timpului, prin inițiative și mai ales prin moduri fluide de abordare.
Actualitatea din media este bântultă de fantomele trecutului apropiat, în care stilul pamfletar, ușor jalnic, este la niveluri inacceptabile.
Actualitatea economică are trăsăturile împietrite ale dogmelor din care de peste douăzeci și șase de ani nu se mai iese, indiferent de eforturile făcute.
Actualitatea întrebărilor câștigă teren pentru că se caută răspunsuri la întrebări precum:
- de ce noi nu avem statui?
- de ce după aâțea ani există clădiri cu bulină roșie?
- de ce crește numărul analfabeților?
- de ce o alocație pentru un copil este mică, mică, mică?
- de ce asociațiile iubitoare de câini sunt prezente în viața publică doar când oficialitățile vor să ia
  decizii legate de nefericitele patrupede?
În rest, vorbe, vorbe să nu zic paalvre măcinate fără jenă de promteriști, politicieni și alte forme de  manifestare a materiei vii despre acre istoricii spun că sunt purtătoare de conștiință.

(22 ianuarie 2016)