Demisionez!

Am fost și eu cândva șef. Într-o zi a venit un nene la mine și mi-a zis:
- Demisionez!
- Demisionează! I-am zis.
Și omul a demisionat. După o zi s-a răzgândit. Numai că singur dusese hârtia la registratură și la șeful suprem.
Unii cred că sunt de neînlocuit. Era un film polonez careare în final fraza: sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. Cine amenință cu demisia arată cât de superficial abordează problema, știind că la ușă așteaptă 100 de inși mai buni ca el, care să-i ia locul.

(31 august 2025)

Un proverb interesant

Există proverbul conform căruia cine deține informația, deține puterea. Există un concept interesant numit sateliți de telecomunicații. Mai există un concept, adică o știință numită criptografie. Acolo se criptează datele, ceea ce înseamnă că se codifică. Teoria zice că la un punct X există emițătorul de mesaje și tot la punctul X are loc și codificarea. La punctul Y de recepție informația codificată se de-codifică și mesajul va fi preluat de cel căruia i s-a trimis pentru a fi folosit. Cine are sateliții de telecomunicații are totul și pentru acesta nu mai există decât informație disponibilă. Cine crede că are telefon sigur, să-i iasă din cap că are telefon sigur. Nu are telefon sigur. Exista un proverb: nu există lacăt pentru hoți. Dacă extindem, nu există algoritm de criptare 100% sigur și punct. Deci, cine vrea să știe, depune un mic efort și știe. Știe orice, fără să-și facă probleme și fără scrupule.
Îmi amintesc despre niște scandaluri de interceptare de telefoane de șefi de guverne prin Europa și din acea clipă nici nu cred că există ceva care trebuie știut și nu este știut, din moment ce tehnologia a avansat cu un ritm nebunesc, iar costurile de achiziție pentru orice ne-am dori sunt accesibile chiar puștilor care au în buzunare ceva mai mult de 50 de dolari.
Ne dăm seama că așa stau lucrurile după discursurile unor persoane publice care au un vocabular foarte diversificat și când spun 5 fraze spun tot atâtea adevăruri dezvăluind detalii pe care toți ceilalți din jurul lor cred că sunt adevăruri de nepătruns. Cine știe management politic, face exact legăturile necesare și se poziționează corect în raport cuu oricare dintre probleme. Cine nu știe management politic și nici nu are informația corectă și completă, are toate șansele să devină penibil și fără apărare, rămânând în urma plutonului ca până și copiii să râdă de el și să-l arate cu degetul căci este fătălău.


(15 februarie 2025)

Despre cei ce zic că demisionează

Românul este necugetat prin natura lui și are și o impresie atât de bună despre el, încât se crede a fi de neînlocuit, drept care atunci când se supără, amenință cu demisia, având impresia că șefii lui vor cădea în genunchi și-l vor implora să rămână să-i miluiască, lumea fără el fiind pustiu.

În vremurile când eu am fost șef, căci am mai fost și eu șef, m-am confruntat cu personaje care la nervi amenințau cu demisia, iar eu le ziceam să-și reprime acele porniri, căci la ușă așteaptă să le ocupe locul rămas vacant, o sută de inși cu mult mai buni decât el. Le mai ziceam că eu niciodată nu am amenințat cu demisia, tocmai de teama că postul meu va fi ocupat în secunda a doua și eu voi rămâne cu buza umflată, nu pentru că șefii nu mă vor ruga să reflectez, ci că șefii se vor bucura că scapă de unul ca mine.

Am fost foarte contrariat să aud că antrenoarea Cătălina VOINEA a spus că ea și fiica ei demisionează de la lotul de gimnastică. Pe fiica ei aș fi înțeles-o, dar pe antrenoare, femeie la 54 de ani după cum este prezentată pe Internet, n-am cum s-o înțeleg, pentru că la experiența sa demisia nu înseamnă a pleca dintr-un loc mai puțin bun spre un loc de muncă mult mai bun, căci lotul național, este în opinia mea, o poziție de vârf în meseria de antrenoare de gimnaste, centrele teritoriale sau cele de prin școli nu cred că oferă condiții superioare în raport cu condițiile de la lotul național. După soluția de la TAS, este tăcere deplină și nu am văzut la televizor nimic legat de poziția familiei VOINEA. Mă gândesc la ceea ce zicea Pierre de COUBERTIN: Ai câștigat continuă, ai pierdut continuă! În anul 2028 va fi o nouă olimpiadă la Los Angeles și gimnasta Sabrina MANECA VOINEA la 21 de ani are șansa de a fi în formă maximă, cu condiția ca de mâine să înceapă antrenamentele pentru a fi și mai bună decât a fost la Paris acum în 2024.


