1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Gabriel LIICEANU

Despre Gabriel LIICEANU am material de scris suficient, dar mă voi limita numai la câteva chestii care mi s-au părut de luat în seamă.
Gabriel LIICEANU m-a dezamăgit că fiind în compania lui Traian BĂSESCU s-a comportat slugarnic și nu a reacționat când PETROV a făcut afirmația că școala românească scoate tâmpiți, de parcă el ar fi fost produsul uneia dintre primele 5 universități ale lumii.
Gabriel LIICEANU m-a dezamăgit că nu a avut simțul ridicolului fiind prezent în niște emisiuni cu Andrei PLEȘU și nu și-a dat seama că ei erau și proprii telespectatori ai acelor emisiuni. 

Gabriel LIICEANU m-a dezamăgit și pentru faptul că a tipărit în Editura HUMANITAS lucrarea lui Ion CREANGĂ intitulată Povestea poveștilor, în multe limbi. Ion CREANGĂ este un prozator deosebit de important al literaturii noastre, dar dintre toate lucrările lui, cred eu că altele trebuiau cunoscute lumii.

(19 iulie 2022) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Andrei PLEȘU

 În rândul tinerilor, filosoful Andrei PLEȘU este etalon. Intelectualii cu nasurile fine citesc și citează lucrările scrise și publicate de acesta. Să fiu cinstit, am citit și eu câteva lucrări scrise de Andrei PLEȘU, din care am reținut câte ceva, numai că atunci când am citit ceea ce a scris Andrei PLEȘU aveam în minte alte chestii și doream să văd dacă există sau nu concordanțe între ceea ce știam eu și ceea ce scria Andrei PLEȘU.

În anii comunismului a fost o mișcare numită transcedentală, unde au fost implicați mai mulți intelectuali, printre acre și Andrei PLEȘU, care la vremea aceea era cercetător științific. Partidul a descoperit rolul acelei mișcări, i-a identificat pe nelegiuiți și i-a sancționat. Printre ei, a fost sancționat și Andrei PLEȘU, partidul exilându-l undeva în provincie. Fire sensibilă, Andrei PLEȘU s-a pus pe scris niște epistole către Nicolae CEAUȘESCU, reproduse de presa de după 1989, care nu-l iubea pătimaș pe filosoful Andrei PLEȘU. Am citit și eu acele epistole și m-am mirat cât de mult se poate înjosi un om pentru a-și salva pielea. Acele texte sunt exemplul nefericit al exersării unei umilințe teribile, ale unui caracter cu carențe ajunse la un nivel greu de imaginat.

De când am citit acele scrisor, pe care Andrei PLEȘU nu le-a negat, dar a încercat să le explice, am simțit o dezamăgire cruntă și când citesc fie o carte, fie un articol scrise de Andrei PLEȘU nu am puterea să le  despart de textele scrisorilor către Nicolae CEAUȘESCU și automat, valoarea noilor texte se prăbușește în gol, devenind nesemnificative.

(26 iunie 2022)

Politicieni români născuți în zodia FECIOARĂ

Andrei PLEȘU 23 august 1948
Ion DIACONESCU 25 august 1917
Miron COZMA 25 august 1954
Grigore PREOTEASA 25 august 1915
Paul STĂNESCU 25 august 1957
Constantin PANTAZI 26 august 1888
Ana BIRCHALL 30 august 1973
Daniel DĂIANU 30 august 1952
Elena Magda LUPESCU 3 septembrie 1899
Valeriu ZGONEA 3 septembrie 1967
Emil BOC 6 septembrie 1966
Vlad VOICULESCU 6 septembrie 1983
Bogdan AURESCU 9 septembrie 1973
Gavril DEJEU 11 septembrie 1932
Sorina PINTEA 13 septembrie 1965
Corneliu ZELEA CODREANU 13 septembrie 1899
Mircea CIUMARA 13 septembrie 1943
Vintilă I.C. BRĂTIANU 16 septembrie 1867
Victor PONTA 20 septembrie 1972
Crin ANTONESCU 21 septembrie 1959
Mihai Răzvan UNGUREANU 22 septembrie 1968
Ion Gheorghe MAURER 23 septembrie 1902

(04 iunie 2022) 

Zodia FECIOARĂ a politicianului (23 august - 22 septembrie)

