Când am auzit pentrun prima dată cuvântul nabla, cred că mi-a venit să râd, deși eram un student de anul al III-lea de facultate. Am crezut că n-am auzit bine, că cel ce rostise acest cuvânt a spus cuvântul rabla și deja începusem să mă gândesc la niște bancuri care circulau în epocă. M-am lămurit imediat ce este cu acest cuvânt, pentru că el desemna la disciplina pentru care mă aflam în sala de curs, adică, ANALIZĂ NUMERICĂ, operatorul de diferență la stânga.
Ce frumos este lucrul cu aceste diferențe și cât de simplu se construiesc tot felul de formule, din aproape în aproape, căci se calculează diferențe la stânga de ordin doi, trei și tot așa, iar apropierea de dezvoltarea binomului lui Newton în ceea ce privește coeficienții este mirifică.
Tot la acel curs am descifrat de unde se pornește pentru a calcula derivate și integrale cu aproximări, iar formula lui Simson pe care un nefericit încercase să ne-o vâre pe gât, acum cu un exemplu grafic banal devenea floare la ureche.
Ce vremuri!
(09 martie 2017)