(11 august 2024) 

Demisia și abdicarea sunt acte de voință personală

Demisia și abdicarea sunt acte de voință personală a celor aflați pe anumite poziții în societate. Directorii, președinții, șefii, executanții de rând au dreptul de a demisiona, părăsind cabinetele sau simplelel locuri de muncă. Regii și domnitorii abdică, părăsind tronurile.Nimeni nu demisionează de plăcere, cum niciun rege nu abdică de plăcere.

După demisie, cel care își exercită acest drept constituțional, în CV-ul propriu, va scrie că în perioada începând cu data YYYY și terminând cu data ZZZZ a exercitat funcția de președinte sau de director sau de șef la ceva sau de executant în meseria T. Dacă vrea, va scrie că a plecat de acolo prin demisie, dar în 100% din cazuri nu va scrie, pentru că se știe că omul demisionează nu din fericire sau că a fost atât de apreciat încât tensiunile acumulate de atâta bine l-au făcut să-și ia bocceluța și să plece. Regele sau domnitorul care abdică, mergând pe principiul că nu încap două săbii într-o teacă, își cam face bagajele și iese din decor și dacă nu vrea, este forțat s-o facă.

După demisie, cel care a demisionat este apelat cu domnule X și se vorbește despre el ca X fostul președinte sau X fostul director sau X fostul salariat. Despre regele și despre domnitorul care au demisionat se vorbește la trecut ca despre X care a domnit, specificând perioada. 

La noi, din fudulie, unei persoane care cândva a fost ministru sau președinte sau senator, când cineva i se adresează folosește sintagme precum: domnule ministru, domnule președinte sau ceva exhivalent și vezi cum fața celui căruia i se fac adresări atât de pompoase i se luminează fața. Chiar și celor care au demisionat ceremonialul adresării rămâne în vigoare. În cazul regilor și domnitorilor care au abdicat, formulele de adresare sunt extrem de variate, pentru că în exil, cel ce a fost rege sau domnitor, își trăiește durerea și tristețea vremurilor care le-au fost potrivnice și pentru ei vorbitul la trecut este un recurs extrem de neplăcut, pe care îl evită, iar excelență este formulă de adresare convenabilă, neutră și acceptată.

Mi separ nepotrivite formulele ex-președinte, ex-director, ex-salariat, ex-rege sau ex-domnitor și de aceea cei ce le folosesc decad vertiginos în ochii mei cei vigilenți la nuanțe.


(19 noiembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Evdochia AELENEI

Evdochia AELENEI este o femeie de 58 de ani.
Evdochia AELENEI este senatoare a partidului AUR din anul 2022.
Evdochia AELENEI este soția deputatului Dănut AELENEI, ales și el pe listele AUR tot în anul 2020.
Evdochia AELENEI a absolvit Universitatea Ovidius din Constanța.
Evdochia AELENEI a lucrat la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.
Evdochia AELENEI a demisionat la 1 septembrie 2022 din AUR.
Evdochia AELENEI a avut o apariție la TVR 1 pe 11 martie la emisiunea Parlamentarii României. Am urmărit câteva secunde dar am comutat pentru că senatoarea nu m-a convins că are verb, că face analize profunde, că are soluții de care puterea să tremure când le aude.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că nu a precizat cum a votat la mărirea indemnizațiilor de parlamentari în toamna aceasta.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că la data de 16 octombrie 2022 pe portalul parlamentului ea apare cu 56 de inițiative legislative, dar niciuna nu mi s-a părut atât de puternică încât să fie inclusă fără comentarii în programul de guvernare, adică să devină articol al unei OU.
Evdochia AELENEI m-a dezamăgit că nu a demisionat din parlament, căci o persoană care nu se mai regăsește doctrinar în partidul care a adus-o în parlament, în semn de respect față de ea însăși părăsește parlamentul, căci PNL, PSD, USR au existat și înainte de alegerile parlamentare din 2020 și dacă avea oarece compatibilități cu acele partide, mergea direct pe listele de acolo, dacă ar fi avut loc. Deci chestia cu parlamentar independent mie nu-mi spune nimic.

(16 octombrie 2022)

Îți dai demisia? OK, o accept.

Am văzut mulți tipi care se cred buricul pământului. Îi pui să facă ceva. Nu fac. dacă le reproșezi, crezându-se de neînlocuit, amenință că-și dau demisia.

Ori de câte ori am întâlnit astfel de specimene, am zis că ar fi timpul să se gândească. Ei au insistat. Eu le-am acceptat cererile de demisie. Am mers cu ei să le înregistreze și am rugat să li se dea cât mai repede dezlegarea, să nu mai fie nevoie de 15 zile. 

