Legea răspunderii magistraților

Marx a vorbit despre comunism că este visul de aur al omenirii. Zic eu acum după aproape 150 de ani că legea răspunderii magistraților este visul de aur al românilor. Omenirea a avut comunis, pesye 50 de ani și nu a știut după aceea cum să scape de el, noi avem de ieri votată în Senat legea răspunderii magistraților, lege în care peste 90% din populație și-a pus toate speranțele după principiul caprei vecinului, căci dacă toți răspundeau pentru ceea ce fac, să răspundă și magistrații.

Nu avem autostrăzi pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Se dărâmă autostrăzile pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Avem 40% analfabetism pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Populația este săracă pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu se absorb fonduri europene pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Presa este de foarte proastă calitate pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu muncim ca lumea pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Politicienii se bălăcăresc și huzuresc pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În restaurante să servesc mâncăruri reîncălzite pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Lumea aruncă gunoaiele de la balcoane pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Scriitorii nu-și publică romanele de sertar pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Noi nu avem niciun laureat de Nobel pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În sfârșit, ieri a fost tăiat răul de la rădăcină. Avem de ieri o lege a răspunderii magistraților! DE la momentul în care această lege va fi promulgată, anul 2018 va avea cu certitudine 365 de zile, noi vom trăi într-o țară fix cu 4 anotimpuri, boschetarii vor lectura cu ritmicitate, asiduitate și cognoscibilitate din opera eternului și frustratului candidat la premiul Nobel, autostrăzile se vor perpetua întru construire, iar politicienii vor solicita în Piața Victoriei reducerea indemnizațiilor până la nivelul salariului minim pe economie, iar liderii de sindicat vor înspăimânta națiunea doar când se încruntă că vor fi în stare să scoată în stradă cele 5.000.000 de salariați, iar pensionarii vor fi atât de fericiți încât starea aceasta îi va duce spre o anume destinație. Legea răspunderii magistraților va face ca accelerația gravitațională să fie cu mult mai mică decât 9.80665, undeva la 5,7% cât este creșterea economică din 2017, ceea ce ne va face să se instaleze o anume automulțumire ancestrală. Vivat!

(20 decembrie 2017)

Răzbunare vrem!

Ca și în cazul arhivei securități când mințile înfierbântate doreau publicarea tuturor dosarelor pe Internet, fără ștersături, iată că acum, la 20 de ani diferență, au apărut minți și mai înfierbântate care cer exact același lucru. Între cele două momente există mai diferențe printre care enumăr:

• în cazul dosarelor securității numărul celor vizați era extrem de mare, căci cei 25 km de dosare cred că se refereau la multe milioane de cetățeni, deci numărul celor vizați era foarte mare și acest număr creștea vertiginos, mai ales că publicarea pe Internet a documentelor, făceau cunoscuți nu numai pe cei din evidențele securității, dar mai ales pe turnătorii acestuia, care erau colegi, rude, vecini și pe care un astfel de demers i-ar fi afectat direct și pe termen lung, cu consecințe imprevizibile;
• omogenitatea categoriei de persoane despre care se referă dosarele SIPA din moment ce ele conțin informații în proporție de peste 90% despre magistrați, exact cei care instrumentează dosare și împart dreptatea și despre care societatea trebuie să aibă o imagine curată; SIPA a fost înființată cu știința magistraților, deci toată lumea se aștepta ca aceștia să se protejeze de tot ceea ce ar fi generat înscrierea de pagini de rapor cu activități generatoare de perturbări ale imaginilor lor publice, ca bază a șantajelor; cum și aceștia tot oameni sunt, au căzut pradă cu ușurință activităților care pentru alți oameni sunt obișnuite, fiind reflectate în dosare ca bile nu prea albe, mai multe sau mai puține, după caracterul fiecăruia;
• adversitățile cu intensitate controlată prin mass-media sunt diferite în cazul dosarelor securității, pentru că cei rămași neinplicați în contribuțiile din dosare au devenit nesemnificativi din moment ce reprezentau sub 20%, căci restul de 25% erau cei turnați și grosul de 55% erau turnătorii; 4 milioane de oameni curați nu au nicio eficiență în raport cu o majoritate de 16 milioane de implicați; colectivitatea magistraților nu depășește 300.000 de persoane, iar cei implicați în a face dosare și în a completa cu rapoarte și spovedanii ca piese de dosar nu depășesc 1,7 milioane de indivizi, deci în total cam 10% din populație; grupul țintă al neimplicaților este nu de 18 milioane, ci de 10 milioane, dacă ne gândim că actâtea persoane au avut sau au sau vor avea interacțiune cu sistemul judiciar; un grup țintă așa de numeros, manipulat de mass-media în ideia unui fals justițiarism are efecte dintre cele mai nocive.