Deși cei născuți în zodia FECIOARA ar trebui să aibă ceva din rușinea fecioarei, din timiditatea fecioarei, din tăcerile fecioarei, din ezitările fecioarei, din prospețimea fecioarei, în realitate, ei nu au nimic din toate acestea, nu pentru că s-au născut în această zodie accidental, ci pentru că sunt politicieni și ca tot politicianul și cel din FECIOARĂ este încărcat de defectele mediului în care a intrat, trăiește și crede că se bucură de viață.
Politicianul din FECIOARĂ are impresia că deține adevărul absolut, că împarte dreptatea, că ceea ce spune el este lege, dar slăbiciunile lui față de apropiați și de rude, îl determină să ia decizii de neînțeles pentru cei din afară și să se depărteze de principii și de eforturile de a ține acel echilibru în echipa care îl înconjoară.
Ei au oarece vicii, dar uită prea repede de ele și se cred puritatea întruchipată, deși ar ieși la drumul mare și și-ar scoate la vânzare și pe mama și pe tata, dacă ar obține un preț bun.
Ca eficiență, politicienii din zodia FECIOARĂ sunt undeva la nivelul de jos, căci numai gura este de ei. Au impresia că sunt în stare să definească proiecte grandioase, care în realitate reflectă setea lor de mărire și nimic altceva. Sunt oamenii care una vorbesc și altceva fac, uitând că au spus altceva, ba din contră, te prostesc în față, că ei de la început au spus ceea ce de fapt tu nu ai auzit, dar ei insistă.  Faptul că schimbă de la o oră la alta deciziile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, crezând că așa este normal, îi face să fie șefi imposibil de lucrat cu ei, căci oamenii din echipă realizează că bat pasul pe loc.

Ei trăiesc într-o lume a lor, unde este permis orice, inclusiv să se umilească gratuit, să-și renege propriile idealuri și să spună că albul este negru și invers, dacă sunt în contextul în care obțin profit în acest fel.
Au o gândire sucită și caută să dea explicații halucinante la cele mai simple lucruri, crezând că îl îmbrobodesc cu perdeaua lor de minciuni ilogice, pe cel care le ascultă. Uneori spun enormități de uimesc pe cei din jur, dar pe care ei le consideră ziceri deștepte, demne de a fi introduse în cărți de aforisme.
Au impresia că lumea trebuie să-i urmeze pentru că au gândirea clară, că numai ei sunt în stare să răstoarne munții. Numai naivii le ascultă predicile și cred în vorbele lor, dar în realitate, ei fac totul pe dos, de parcă ar aplica zicerea, să faci ce zice popa, nu ce face popa. Când îi ia gura pe dinainte, politicienii din FECIOARĂ spun marile lor adevăruri, care se dovedesc de o cruzime neînchipuită, pentru că ei una zic și alta fac. Probabil, doar la beție spun ceea ce gândesc cu adevărat, căci creierul lor trece pe o altă cheie de abordare, ei nu mai sunt reținuți și-și dau drumul spunând ceea ce țin în ei ru rumegă cu ură, dispreț și invidie.

(04 iunie 2022) 

Andrei PLEȘU concluzionează

Andrei PLEȘU, cel despre careniciodată nu am avut o părere bună din cauza scrisorilor adresate lui Nicolae CEAUȘESCU în care implora îndurare, s-a trezit că vrea să fie un fel de guru care dă clasificări, promovează sau lasă corigenți. Așa stau lucrurile în în cazul definirii PNL-ului.

Filosoful fin din el, vede acum după 30 de ani că și PNL tot din români este făcut și ca orice colectivitate și PNL include o diversitate de caractere, exact cum întreg poporul este alcătuit. Un partid nu are cum să fie altceva dect este poporul din rândurile căruia provin membrii săi. dacă ar fi opera o selecție așa cum opera la Pertidul Comunist Român, aș mai zice. Mulți se laudă că nu au fost membrii de partid. Numai că mulți își doreau să devină comuniști, dar partidul nu-i accepta, căci nu corespundeau criteriilor impuse. În mediul stdențesc, știu foarte bine, media conta enorm, dar și caracterul omului. la 100 de muncitori era acceptat un intelectual să devină membru al pcr. Nu devenea membru de partid un student mediocru sau un student hoț sau fără caracter. Să nu uităm că au fost președinți de partide repetenți în facultate. Acum în partide se practică politica porților deschise, ceea ce duce la includerea pe poziții de membri de partid și a celor enumerați de guru PLEȘU.

Dacă ar exista criterii de selecție cât de cât bune, nu cele de integritate definite de Monique, cu siguranță că ar bate vântul în Modrogan sau în clădirea de lângă ambasada Russie. 

Se vede cu ochiul liber cum traseismul este caracteristica fundamentală a lipsei de coloană vertebrală și de principii morale a membrilor de partid, căci nu există partid care să nu-i accepte pe traseiști, știut fiind faptul că aceștia nu sunt altceva decât șosete de aruncat după ce au fost purtate o legislatură.

