1000 de oameni care m-au dezamăgit: Dan ANDRONIC

Dan ANDRONIC este un bărbat de 52 de ani.
Dan ANDRONIC este absolvent al Facultății de Istorie de la Universitatea București, promoția 1999.
Dan ANDRONIC este jurnalist cu vechime mare, de peste 30 de ani.
Dan ANDRONIC a fost consilier de imagine pentru Adrian NĂSTASE, Călin POPESCU TĂRICEANU și Traian BĂSESCU, atunci când aceștia erau în campanii electorale pentru fotoliul de la Cotroceni.
Dan ANDRONIC a fost condamnat definitiv în anul 2020 la 3 ani cu suspendare în dosarul unei retrocedări ilegale de proprietate.
Dan ANDRONIC m-a dezamăgit că nu și-a văzut de treaba lui de jurnalist și a intrat în combinații care l-au dus spre o condamnare.
Dan ANDRONIC m-a dezamăgit că în aparițiile Tv nu prezintă lucrurile cu claritate, dând senzația că el știe foarte multe, dar nu ni le spune că nu merităm sau că nu înțelegem.
Dan ANDRONIC m-a dezamăgit că de fiecare dată când începe o poveste, o complică atât de mult încât nu se mai înțelege nimic.
Dan ANDRONIC m-a dezamăgit că mi-a creat senzația că are aerul acela de superioritate pe care toți cei ce se învârt prin sferele înalte îl au, căci ei cred că doar dacă stau lângă oamenii importanți, prin atingere, devin și ei importanți, aureolați de nu știu ce chestii și devin de nerecunoscut.

(09 octombrie 2022)

GHIȚĂ, CRISTOIU, ANDRONIC & Comp.

Anunțat cu surle și trâmbițe, interviul lui Sebastian GHIȚĂ dat lui Ion CRISTOIU, s-a dovedit a fi un mare fâs. Ion CRISTOIU, cel care a avut un succes fantastic cu Evenimentul zilei, undeva la începutului anilor '90 nu-și dă seama că este uzat moral 100% și se lasă antrenat într-o chestie de-a dreptul ridicolă, căci Sebastian GHIȚĂ este exact ca o pereche de șosete folosite și urât mirositoare. Cât despre Dan ANDRONIC, n-am decât cuvinte de laudă că știe să dea teme și a știut să facă banul gros și cinstit de oriunde a avut ocazia și cui a știut să-l asculte, mai ales dacî se afla în sfere dintre cele mai înalte.

Toată comedia cu interviul și cu poza, care e și nu e, care o arată și nu o arată, mi-a adus aminte de cum a procedat securistic TVRL în noaptea de 25 decembrie 1989 când toată lumea aștepta filmul cu execuția soților CEAUȘESCU și când din întâmplare, tama momentul execuției a fost ratat de cameramanul căruia i se terminase rola din aparatul de filmat.

Mi-am adus aminte de un prieten care în 1974 ne-a tot pus în tot felul de poziții la Budapesta să facem poze, ca la final să spună că ne-a păcălit că nu avea film în aparat. Respectivul avea ochi albaștri, ceea ce înseamnă că este specialitatea casei și treaba cu execuția și treaba cu poza, adică nu.

Spectacolul este grotesc, dar aducător de publicitate pe seama celor care chiar cred că acest GHIȚĂ face și drege și că jurnaliștii CRISTOIU și ANDRONIC fac altceva decât marketing pur, căci presa trăiește și ea din rating și din vânzarea de ziare la chioșc. Dacă chestia cu țâțe, păsărici și găini care nasc pui vii nu mai ține, măcar chestia cu senzaționalele poze să mai atragă cumpărătorii de ziare.

Unii oameni nu știu să îmbătrânescă frumos și sunt luați de val ca la prima tinerețe. Trist.

(15 martie 2018)

Dan ANDRONIC face agenda!