Acum mințile înfiebântate care apar și a căror direcționare este întreținută de televiziuni prin abordări de o selectivitate grosolană insistă pe elementele de reciprocitate, în virtutea cărora, dacă ei au dorit să afle totul despre noi, noi avem dreptul să aflăm totul despre ei. Chiar aseară am auzit aceste vorbe de la un fost prezident, pe care justiția l-a salvat. Deci funcționează proverbul: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.

În opinia mea, pentru arhiva SIPA trebuie dată o lege, cu totul altfel construită decât pentru dosarele securității. Dacă despre multe din acea lege nu am a mă pronunța acum, unele lucruri trebuie să fie clare așa cum este cristalul: 

- dosarele magistraților aflați acum în activitate trebuie atent protejate;

- accesul la dosare trebuie extrem de bine definit și stabilite restricții;

- ceea ce se întreprinde să nu mai ducă la repetarea unei astfel de experiențe.

Trecutul celor care au abuzat de conținutul dosarelor SIPA trebuie cunoscut și sancționat sever, pentru a le pieri altora cheful să procedeze în același fel vreodată. Arhiva SIPA nu trebuie prin ea însăși să genereze dezechilibre majore în societate, mai ales la nivelul celor trei puteri recunoscute prin Constitție, mai ales că a patra putere acum, presa, are capacitatea de a juca fie rol de demolator total, fie rol de construcțor veritabil. Cine spune răzbunare vrem, de răzbunare va pieri, căci nimic nu rămâne neplătit pe lumea aceasta.

(29 mai 2017)

Legea răspunderii magistraților

Chestia cu capra nu ne lasă. Trebuie musai să moară capra vecinului și dacă nu este prea mult, chiar vecinul dacă ar muri, nu se supără nimeni. Ba mai mult, se reduce riscul ca acela să-și mai cumpere vreo capră și apoi toată lumea să reia ciclul, urmărind să-i moară și cea de-a doua capră pentru a ne menține-n trend.

Se vorbește peste tot despre legea răspunderii magistraților, cum că toate breslele răspund în fața legii, în timp ce magistrații nu răspund. Toată discuția se poartă fără a se analiza câtuși de puțin particularitățile muncii fiecărei bresle. Într-un fel trebuie văzut piețarul care dă lipsă la cântar fie că a măsluit greutățile, fie că te fură pur și simplu din ochi, cu totul altfel stă treaba la chirurgul care operează pe creier și cu totul altfel stă treaba când judecătorul dă o sentință. Dacă s-ar analiza mai bine acele particularități, cu mult mai altfel ar sta vulgul cu gura căscată să prindă prada, oricare ar fi ea, exact ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse pentru a fi arse pe rug. Acum televiziunile ar transmite cu mare lejeritate aceste procesiuni de-a dreptul sângeroase, mai ales că există jurnaliști cu apetență spre aspecte pestilențiale, de mare cruzime și de violență exacerbată, toate în direct.

În opinia mea, doctorii nu operează cu mai mare grijă că au chestia aia cu malpraxisul și nenumărați pacienți gata să-i dea în judecată pentru ați soluționa probleme financiare. Nici șoferii nu conduc mai cu grijă sau doar cu permis sau fără să se urce beți la volan pentru că legea i-ar pedepsi în caz în care procedează altfel. S-a dovedit clar că atunci când s-au scos cartelele de zahăr, ulei, prosoape și lemne prin anii ' 60 nu s-au produs variații excesive de consumuri, ba din contră, consumurile au scăzut. Pe vremea când înainte de Revoluție erau cartele, tot timpul am dat prietenilor la anumite intervale 2- l de ulei, 15 kg zahăr dar și unt destul de multe pachete, iar noi nu ne puneam frână la consumuri în niciun fel. Deci, cu cât se introduc mai multe restricții, cu atât lucrurile își pierd din calitate și chiar o iau razna, progresele dispărând vertiginos. O altă abordare mi s-ar părea cu mult mai eficientă, dar setea de dreptate, care este sete de răzbunare acum este foarte puternică și precis vor apare elementele de dezechilibru pe care societatea le va regreta din moment ce în loc de cultivarea onoarei se cultivă instinctele primare. Cine este magistrat adevărat, va rămâne astfel și cu și fără legea magistraților. Cine are spirit de aventură va căuta portițele și se va strecura. În loc să fie preocuupată de autostrăzi, iată, societatea are un ciolan de ros. Nu este nici cărnos și nici mare, dar autostrăzile nu răsar din aprobarea și aplicarea legii magistraților. Societatea ar trebui să aibe alte priorități, una dintre ele fiind sistemul educațional și o alta sistemul de sănătate, ceea ce înseamnă abordări inteligente, fără patimă și fără superficialitate, căci fără educație și fără sănătate, nimic nu are valoare, nici chiar legea.

(25 aprilie 2017)