Cenzura democrată

Dacă în comunism se știa clar că sunt teme care nu se abordează sub nicio formă că sunt interzise explicit prin documente de partid, în cazul sistemelor democratice se constituie organisme alese democratic, se implementează legi care operează o cenzură la fel de strictă sau poate chiar mai strictă decât cenzura comunistă. Deși constituțiile statelor includ articole privind libertatea de expresie, statul democrat are nenumărate pârghii prin care controlează presa, teatrele, televiziunile, dar cele mai importante se referă la modalitățile de a finanța activități din diferite domenii sau de a le mitui prin forme ceva mai rafinate, ca de exemplu publicitatea de stat și de partid, căreia îi corespund sume colosale.

Absența transparenței legate de utilizarea banului public, chipurile că organismele din mediul privat se bucură de confidențialitate, aduce în prim plan o suită de ipoteze ce definesc cenzura pe căi indirecte, așa cum sunt presiunile pe corporații de a plăti reclame acelor agenți de influență, care nu se înscriu în linia partidelor aflate la putere.

Propagarea ideilor de independență și de obiectivitate sunt doar praf în ochii necunoscătorilor, căci nicio televiziune nu are cum să fie independentă, atât timp cât sursele ei de finanțare sunt din reclame, mai ales reclame ce provin de la guvern sau de la corporații legate ombilical de guvern. Suntem naivi să credem că patronii de ziare sau de televiziuni nu-și cenzurează ziarele sau posturile Tv, ca modalități concrete de a le asigura supraviețuirea și de aceea, nu vom întâlni jurnaliști obiectivi, moderatori îndrăzneți. Toți sunt slujbași sub spectrul cenzurii democratice, reglată nu prin tovarăși care făceau vizionări în teatre sau la brigăzi artistice, ci prin capitole de buget la nivel de oraș, municipiu sau minister, căci cei slugarnici, primesc fonduri, în timp ce neascultătorilor li se taie macaronul.

De regulă, în democrație, ar trebui ca unei probleme să-i corespundă opinii de mai multe feluri. Moderatorii ar trebui să invite persoane care să acopere întreaga paletă de soluții. Acest lucru nu se întâmplă și observăm că atunci când invitatul are cumva o altă opinie, intervine brutal moderatorul și fie schimbă tema, fie-l pune la punct pe indisciplinat. Să nu-mi spună mie nimeni că aceasta nu este o formă de cenzură pe care o exersează activ niște așa-ziși jurnaliști dresați, care i-au înlocuit pe propagandiștii de odinioară, căci și democrația are nevoie de câinii de pază ai dogmelor, numite pompos principii.




(10 ianuarie 2025)

Bătrânul Ion CRISTOIU

Unii cred că sunt ca vinul. Cu cât sunt mai bătrâni, cu atât sunt mai deștepți. Lui Ion CRISTOIU i s-anurcat la cap că este mare analist politic, de când cu succesulm teribil pe care l-a înregistrat în anii '90 cu fițuica aceea stupidă numită Evenimentul zilei unde apărea că găina naște pui vii și unde era fotografiat un tip cu un penis lung dincolo de genunchi. La bază, Ion CRISTOIU este absolvent de litere și el se apucase înainte de 1989 să scrie o carte despre poezia obsedantului deceniu. Nu știu ce l-a apucat pe Ion CRISTOIU să se apuce să facă analiză politică și claie peste grămadă să se mai dea în bărci și ca istoric.

L-am urmărit pe Ion CRISTOIU undeva pe postul METROPOLA unde în miez de noapte are și ei o pastilă de vreo 20 de minute. Se vede că Ion CRISTOIU este diletant, pentru că atacă subiecte mai mult pentru a-i contrazice pe alții și faptul că vrea să dea culoare prin interpretările sale. Dacă Ion CRISTOIU ar fi un tip cu studii politice, care să fie avut o pozițiede cecizie  în vreun guvern aș fi zis că experiența practică îl recomandă așa cum experiența îi recomandă pe Henry KUSSINGER sau pe Titus CORLĂȚEAN, păstrând desigur proporțiile, să spună și ei câte ceva despre ceva, atunci când li se cere o părere.

Ion CRISTOIU nu are cultura necesară abordării problemelor și tot ceea ce face reflectă dorința lui de a se auzi vorbind, crezând că chiar este interesant, deși la cei 75 de ani ai lui, ar fi trebui să aibă studii solide pe un segment bine definit și chiar o carte de știință pe care niște specialiști autentici sămi-o fi validat. Cum nu este vorba de așa ceva, Ion CRISTOIU se dă în bărci pe diferite teme și dacă chestia cu ghinion iliescu i-a ieșit cumva, treaba cu Răvășitoarea este o glumă proastă de care râde doar el pe sub mustața-i lipsă. De când cu războaiele acestea două Ion CRISTOIU arată că a rămas undeva în secolul al XVII-lea și merge cu o căruță pe un drum de țară și praful care se ridică sub copitele cailor nu-i permite să mai vadă nimic.