Jurnalistul Dan ANDRONIC, despre care presa scria că bate drumurile pe la DNA, că a făcut pe consilierul unor candidați la înalte funcții, de la un timp publică în ziarul Evenimentul zilei, un serial, cebva cu Noi suntem statul, o variantă de la l'état, c'est moi, al lui Ludovic al XIV-lea.

Omul care s-a plimbat prin sfere extrem de înalte, cu rosturi extrem de subtile, aruncă în piață așa-zise teme, precum:

- jocurile de tenis în locații speciale;

- falsificarea de alegeri;

- copierea  arhivei SIPA;

- și altele.

Cred că toată lumea așteaptă cu gura căscată scrierile acestui exeget al vremurilor recent trecute, căci e foame mare de teme, pentru a porni:

- comisii de anchetă;

- dezgroparea detaliilor;

- băgarea în sperieți a unora;

- emisiuni în televiziuni;

- luări de poziție;

- autosesizări la parchet;

- audieri și evitări;

- erodări de poziții.

Oricum o dăm, oricum o întoarcem, Dan ANDRONIC este cel care a ajuns să facă agenda unor instituții deosebit de importante, care de fapt ar trebui să se ocupe de bunul mers al țării și nicidecum de baloanele de săpun, ușor senzaționale, pe chestii despre care nu se va ști niciodată cum s-au produs, pentru că nu există decât ziceri pe la colțuri, fără dovezi concludente. Este cum s-ar juca o piesă de teatru în trei acte, numai că scena nu este la Bulandra sau la Național sau la Metropolis, ci este țara acesta, iar actorii sunt oameni cu funcții extrem de importante care își irosesc timpul pe teme furnizate de Dan ANDRONIC. Eu nu dau doi bani pe cele zise de acesta pentru că:

- le zice prea tîrziu;

- nu are nicio dovadă;

- sunt doar subiecte;

- macină timpul;

- actorii nu sunt definiți;

- sunt bancuri.

Tot ce zice jurnalistul Dan ANDRONIC este ca în proverbul cu minunea care nu durează nici trei zile. El are grijă să spună lucruri dozate, frumos ambalate și să găsească momentul și locul potrivit, exact pentru a ține agenda unei țări trează exact cât trebuie. După aceea trece la o altă temă, schimbă macazul și tot așa. Îmi aduc aminte cum la Revoluție toți cei care l-au pupat în fund pe Ceaușescu din odios și dicatator nu-l scoteau. M-am întrebat mereu, dacă erau așa de bărbați, de ce nu i-au zis în față: dicatorule, oriosule, incultule, nedocumentatule, arhetipule... Tot la noi există vorba că după război, mulți viteji s-arată. Așa și cu Dan ANDRONIC, care are un chef teribil să scrie despre sistemul care i-a dat și lui o felie zdravănă de cașcaval să pape. Și cum pofta vine mâncând, taman după ce eroul excepțional a părăsit scena într-o situație excepțională, serialul va continua și tot Dan ANDRONIC va face agenda națiunii un timp, pe rating ca lumea.

(16 mai 2017)

Atenție, se dezgroapă morți!

Așa cum este în tradiția creștină, după șapte ani s-a trecut la dezgroparea de morți.

Dan ANDRONIC a dezgropat primul mort, cel referitor la alegerile prezidențiale din anul 2009. A venit el cu povestioara palpitantă care s-a transformat în noaptea generalilor, cu o cină inofensivă, despre care se delirează seară de seară și rezultatul este același: zero. Nici n-are ce rezultat să fie, că lucrurile sunt clare: Traian BĂSESCU a fost dat câștigător, a stat încă 5 ani la Cotroceni și Mircea GEOANĂ s-a ales doar cu vizita nocturnă de la SOV, adică s-a relaxat.

