Numai proștii sunt lacomi și gafează

Un individ, mare conferențiar pe la o universitate pe undeva, s-a văzut și el coordonator la un proiect cu finanțare europeană și având pe mână banul gros, i-a clocit lui mintea să facă o inginerie. Și prost cum era, ingineria nu avea cum să fie deșteaptă. A cooptat niște studenți. I-a pus el la treabă. I-a pus să semneze niște tabele, dar banii îi încasa el, fără să le spună respectivilor. La un moment dat, a trebuit să facă și niște centralizatoare din care rezulta că banii fuseseră puși pe cardurile studenților, dar nu fuseseră transferați deloc acestora. S-a descoperit ingineria, tipul a trebuit să plece de la conducerea proiectului, dar a trebuit să plece și din facultate prin demisie. Omul obținuse prea ușor toate și chiar credea că tot ce zboară se și mănâncă cu fulgi cu tot, dar s-a dovedit că prostia are și ea un final nasol rău de tot.
Un bizar dintr-o televiziune cu ștaif, s-a gândit el, tot cu creier puțin că meciurile campionatului mondial de fotbal din Qatar sunt în bătaia peștelui și a achiziționat 780 de bilete pentru meciurile importante de la campionat și le-a vândut la suprapreț. Escrocheria a ieși la iveală căci erau niște chestii care filtrau pe cei care intrau și au fost inși care la finala mică deși plătiseră bani mulți nu au avut acces căci li s-a refuzat automat accesul. Respectivii au reclamat și bizarul a intrat în c-c-t. Cine e prost și lacom, are o singură soluție, drumul spre hazna.

(18 ianuarie 2023)

Beția, lăcomia și zgârcenia

Trebuie să spun din capul locului că sunt cercetător științific, având toate motivele să mă laud chiar pentru:

- metodă;

- perseverență;

- rezultate;

- eficiență;

- continuitate;

- și etcetera.

Ultimul meu studiu, cu impact răsunător este cel legat de bețivanii care trebuie studiați în toată complexitatea lor, căci beția nu este o boală oarecare, ci este așa de încurcată, încât trebuie tratată ca un sindrom, cu cauze multiple. După studiile mele în care am inclus și metode cantitative, dar nu de alcool, ci serii de date culese în timp și cam haotic,, am ajuns la concluzia că bețivii nu sunt numai bețivi puri, ci sunt un amalgam de defecte, dintre care puternic asociate sunt zgârcenia și lăcomia. Un bețiv notoriu este lacom. Când pune mâna pe o sticlă nu o lasă jos decât golită 100%. Un bețiv este zgârcit, pentru că niciodată nu-și cumpără băutură scumpă și puțini, ci ieftină și multă. Câți bețivi am cunoscut, au fost mulți la viața mea, toți:

- beau foarte mult, încât aveau sânge în alcool;

- beau de la alții, căci nu concepeau să plătească ei;

- nu împărțeau băutura cu nimeni și beau în ascuns;

- nu se sfiau să ceară băutură de la necunoscuți chiar.

Bețivii sunt și lacomi și zgârciți.

Lacomii sunt zgârciți și nu întotdeauna bețivi.

Zgârciții nu sunt nici bețivi și nici lacomi.

Trebuie să continui studiile, astfel încât cercetarea mea să capete consistență. Nu știu dacă este pe placul cuiva să afle cu cifre care este corelația între cele trei defecte groaznice ale omului, căci medicamente pentru a le trata nu prea există, iar discuțiile uneori nu dau rezultate.

(04 iulie 2017)

Păcăliți și înșelați

Voi scrie câteva povesioare.

• O babă vindea și ea la o tarabă, niște verdețuri. Piața era pustie că se terminase ziua. A venit la ea un bărbat cu un curcan. A întrebat-o dacă vrea să vadă și ea o minune. Adică dacă vrea să vadă un curcan care face sute de lei. Baba a zis că vrea. Omul a pus curcanul pe tarabă.L-a  făcut să dea din aripi. Curcanu a dat din aripi și a căzut pe tarabă o hârtie de o sută. A întrebat-o pe babă dacă mai vrea să vadă încă o dată minunea. Baba a zis da. Minunea s-a repetat. Bărbatul a întrebat-o dacă vrea curcanul pe 500 de lei. Baba a scos din sân o batistă. I-a numărat cele 500 de lei. S-au despățit fiecare du crumul lui. A doua zi, baba făcea  haz de necaz cum a muștruluit-o moșul ei. Curcanul era așa de jigărit că nici de friptură nu era bun pe a doua zi.
• Un tip, coleg de-al meu dorea să-și cumpere o garsonieră în Romană. Acolo sub 50.000$ nici gând de așa ceva. La mica publicitate a apărut un anunț exact cu ceea ce dorea colegul meu, de parcă cineva îi citise gândurile. A mers, a văzut, i-a plăcut. Garsoniera era liberă, era proaspăt zugrăvită și îl aștepta pe el la 25.000$. I se crea un avans de 5.000 și a doua zi urma să facă actele. El a dat 5.000 fără să clipească. A doua zi când a ajuns la întâlnire nu a venit nimeni. A mers la garsonieră. Era ocupată, mobilată, nezigrăvită. Parcă fusese un vis. Cel ce locuia acolo a  zis că tot ce zicea colegul meu sunt simple născociri.
• Topul de la care am cumpărat apartamentul unde locuiesc era dornic să vândă rapid și cam la orice preț. Cineva îi vânturase ideia că dacă va cumpăra o Dacie papuc și va transporta materiale de colo-colo, va câștiga într-o săptămână tot ce a cdat la preț și va recupera și costul mașinii. În mintea lui era clar ca acea mașină îl va face boier în câteva luni. Optimismul acela m-a speriat. Am convenit la un preț bun, am făcut actele și după un timp l-am văzut prin bloc. Nu venise nici cun un Bentley Continental GT,  nici costum Hugo Boss nu purta, iar la mână nu avea un Hublot Big Bang Tourbillon Big Date, ediție limitată.
• Povestea cineva că a venit de la un tir unul care făcea pe turcul și simula că vorbește stricat românește. Zicea că are nevoie de bani. Vrea să vândă o verighetă destul de mare. Cerea 500USD pe ea. Când a văzut că nu e nimeni interesat a lăsat la 300USD, apoi la 100USD și în final la 25USD. Un tip nu și-a dat seama și a dat cei 25. După un timp ne-a zis că era de cupru, că s-a înverzit când a întrodus-o în acidul de la bateria tutoturismului său. orice om e dornic de un chilipir. Sunt în realitate și situații în care un om vinde un  da Vinci fără să știe ce are în casă. De multe ori nici cumpărătorul nu știe. Așa am văzut pe concret  Unul a vândut o pictură de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, fără să știe cât de valoroasă este, iar cumpărătorul a luat-o că i-a plăcut pur și simplu peisajul cu lacul și cu tufișul. Prețul cerut dar și prețul cel plătit erau cam de 300 de ori mai mic decât se vehicula în piața de artă din București.

Concluzia: lăcomia, tupeu, nemunca, lipsurile și prostia, duc la așa ceva.