(04 mai 2020)

365 împotriva României: Andrei PLEȘU folosoful cu scrisorile adresate lui CEAUȘESCU sub braț

Nu l-am inclus aici pe Andrei PLEȘU în legătură cu opera sa filosofică. L-am inclus aici pe Andrei PLEȘU pentru faptul că:

- a scris scrisori lui Nicolae CEAUȘESCU,

- nu a recunoscut că a fost eroare,

- a încercat tot felul de motivări aiuritoare.

În opinia mea, un om slab face gesturi de oam slab. Omul slab nu suportă bărbătește adevărul oricât de crud ar fi el, ci se face preș pentru a scăpa de pedeapsă, pentru a-și recăpăta confortul. Așa l-am perceput ăe Andrei PLEȘU prin acele scrisori pe care le-a publicat cineva într-o revistă și pe care Andrei PLEȘU le-a recunoscut. Mi se părea normal ca Andrei PLEȘU să fie vertical și să n-o moșmondeacă, crezând că devine mai interesant. Uite, eu siunt omul care a tras linie și când am pus eticheta de on slab, insul chiar dacă ar sta și-n limbă, în mintea mea tot om slab este și restul nu mai contează, chit că are un sistem filosofie, că scrie capodopere. Le citesc, dar el rămâne un om slab și separ omul slab de operă și basta.

În mintea mea revin textele acele ridicole ale scrisorilor către CEAUȘESCU, scrise de Andrei PLEȘU.

(18 octombrie 2018)

Andrei Pleșu și Minima moralia

În rândul tinerilor, Andrei Pleșu este un reper. Eu care am trăit și vremurile de dinainte de 1989 și știu bine ce a fost cu mișcarea transcedentală, care a fost atmosfera din jurul ei, n-am să înțeleg în niciun fel scrisorelele de cerere a iertăciunii ale acestuia către dictator. De aceea am avut și am serioase rezerve în legătură cu scriitorul Andrei Pleșu ca reper moral. N-am fost de acord nici cu reproșurile că a traversat în tot felul de funcții două decenii postdecembriste, dar nici cu victimizarea sa. La talentul și magnetismul său la noile generații nu avea nevoie să se victimizeze prin mitinguri pe la Universitate la care au venit să-l sprijine câteva zeci de mușterii.

Zilele trecute am avut ocazia să citesc lucrarea sa intitulată Minima moralia. Din punctul meu de vedere este exact ceea ce-l reprezintă pe Andrei Pleși ca filosof. Cărțile care mi-au fost oferite de tineri cu diferite prilejuri aniversare și pe care le-am citit erau interesante dar nici pe departe bune. Cartea Minima moralia este o carte:

• precisă pentru că include ideile autorului despre etică, iar enumerând 3 puncte chiar în primele pagini unde Andrei Pleșu are câteca precauțiuni și lămuriri, definește cadrul întregii abordări;
• densă prin dimensiunile fizic, paginile 153 la număr și formatul mic l-au constrîns pe autor ca toate incursiunile să fie coerente și concise, fără acele diluări cu care ne-au obișnuit mulți autori de eseuri care doresc mai întâi să-și etaleze erudiția și mai apoi să slujească prin dezvoltări demersului la care s-au angajat;
• structurată, întrucât are o abordare gradată a problematicii, iar acolo unde a simțit nevoia are câte un adaos sau câte un excurs sau chiar două; descierile capitolelor la sfârșitul cărții îmi amintesc de romanele medievale unde din titlu se cam înțelegea totul; aici, detalierilr incită la parcurgerea textului pentru a identifica exact locul care interesează și care este anunțat succint;
• clară prin faptul că autorul are un echilibru bine construit al frazelor, astfel încât cititorul nici să nu obosească deschizând enciclopedii pentru a se lămuri cu peroane, nici să deschidă dicționare pentru a descifra sensul unor cuvinte necunoscute lui.

Cartea pe care am avut-o în față a fost citită de proprietar și nenumărate pasaje era subliniate, în așa fel încât sunt îndreptățit să spun că am citi-o de două ori și anume:

• o dată am citit-o așa cum citește omul o carte complexă, cu concentrare și atenție;
• a doua oară pentru a vedea dacă pasajele subliniate sunt într-adevăr semnificative și care este profunzimea lor de a meritat atenția cititorului precedent.

Andrei Pleșu acre în acestă carte extraordinar de multe lucruri frumoase, unele dintre fraze necesitând a fi memorate și a fi plasate în discursuri pentru a întări idei nobile.