Jiji BECALI s-a trezit și el vorovind despre condamnarea lui Adrian NĂSTASE, vorbind despre o judecătoare care i-a declarat lui nu mai știu ce, care judecătoare este trecută în lumea celor drepți. Este adevărat că Adrian NĂSTASE a ispășit pedeapsa, a fost umilit și i s-au interzis sub aplauzele dușmanilor lui mai mult sau mai puțin încruntați și însemnați, drepturi pe o perioadă lungă de timp. Nici în cazul lui, dezgroparea nu va duce nici cel puțin la a arăta cu degetul pe vinovat, pentru că nu sunt create premisele spre a-l stabili cu exactitate.

Alina PETRE, fosta noră a lui Virgil MĂGUREANU, însoțită de un avocat a tot apărut cu mesaje trunchiate legate de dispariția unuia, aruncând ipoteze ca și cum ar fi dat o adresă de tipul, în București pe dreapta. A  mai arătat cu degetul niște politicieni și în acest fel a prins gustul de a fi în fața microfoanelor și de a apărea pe sticlă, asemeni unei vedete înainte de un spectacol. Numai că în lipsa unor mesaje suculente, telespectatorii se plictisesc și jurnaliștii nu mai solicită astfel de personaje care nu spun prea mare lucru.

Cert este că, dezgromând morții, creștinii iau oasele, le spală cu vin, le pun într-un săculeș de pânză albă și le așează în sicrie lângă morți care merg acum pe drumul veșniciei și pe care neamurile îi plâng mai mult sau mai puțin, dar cu siguranță se gândesc la ce conturi și ce avere lasă în urmă.
Acum, că tot Primăria capitalei este specializată în concursuri de sigle, ar trebui să lanseze și competiție pentru concursul de realizare a semnului de circulație atenție se dezgroapă morți, care să fie pus la anumite clădiri sedii de ziare și sedii de televiziuni de știri, dar și la CNA.

(05 mai 2017)

Vă ordon: mocirleală, băieți!

De câteva zile bune, într-o groapă se tot toarnă apă și în mocirla făcută intră rând pe rând ba unul, ba altul, dar de ieșit nu iese nimeni. Au hainele murdare. Au fețele murdare. Au mâinile murdare. Încă se joacă, fără a se lua la trântă. dacă ar fi fost acolo ciocolată caldă, aș fi înțeles plăcerea unor doamne de a se tăvăli cu patimă în sossul dulce și plăcut mirositor. Dar într-o mocirlă mâzgoasă, lipicioasă și fără gust plăcut, îmi vine greu să înțelegcum oameni în toată puterea intră cu o plăcere nebună. De fapt, nu este chiar plăcere, ci un magician le ordonă ca rând pe rând să se arunce

în acel perimetru unde sosul de lut a devenit mediu de manifestare spectaculoasă pentru băieții cucuieți.Este numai o joacă de oameni mari, din care nu iese niciun învingător, pentru că din start, ordinul este în acest sens, de a se trage de timp, de a atrage fraierii pe margine și de a arăta că există mocirlă și niște jucători, pe care inteligența nu i-a dat afară din casă. Nu este vorba de grupare pe echipe, pentru că jucătorii sunt un pic pe cont propriu, dar în mintea lor gândesc că fac parte dintr-o tabără, să-i zicem a binelui, fără ca acest bine să fi fost vreodată definit cum trebuie.

Primul a fost un tip, știut pentru dorința lui de a face bine celor care știu să plătească. El a zis că știe să-și facă coechipierii, numai că nu i-a ales, ci doar i-a numit. Unul dintre cei enumerați, zice-se om de onoare, s-a aruncat fără să gândească prea mult și a alunecat, căzând nu pe stape, ci ușor în cap, umplându-se de mocirlă treptat-treptat, joi, luni, iar marți deja i se vedeau doar ochii, fără să fie recunoscut nici după caracter, bărbătesc zicea el, ci după glasul cu interesul n. repetat cândva la nesfârșit. N-a prea mai fost groapa plină de tipi dornici să intre în joc, până sâmbătă, când unul nepriceput n-a vrut să intre, ci a dat numai cu bâta, dar au sărit stropi în toate părțile, inclusiv mozolindu-i și lui frumusețe de cămașă de tătic de fetiță frumoasă. Marele comandant care a ordonat mocirleala simplu, dar clar, mai vâră din când în când vârful bocancului de jucător cu cuburi reci și caută să amestece mocirla, astfel încât să fie sigur că este loc suficient pentru cine va dori să intre benevol, crede el, deși știe că dintre cei implicați, mulți poartă costume foarte scumpe. Așteptăm. Cine mai știe povestea cu fraudarea alegerilor din 2004 și cum s-a încheiat ea, ca un fâs?

