Disciplina Avuția națională predată în Facultatea de Cibernetică din ASE

În anii de demult se preda în Facultatea de Cibernetică din ASE disciplina de Avuție națională folosind o carte coordonată de Manea MĂNESCU.


(08 octombrie 2018)

Distrugerile informatice

Vedem cum talibanii adinamitează și aruncă în aer monumente de arhitectură veci de mii și mii de ani. În informatică tot așa stau lucrurile. Pierderile din informatică nu sunt așa de zgomotoase, dar uneori sunt cu mult mai dureroase. Ele se produc de cele mai multe ori involuntar sau dacă se produc la comandă, fie au fost luate unele măsuri, fie cel ce determină astfel de acțiuni nu-și dă seama despre ce este vorba. Distrugerile în informatică sunt:

- la nivel de hardware, caz în care echipamente ăși pierd proprietăți și le fac inutilizabile pentru totdeauna; peste un hard disk a trecut roata unei mașini de teren, un CD este rupt în bucăți, o dischetă este zgâriată, unui cititor i se distrug componentele, un monitor este aruncat de la etajul 10, acestea sunt doar câteva din modalitățile de a distruge componente hardware în mod ireversibil;

- la nivel de software distrugerile sunt concretizate prin operații pe fișiere, căci totul în informatică se reduce la fișiere, adică, un conținut delimitat prin etichete cu structură standard, ce permite recunoaștere în vederea utilizării; sunt un milion de modalități de a altera pentru totdeauna conținutul unui fișier, astfel încât în final să fie considerat fișier distrus.

Distrugerile în informatică au consecințe destul de grave, iar cei ce încearcă să refacă un conținut digital distrus cumva, trebuie să fie conștienți că:

- apar costuri considerabile:

- vor exista diferențe inevitabile;

- riscurile repetării nu sunt eliminate.

Distrugerile voite în informatică au rostul lor. Se produc numai și numai când au fost luate toate măsurile care să conducă la concluzia că nu s-a produs un dezastru, ci totul este calculat și distrugerile de conținut digital sunt fără pierderi ireparabile. Fiecare dintre noi trebuie să-și definească propriile proceduri care să determine un astfel de management care să minimizeze riscurile de distrugere atât la nivel de hardware, cât și la nivel de software. Un memory stick nu are de ce să fie utilizat lângă o baie de acid sulfuric sau pe un pod. O dată căzut acolo, evident, conținutul digital va fi distrus o dată cu acel memory stick. Nici devirusările nu trebuie ignorate, cum nu trebuie făcute nici ștergeri sau suprascrieri pe fișiere în mod neglijent.

(20 iulie 2017)

Garage

În USA, în orice oraș, apar pe stâlpi niște cartoane pe care scrie GARAGE și sunt și niște săgeți indicatoare. Este vorba de faptul că sâmbăta dimineața este tradiția ca persoanele care au vechituri sau lucruri de care vor să se dispenseze, adică de vânzare, să aibă la dispoziție facilitatea de a face acest lucru, fără să fie interpretat ca infracțiune. Deci, chiar dacă există și acolo târguri de vechituri, tot așa pentru câteva ore într-o zi, s-a dat liber ca oamenii să meargă și pe cont propriu. 

La noi, neexistând această facilitate și acest obicei, oamenii depozitează în casă tot felul de lucruri, ajungând ca după 20 de ani, cam 1/2 din ce este în locuință să fie lucruri inutile. De lene sau din alte considerente, să zicem de jenă, oamenii nu merg în talciocuri și magazinele second hand nu primesc orice. Ori, ca să te duci cu niște lucruri și un vânzător nespălat sau arogant să te mai și ia la mișto, nu este nicio plăcere, drept care omul abandonează și strânge și strânge și iar strânge.