În toate cazurile, a doua zi sau doar la câteva ore, respectivii au venit bocind, dar și cu neveste sau cu mame, să fie iertați, că gesturile lor au fost necugetate. Le-am zis la toți că nu depinde de mine reprimirea lor, ci de șefii de la vârf. Deci, dacă au acceptul acestora și aceștia dau verde, să fie reprimiți. 

Mai toți au fost reprimiți, dar șefii cei mari i-au călărit după aceea încât toți au regretat gestul necugetat și nu i-am mai auzit zicând la nervi, că-și dau demisia.

Niciodată nu m-am considerat mare sculă pe basculă și am fost conștient că dacă ocup o poziție, sunt alții 1.000 cu mult mai buni decât mine care ar fi în stare să facă ceea ce fac eu de zece ori mai bine decât mine. De aceea nu am zis niciodată că-mi dau demisia. Când mi-am dat-o, mi-am dat-o și gata. Nu am revenit asupra gestului meu că știam ce fac. Știam că rolul meu se încheiase și trebuia să ies din scenă cu fruntea sus.

Văd acum că Alexandru RAFILA tot zice că-și dă demisia. El nu are argumente, nu are o strategie. A fost pus ministru că este moale, că e asemeni unui aluat de cozonaci, din acre un brutar sau un cofetar face fix ceea ce vrea, căci coca așa este, o pui în orice formă vrei. Păcat că cel căruia i-a zis că-și dă demisia, nu l-a pus s-o scrie și să i-o accepte.

(08 ianuarie 2022)

Trasul preșului și furatul startului

Îmi aduc aminte cum primarii de sector furau startul la aprinderea luminițelor de Crăciun aprinzându-le cu o zi mai înainte sau cu o oră față de primarul general. Numai oamenii tâmpiți fac așa ceva, căci măreția unui eveniment este dată de cât de bine se face coordonarea, cooperarea și comunicarea, toate însemnând colaborare.

Zilele acestea Florin CÎȚU și Vlad VOICULESCU s-au călcat pe bătături organizând conferințe de presă în același timp, de parcă intrare timpul în sac și se sfârșea lumea, iar cei doi trebuiau în acele ultime clipe de dinaintea cataclismului universal să ne spună oarece vorbe.

Îmi aduc aminte cun niște proști, acum mulți ani au organizat o conferință științifică tot în ASE exact în aceleași zile cu Conferința Internațională de Informatică Economică, crezând în puținătatea minților lor că ne torpilează evenimentul, ceea ce nu s-a întâmplat, eșuând lamentabil.

Și cele două conferințe de presă simultane arată că undeva minte suficientă nu a fost, din moment ce niciunul dintre cei doi nu au avut de câștigat, mai ales că cel mai deștept trebuia să se replieze, decalând conferința. Refuz să cred că presa nu era informată de acea simultaneitate, dar având-o neprieten, presa i-a lăsat să se facă de cacao.

(11 aprilie 2021)

Lui Vlad VOICULESCU i se cere demisia

Eu am o povestioară.

Un tânăr se însoară și vine în vizită la socrii.

Varianta 1: Ginerele intră în casă. Salută gazdele. Se îndreaptă spre sufragerie. În urma lui, soacra își zice în gând:

- Nesimțitul! Eu fac curat toată ziua și el intră încălțat pe covoarele mele.

Varianta 2: Ginerele intră în casă. Salută gazdele. Își descalță pantofii. Se îndreaptă spre sufragerie. În urma lui, soacra își zice în gând:

- Nesimțitul! Nu ia și el niște papuci. Să-i miros eu șosetele. Eu fac curat toată ziua și el umblă cu șosetele lui împuțite  pe covoarele mele.

Varianta 3: Ginerele intră în casă. Salută gazdele. Își descalță pantofii. Ia niște papuci.Se îndreaptă spre sufragerie. În urma lui, soacra își zice în gând:

- Nesimțitul! Ia și el niște papuci că la mă-sa acasă numai cu papuci umblă. Eu fac curat toată ziua și el umblă cu papucii din care-i ies tălpile  pe covoarele mele.

Morala: bietul Vlad VOICULESCU orice ar face, tot se găsește cineva să-i găsească cusururi, căci gura lumii nici pământul nu o astupă.