(23 aprilie 2017)

Comisiile parlamentare

Se zice că la români, dacă vor să îngroape vreo problemă, fac musai o comisie parlamentară. Acum e în vogă chestia cu fraudarea alegerilor din 2009. I-a zburat porumbelul lui Dan ANDRONIC și bulgărele de zăpadă se rostogolește deja, iar Liviu DRAGNEA deja vrea să intre pe felie. Să vedem,. Comisia Nana a fost un fâs. Comisia cu analiza Revoluției din decembrie n-a scos la iveală decât niște povești. Mă cam îndoiesc că acum în anul de grație 2017 se va întâmpla altfel. Ei vor să fie ca în Congresul american. Numai că cei de acolo au avut strămoși ce au traversat Atlanticul, în timp ce strămoșii noștri l-au vândut pe Decebal. E o diferență.

(21 aprilie 2017)

Rebranduirea lui Traian BĂSESCU

De la un timp se observă că există o intensificare a unor noi tipuri de mesaje pe toate mediile de comunicare. Este o muncă titanică, probabil și cu costurile de rigoare pentru rebranduirea fostului președinte Traian BĂSESCU. El, președintele jucător, care ne învîța pe Prima Tv cum se bea whisky, acum dintr- dată vrea să fie perceput ca un președinte victomă, neinformat, saborat, obidit, care a trăit cu oamenii și pentru oameni, care a suferit cu cei săraci, care ne-a înțeles durerile și amarurile și care a plâns ori de câte ori ne-a durut un dinte sau capra n-a făcut laptele cu 777% concentrație de grăsime.

Omul care s-a înconjurat numai de slugi, care și-a ales numai oameni slabi, executanți credincioși și care a promovat mediocrități cât cuprinde, vine prin televiziuni în postură de neajutorat și pledează pentru dreptate până la capăt, împrumutând sloganul USL, dar în sens invers. Acum o plânge pe Rarinca, vorbește despre câmpul tactic de care n-ar fi știut, se miră că au apărut fotografiile de la Paris, este indignat că fratele îi este la Poarta Albă pe nedrept. Cert este că nu-l crede nimeni, indiferent câte eforturi ar face el dar și ceilalți care i-au mai rămas fideli, în preajmă și nu-i crede nimeni nici pe aceștia. Se împrăștie tot felul de fumigiene despre meciuri de tenis, despre întâlniri de taină, despre trădări, despre milioane furate de alții și mai ales despre unele acte de injustiție socială. Sunt numai frânturi de fapte deformate, care n-au nicio valoare, dar care slujesc unui proces de rebranduire stângaci, neprofesionist, grosier și fără credibilitate. Codurile au trecut în vremea dictaturii. Numirile au fost făcute în vremea dicatturii. Mandatele prea lungi au fost prea lungi din vremea dictaturii. Nefericita Rarinca a fost judecată în vremea dictaturii. Salariile au fost tăiate tot în vremea dictaturii. Statul mafiot s-a construit, consolidat și înflorit în timpul dictaturii.

Abia acum încep să apară mugurii democrației. Timid, dar încolțesc. Lanțurile s-au sfărâmat și oricât ar încerca să se deruleze rebranduirea, nu va reuși. Românii au un proverb: lupul îți schimbă părul, dar năravul, ba.

(10 aprilie 2017)