Ar fi mai bine dacă și la noi s-ar împământeni ideia de garage, pentru că toată lumea are de câștigat. Și statul câștigă pentru că avuția națională este tot timpul în mișcare și nu stă pe loc astfel ca în final să fie distrusă prin aruncarea la gunoi. Se schimbă metalitatea, crescând nimărul celor care refolosesc lucruri, fără a fi o rușine să cumperi ceva de folosință limitată la un preț foarte-foarte mic. La noi se consideră o jignire dacă propui cuiva să primească de la tine niște pantofi sau lucrușoare de copii, foarte puțin purtate, căci fiecare, chiar dacă nu are după ce bea apă, niu vrea să fie considerat sărac. Mie mi s-a întâmplat când după doi ani de jogging mi-a crescut piciorul de la 43 la 44,5 deși aveam 32 de ani. M-am trezit cu doi saci de superpantofi pe care nu aveam cum să-i mai încalț. Multe din încercările mele de a-i oferi unor prieteni sau cunoscuți s-au soldat cu eșecuri. Un tip iceilalți au văzut despre ce era vorba mă abordau să mă întrebe dacă mai am.

GARAGE este în opinia mea, o cale de creștere a avuției naționale, fără niciun cost, ci numai ca rezultat al creșterii ratei de reutilizare activă a bunurilor dintre oameni, oameni care sunt făuritorii de avuție națională.

(04 aprilie 2017)

Marele absent

S-au împlinit în aprilie 2013 fix o sută de ani de la fondarea Academiei de Studii Economice așa cum se numește ea azi.
Au apărut nenumărate materiale, dar vreau azi să mă opresc asupra lucrării cu fișa bibliografică:
Ioan TALPOS, Constantin ROSCA, Nicolae ISTUDOR -  Pagini din Istoria invatamantului superior economic din Romania, 1843 - 2013, Monografie, 170 de ani de laprimul curs de economie politic tinut de Ion GHICA la Academia Mihaileana din Iasi, Editura ASE, Bucuresti 2013, 904pg, ISBN: 987-606-505-768-5.

Acolo există o anexă destinată marilor personalități care au contribuit la măreția acestei instituții. La litera M mă așteptam să văd numele lui Manea Mănescu. El a fost neprietenul meu, dar eu am puterea să-i recunosc marile sale merite și anume:
- a creat o facultate puternică;
- a dezvoltat un domeniu de cercetare - cibernetica economică;
- a sprijinit masiv construirea a trei corpuri în buricul târgului;
- a scos foarte mulți doctori în cibernetică economică;
- a publicat cărti funfdamentale de cibernetică economică și de avuție anțională;
- a fondat o revistă mare, acum ISI;
- a condus Catedra de Cibernetică Economică, având cele mai tari laboratoare de cercetare.
Așa este lumea, nerecunoscătoare, pentru că după 1989 mulți dintre cei crescuți de el au ocupat poziții importante. Noi avem darul de a coafa istoria și de a exagera rolul unora  puternici ai zilei, de a diminua rolul unora pe acre nu-i avem la suflet și pur și simplu de a-i ignora pe cei care prin dimensiune ar face să părem mici, mici de tot.
Să sperăm că în anul de grație 2017 când vor fi aniversați 50 de ani de informatică economică, numele lui manea Mănescu nu va fi trecut la și etc sau mai rău va fi prezentat altfel decât a contribuit la dezvoltarea învățământului de cibernetică economică.
În anul 1993 când la prima ediție a Conferinței Internaționale de Informatică Economică am prezentat un articol în care scriam despre Manea Mănescu, cel care apăruse cu el pe o copertă cartonată de culoare închisă la o carte, a strâmbat din nas, dar i-am retezat-o scurt, reamintindu-i cum îl aștepta slugarnic pe MM la ușa liftului de la etajul al IV-lea spre a-i șopti câte ceva în drum spre sala 2416.Sunt nenumărați oameni nerecunoscători, care se târăsc în micimea lor cotidiană și nu sunt în stare să conceapă că notorietatea pozitivă a lui  Mănescu Manea care se transferă catre ei este benefică.
(10 martie 2016)