Mie miau plăcut multe, chiar și dintre cele subliniate deja, dar iată construcția de-a dreptul extraordinară:

Râsul nu este valabil decât pentru o soluție regresivă, ca întoarcere spre copilărie.Soluția vârstelor care au pierdut candoarea nu poate fi decât lacrima. Iar ziua lacrimelor este Vineri...

Mi-am adus aminte de un poem de un vers scris de  Salvatore Quasimodo dintro cărticică sub traducerea lui Tudor Arghezi și m-am emoționat, ca dealtfel în mai multe puncte ale cărții. Mi-a plăcut cartea, nu-mi place de autor pentru acea greșeală de tinerețe cu scrisorile, indiferent de justificările pe care încearcă să le aducă. Separ opera de om și aștept cărți ale lui Andrei Pleșu filosoful, nu memorialistul.

Cartea se referă prin:

Andrei Pleșu - Minima moralia, Editura Humanitas, ediția a doua, Editura Humanitas, București, 157pg, ISBN: 973-28-0524-3

Dedicația către Constantin NOICA este emoționantă și trebuie ca toți cei care scriu o carte să se aplece asupra acesteia.

Deși autorul folosește des verbul a putea, am citit cu atenție cartea. La mine cei care folosesc acest verb sunt oameni ezitanți și care caută măsuri de precauție în fața unor lucruri de tranșat. Uneori, iubești cartea fără să-l iubești pe autor sau fără să ai înțelegere pentru faptele lui. Așa se întâmplă la mine cu Barbu și cu Pleșu.
(15 iunie 2016)

Antenele în Piața Constituției

Locul este ales cu multiple semnificații.
Ora 15,00 este aleasă și ea cu multiple semnificații.
Ideia de bază este legată de cine va fi pe scenă.
Dacă va fi un spectacol este una, Dacă va fi un miting este altceva, dacă se va lăsa cu violențe este cu totul și cu totul de nedorit.Sunt tare curios să vedem cum va fi relatat ceea ce va fi acolo.
Unii vor zice ca a fost vorba de un eveniment.    Alții nu vor spune nimic.
Alții vor vorbi de câteva sute de manifestanți.
Cu totul alții vor vorbi de 100.000 de participanți.
Unii vor folosi imagini din Madrid și vor spune că acolo a fost un milion. Adversarii vor folosi imagini dintr-o zi ploioasă când acolo erau doar trecători.
Mă aștept ca manipularea să fie de cea mai bună calitate și să se dovedească la înălțime. Din toate părțile va fi manipulare cruntă. Realitatea va fi cu totul alta. Numai că dacă cineva dorește să ție unde este adevărul, trebuie să fie acolo în Piață.
În februarie 1990 în Piața Victoriei am văzut puhoi de oameni. Erau neorganizați, credeam, dar nu era nimic spontan.
Întrebări:
- vor veni autobuze cu susținători?
- va folosi cineva acest prilej pentru viitoarele alegeri?
- cine va deturna semnificația?
- care sunt exagerările?
Oricum, aste numai ora 11,11 și mai sunt puține ore până când Stoiceasca le va mulțumi celor ce vor veni acolo.
Filmul desfășrării este simplu. Se știu ierarhiile de la Antene, se știu vedetele Antenelor și totul va fi adresat unui public captiv lor. Nu i-a numărat nimeni pe cei veniți în piață, dar trebuie spus că niciun sindicat, niciun partid nu a fost în stare să aducă atât popor acolo. Era bine dacă sindicatele ar fi avut capacitatea să adune într-o piață de zece ori mai mult, pentru că ar fi excluse abuzurile oricui la adresa muncitorilor. Nu este însă așa. O televiziune a reușit ceea ce mi-aș fi dorit să facă o confederație sindicală vreodată în fața clădirii guvernului. N-a fost să fie...
Sunt tare curios ce va zice Andrei Pleșu, ce va zice CTV, ce va zice Patapievici, care va fi poziția filosofului Gabriel Liiceanu, ce va gândi poetul Mircea Cătrărescu și mai ales, doresc să aflu opinia distinselor doamne Monica Macovei și Alina Pipidi-Mungiu. Pe durata mitingului posturile realitatea, România tv, B1 tv, TVR1 nu au avut invitați analiști valoroși care să vină cu puncte de vedere interesante. A fost numai o tanti care s-a certat și cu gravida Pelinel, ha analiză nu s-a văzut de la domnia sa.
Pe durata mitingului din Piața Constituției numai analistul Ion Cristoiu a avut o intervenție interesantă, nesusținută bine de moderatorii emisiunii.
Se pregătește lumea de alegeri și acum este doar o încălzire. Este bine de știut cum se poziționează fiecare, pentru că numai cunoscându-i pe fiecare în parte se realizează cele mai bune estimări.

(19 februarie 2016)