Grăbitul Elon MUSK

Elon MUSK este cel ce se ocupă de eficientizarea aparatului funcționăresc al USA. Este o pălărie foarte mare, dar sper să nu fie prea mare pentru capul său, ca să-i cadă pe ochi și să nu mai vadă pădurea din cauza arborilor. Și în USA, ca peste tot în lume birocrația sufocă și birocrația nu ține pasul cu mersul societății. Au apărut calculatoarele. Birocrația a rămas pe loc. A apărut Internetul. Birocrația a rămas pe loc. Au apărut rețelele de socializare. Birocrația a rămas pe loc. 
Aparatul funcționăresc împietrit în vechile proceduri, ba chiar accentuând anumite metehne, are construcții anacronice, datorită tendinței și forței de păstrare a privilegiilor, căci acesta în niciun caz nu va ceda tendința de a-i umili pe cetățenii cu care intră în contact, pentru a-și impune necesitatea și superioritatea.
Răul trebuie rupt de la rădăcină, lucru pe care numai un om de succes cum este Elon MUSK are capacitatea de a-l face. Vor fi dureri, căci birocrații au proceduri împietrite și lor le va fi imposibil să treacă să facă altceva. În plus, eficientizarea înseamnă tăierea de fonduri. Fondurile sunt sursa corupției prin puterea de a fi distribuite. Cine are semnătura în pix pentru distribuirea de fonduri, are puterea. Birocrația inventează tot felul de funcții, pentru că funcția crează organul și organul presupune structură cu nenumărați șefi. Așa apar agențiile de tot felul, care se fac că fac ceva, dar nu fac nimic, însă vehiculează fonduri. Numai Elon MUSK este acela care prin succesul cu care este perceput în lume, are ingredientele necesare eficientizării aparatului birocratic. A început binișor, prin tăieri de fonduri. Mai are însă mult de lucru, dar trebuie să fie atent, căci birocrații nu stau cu mâinile-n sân și se repliază repede, generând haos greu de gestionat, dar nu imposibil. Elon MUSK este un bărbat tânăr și dacă are ordine la el în ogradă, va face ordine și în exterior, iar începutul este promițător. Acum rețelele de socializare îl ajută enorm, căci acolo el are posibilitatea să se exprime și să arate toate nenorocirile făcute de inutilitatea birocrației în exces.

(09 martie 2025) 

Eu și conservarea

Despre conservare am auzit prima dată atunci când se vorbea despre opere de artă sau despre descoperiri arheologice și obiectele descoperite trebuiau conservate. Mai nou, acum, după 1989 conservarea a căpătat un sens mai larg.
Au intrat în conservare hidrocentrale.
Au intrat în conservare autostrăzi.
Au intrat în conservare stații de epurare.
Au intrat în conservare  toate obiectivele pentru care nu există fonduri pentru a continua construirea și finalizarea lor. De regulă, la 4 ani când se schimbă puterea, cei care vin consideră că predecesorii nu au gândit bine și trec în conservare tot ceea ce predecesorii au început și început ei altceva cu banii, ca peste alți 4 ani cei ce vor veni să procedeze la fel și astfel se află în conservare tot felul de obiective. Conservarea este doar o formă a risipei, căci obiectivul aflat în conservare se degradează în mod natural, suferă uzură morală și dispar multe componente prin faptul că se fură, neasigurând pază corespunzătoare. Știu politicieni care câștigă bani frumoși din paza și din conservarea diferitelor obiective, căci conservarea este expresia lenei, prostiei, hoției și incompetenței, de care societatea românească de azi nu duce lipsă, din moment ce studiile de fezabilitate sunt o altă formă de furt al banului public, pentru nimic.

Pe vremuri, era un parc auto imens un deva, aflat în conservare, dar care parc auto arăta jalnic. El figura cu mijloace fixe foarte costisitoare, din care nu mai erau decât scheleții metalici inutili. Tot ce era de furat se furase. Când s-a trecut la casare dezamăgirea a fost imensă căci zburau din contabilitate valori imense și gogoașa se dezumfla vertiginos, arătând o realitate găunoasă ca reflectare a ineficienței și a trăitului de pe o zi pe alta prin nemuncă. Până nu va apare o lege care să interzică trecerea în conservare și obligativitatea continuării construcțiilor până la finalizare, cu tragerea la răspundere a celor incompetenți, lucrurile vor merge din rău în mai rău.


(15 mai 2023)

Cercetarea științifică în democrația cea originală, de cumetrie

Cercetarea științifică  în România zilelor noastre este sublimă, dar aproape lipsește cu desăvârșire, deși există Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.
Cercetarea științifică în democrația cea originală și  de cumetrie se realizează în:
- institute de cercetare specializate,

- institute ale Academiei Române,
- departamentele din universități,
- centre de excelență,
- locuințele unor pasionați,

- centre pilot din întreprinderi.

Finanțarea cercetării științifice românești se realizează prin:

- fonduri insuficiente de la buget,

- bani europeni în cadrul unor proiecte,

- sponsorizări sporadice, 

- programe de cercetare independente.

Cei care fac cercetare științifică sunt:

- profesori din universități,

- doctoranzi,

- studenți, 

- puținii cercetători științifici care au mai rămas,

- figuranți închipuiți care  mimează cercetarea, 

- tot felul de mediocrii care n-au ce face,

- oameni fără calificare ce cred în perpetuum mobile sau în racheta care merge în cosmos cu apă.

În aceste vremuri triste, credeam că cercetarea fundamentală care necesită doar creier și doar creier va înflori, dar n-a fost să fie, dovadă este penuria de rezultate spectaculoase în zona teoriilor științifice revoluționare, în descoperirea de fenomene, de principii și de teorii.

Când nu era voie să se meargă la conferințe internaționale, când erau ceva probleme cu publicatul în reviste și edituri renumite, tot poporul avea idei, dar sistemul nu le dădea voie să se producă. Acum când nu mai sunt aceste bariere, se vede că împăratul este gol. Lipsa de calități autentice îi face pe mulți nici să nu îndrăznească să propună proiecte spre a obține finanțare din fonduri europene, dar toată lumea așteaptă pomană de la buget, căci banii de la buget nu sunt supuși controalelor dure așa cum sunt supuși banii europeni. Acum lumea se vaită că nu sunt bani. Bani pentru cercetarea științifică  sunt, numai că nimeni nu pune sacii de bani în drum, să vină oricine să se înfrupte din ei. Banii trebuie căutați și mai ales, trebuie făcută dovada că dacă sunt obținuți, nu există riscuri majore să se evapore ca un fum pe horn.

(20 decembrie 2022)