(21 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mirel CUREA

 Mirel CUREA este un bărbat de 62 de ani.
 Mirel CUREA este jurnalist.
Mirel CUREA apare la emisiunile Tv ale Antenei 3.
Mirel CUREA are opinii interesante.
Mirel CUREA m-a dezamăgit că atunci când apare la televizor face un gest cu degetele celor două mâini atât de enervant, căci îmi aduce aminte de Ludovic ORBAN care dorea să pară interesant, făcând exact aceleași mișcări cu degetele celor două mâini de parcă ar bate un tact sau de parcă ar vrea să-mi spună mie că sunt prost.

(08 august 2022)

Ion CRISTOIU n-are noroc la femei

Nici nu mai știu ce este Ion CRISTOIU. 

Ion CRISTOIU este jurnalist.

Ion CRISTOIU este scriitor.

Ion CRISTOIU este editorialist.

Ion CRISTOIU a fost director de ziar.

Ion CRISTOIU este analist politic.

Ion CRISTOIU este istoric literar.

Ion CRISTOIU este o prezență.

Totuși, trebuie să remarc faptul că Ion CRISTOIU nu are noroc la femei.

Nu a avut noroc în dragoste.

Nu a avut noroc în procesul cu Gabriela ADAMEȘTEANU. L-a pierdut.

Acum, nu are noroc nici cu Laura Codruța KÖVESI. Va pierde procesul și va plăti mult.

Bietul Ion CRISTOIU, acest bătrânel simpatic, bun de spus chestii despre lucruri trăite cu mulți ani în urmă când lucra la Scânteia tineretului și când i-a publicat Anei BLANDIANA poemele acelea cu foetuși lângă foetuși de i s-a suspendat jurnalul sau când mergea pe la bazele de practică ale studenților de pe la Focșani, ca reporter de teren. Dar amestecarea sa în probleme mult prea mari nu-i priește și i se văd stângăciile cusute cu ață albă. Mi-e milă de el că se lasă manipulat de niște personaje cu mare experiență care acționează ca la carte, exact cum scriu manualele de arta manipulării perfecte a maselor. Sunt sigur că Ion CRISTOIU se va trezi din acest vis și nu-i va fi nicidecum comod când torenții îl vor tâtî de-a valma în toate direcțiile. Singura explicație este inocența lui Ion CRISTOIU de a se vedea ca pe vremuri în vâltoarea evenimentelor zilei, deși vremurile sunt altele, iar găinile nicidecum nu mai nasc pui vii, deși acum 20 de ani l-aș fi susținut.

PS: nici în acestă seară nu va arăta poza Ion CRISTOIU, pentru că nu o are. Și dacă ar exista, o poză nu este relevantă decât într-un context. Când este o poză extrasă dintr-un film nepotrivit.

(15 martie 2018)

GHIȚĂ, CRISTOIU, ANDRONIC & Comp.

Anunțat cu surle și trâmbițe, interviul lui Sebastian GHIȚĂ dat lui Ion CRISTOIU, s-a dovedit a fi un mare fâs. Ion CRISTOIU, cel care a avut un succes fantastic cu Evenimentul zilei, undeva la începutului anilor '90 nu-și dă seama că este uzat moral 100% și se lasă antrenat într-o chestie de-a dreptul ridicolă, căci Sebastian GHIȚĂ este exact ca o pereche de șosete folosite și urât mirositoare. Cât despre Dan ANDRONIC, n-am decât cuvinte de laudă că știe să dea teme și a știut să facă banul gros și cinstit de oriunde a avut ocazia și cui a știut să-l asculte, mai ales dacî se afla în sfere dintre cele mai înalte.

Toată comedia cu interviul și cu poza, care e și nu e, care o arată și nu o arată, mi-a adus aminte de cum a procedat securistic TVRL în noaptea de 25 decembrie 1989 când toată lumea aștepta filmul cu execuția soților CEAUȘESCU și când din întâmplare, tama momentul execuției a fost ratat de cameramanul căruia i se terminase rola din aparatul de filmat.

Mi-am adus aminte de un prieten care în 1974 ne-a tot pus în tot felul de poziții la Budapesta să facem poze, ca la final să spună că ne-a păcălit că nu avea film în aparat. Respectivul avea ochi albaștri, ceea ce înseamnă că este specialitatea casei și treaba cu execuția și treaba cu poza, adică nu.

Spectacolul este grotesc, dar aducător de publicitate pe seama celor care chiar cred că acest GHIȚĂ face și drege și că jurnaliștii CRISTOIU și ANDRONIC fac altceva decât marketing pur, căci presa trăiește și ea din rating și din vânzarea de ziare la chioșc. Dacă chestia cu țâțe, păsărici și găini care nasc pui vii nu mai ține, măcar chestia cu senzaționalele poze să mai atragă cumpărătorii de ziare.

Unii oameni nu știu să îmbătrânescă frumos și sunt luați de val ca la prima tinerețe. Trist.

(15 martie 2018)