Acum ceva mai bine de 20 de ani, la Suceava, într-o biserică de pe vremea lui Ștefan cel MARE, plină de schele căci era în reconstrucție, ÎPS PIMEN a oficiat căsătoria religioasă a copiilor unor prieteni de familie. M-a impresionat foarte mult cum a decurs slujba. La noi în zonă ceremonia religioasă are ceva spectaculos, obișnuit, iar la Suceava se simțea o altă atmosferă, căci ÎPS PIMEN avea darul să ofere o solemnitate aparte momentului, separându-l de spectacolul din câmpie, iar concentrarea era maximă, fără a solicita privirea cadranului de la ceas pentru a vedea cum s-a scurts timpul. A fost cxea mai frumoasă slujbă pentru o căsătorie religioasă, deși uneori chiar de pe poziția de naș îmi doream să se repete ceea ce am văzut la Suceava.
Atunci ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor mi-a arătat că atunci când lucrurile se petrec într-un fel cu totul special, semnficația întregului demers capătă o cu totul altă conotație, iar concentrarea pe marile idei ale familiei, dragostei și existenței în doi se transformă în înțelesuri nebănuite, dar ușor de acceptat de toată lumea.
(03 Mai 2020)
,