(07 februarie 2021)

Verbul a demite, conjugări și diateze

Acum, mai mult ca oricând se poartă verbul a demite și substantivul demisie. Când se fac schimbări în politica de la vârf, noi șefi vin cu oamenii lor. Ar fi normal ca toți cei din vechea gardă să plece, lucru care se face elegant prin demisie. Multe administrații când se schimbă, cu sau fără lacrimi în ochi, oamenii care au stat la cașcaval și locuri călduțe știu că trebuie să plece și o fac decent, elegant, în liniște, discret, demn și senin. Este o chestiune de educație. Alții se agață cu dinții de funcție și nu s-ar da plecați nici în ruptul capului. Eu știu în universități că unii șefi de catedră nici mumii n-ar pleca din birourile pe care le ocupă. Ei își crează contextul veșniciei prin subalterni slugarnici, doctoranzi dependenți, mici ciripitori care permit șantajarea celorlalți colegi, totul obținând perpetuarea ca rezultat democratic al votului, că nimeni n-a limitat mandatele șefului de catedră sau de departament cum se zice acum, deși în lumea spălată lumea înțelege cu totul altceva prin departament, decât aici pe Dâmbovița.

Verbul a demite are la diateza activă toate formele și în niciun caz nu este ca verbele a ninge sau a ploua când conjugările sunt de o cu totul altă natură.

Tot timpul la verbul a demite trebuie să existe două persoane și anume:

- cel care demite, de regulă un șef;

- cel care este demis, de regulă o persoană numită și subaltern.

La diateza activă, verbul presupune acțiunea de pe poziția de șef sau de șefi. Când este vorba de timpul prezent este una, când este vorba de timpul trecut, miroase a lăudăroșenie. Condiționalul optativ este visul oricărui personaj care pentru o clipă se visează șef și cu voce tare spune el cum ar soluționa niște probleme, deși în viața sa nici măcar pe el nu s-a condus, dar să mai fi condus o echipă, un team, cum zicem noi englezii. 

Diateza pasivă este specifică persoanelor care pe pielea lor au simțit sau simt ce inseamnă a demite, pentru că cel ce conjugă acest verb, cu siguranță are o suferință mai nouă sau mai veche sau de viitor, căci verdictul este unul singur, pierderea poziției și asta este.

Dacă verbul a descalifica are toate diatezele, verbul a demite nu prea are sens la diateza reflexivă, deși in extremis, or fi și șefi care să-și aplice lor înșile lovitura de pedeapsă a demiterii, deși n-am auzit până acum. Știu numai despre un excentric care într-o ședință s-a ridicat, a criticat pe cei care-l premiaseră și a spus că el nu merge la casierie să-și ridice prima.

Cu valul de frig a venit și valul de demiteri, iar verbul este conjugat diferit. Decidentul zice: am demis pe... Jurnalistul zice: a fost demis X. Iar X nu zice nimic, pentru că va merge în instanță, va câștiga procesul, statul îl va despăgubi și chiar va fi repus în funcție. Aplauze!

(14 ianuarie 2017)

A plecat tanti ministreasa

Ieri a fost adus trupul neînsuflețit al lui Fane Spotoru și a fost depus pe un stadion. Dumnezeu să-l ierte!
Venit cu trâmbițe, acest guvern a arătat că ideia de tehnocrat a luat exact acea dimensiune pe care orice vine în spațiul carpato-danubiano-pontic o ia, fără șovăire, cu grație, ecactitate și mirobolant. Prin prostioarele debitate rând pe rând de doamnele, ușor cucuoane agricole după pieptănături și țoale se vede clar că acolo la Brussels nu frecventeză magazinele de lux, ci târgurile de vechituri, ca orice românaș care face economii. Într-o lume de high level nu s-ar vorbi de luxul drepturilor omului și nici de salariile de doi lei sau altele asemenea.

Tanti ministreasa de la muncă a plecat. Cum a venit tot așa a plecat. Știu că după Revoluție pe culoarele principale ale ministerelor sunt puse chipurile miniștrilor pictate în ulei și înrămate standard. Tot de doi lei ar trebui sa fie și rama acolo cu demisionara tanti, să nu iasă din canoanele zicerilor antologice ale colegelor ei.

Sunt oameni geniali dați de acest popor care au adus:

- un suflu nou în poezie și mă gândesc la Eminescu;

- o nouă abordare în sculptură și zic Brâncuși;

- universalitate  în muzică și spun Enescu;

- scânteia care a urcat exponențial viteza și zic Henri Coandă.

Or mai fi fost și alții, dar aceștia îmi vin în minte pentru că despre lucrurile rele care s-au întâmplat acestui popor nu este loc aici. Tanti, în afară de a se văita că nu sunt bani, că nu are conceptul, că și că și că, în cele șase luni a tăiat frunză la câini. Oricum de unde a venit era cu mult mai bine, chiar dacă acolo sunt niște riscuri. Și eu aș avea motive să fiu îngrijorat, dar nu sunt. Deci, drum bun, tanti! Ne-a făcut plăcere, dar n-o săți ducem dorul...

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - MMFPSPV. Oau, ce acronim format numai din consoane, de nepronunțat!

(14 aprilie 2016)