Florin GEORGESCU, tenorul unic

Când eram ceva mai tânăr, aveam un aparat de radio Maestro Stereo și căruia îi montasem decodorul astfel încât atunci rând radiodifuziunea Română avea emisiuni stereofonice, le ascultam Uneori erau și spectacole de operă.  Într-o seară erau prezentate arii din opera AIDA și am avut o surpriză de-a dreptul excepțională, aceea de a asculta un tenor cu o voce ieșită din comun. Crainicul a vorbit ceva mai târziu și m-am lămurit că Radames era interpretat de tenorul Florin GEORGESCU.
Am căutat să-l urmăresc pe tenorul Florin GEORGESCU și cu fiecare apariție mi se confirma această constatare a mea că Florin GEORGESCU este cea mai bună voce de tenor român de la acel moment, așa cum Nicolae HERRLEA se detașase în cea mai bună voce de bariton român.
Pe atunci, îmi imaginam o voce care i se adresa lui Florin GEORGESCU astfel:

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la METROPOLITAN!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la SCALA!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la COVENT GARDEN!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la La FENICE!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la BASTILLE!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la BALȘOI TEATR!

GEORGESCULE, tu, vei cânta ani buni la WIENER STAATSOPER!

Urmăream activitatea de artist a lui Florin GEORGESCU și am văzut ceva discuri la Electrecord. Scosese HERLEA un disc cu canțonete în 1963, a scos și GEORGESCU un disc tot la Electrecord cu canțonete și arii din operete în 1990. Credeam că lucrurile merg liniar. Scormonind pe Internet ca să scriu acest articol, am căutat:

- o listă cu rolurile intepretate de Florin GEORGESCU și nu am găsit,

- imagini cu afișele unde în roluri de mare anvergură a cântat Florin GEORGESCU și nu am găsit,

- numele lui Florin GEORGESCU în lista tenorilor de la marile teatre ale lumii și nu am găsit,

- înregistrări cu videoclipuri din concerte mari cu Florin GEORGESCU și nu am găsit,

- partenere de talie mondială cu care a cântat Florin GEORGESCU și nu am găsit.

Sunt trist și neîmpăcat cu gândul că cea mai mare voce de tenor român nu a parcurs drumul pe care eu îl gândisem. Mi-am dat seama că dacă în 30 de cazuri în 29 am avut dreptate, iată că există și o excepție care nu confirmă criteriile mele și m-am înșelat îngrozitor.

În 25 noiembrie 2023, Florin GEORGESCU va împlini 70 de ani și privind în urmă, ca artist liric, a interpretat acele roluri mari, care i-au pus în evidență vocea sa specială și perfecțiunea interpretării.



(10 februarie 2022)

O AIDA cu o distribuție de referință

 
În 1967 la  Teatro Dell'Opera Di Roma a avut loc o serie de spectacole cu opera AIDA de Giuseppe VERDI având o distribuție absolut remarcabilă, pe care o prezint aici:
Radamès – Franco CORELLI de 46 ani
Aida – Birgit NILSSON  de 49 ani
Amneris – Grace BUMBRY de 30 ani
Un mesager – Piero De PALMA de 42 ani
Ramphis – Bonaldo GIAIOTTI de 35 ani
Amonasro – Mario SERENI de 39 ani
Regele – Ferruccio MAZZOLI de 36 ani
Dirijor - Zubin MEHTA de 36 ani
Corul și orchestra Teatro Dell'Opera Di Roma
Maestru de cor - Gianni LAZZARI
Se vede că echipa este una în plenitudinea forțelor, căci toți sunt cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, exact cât este necesar pentru a dobândi experiența de a cânta roluri de mare întindere, pe scene de renume.

Franco CORELLI a debutat la Metropolitan în 1961, la 36 ani, Brigit NILSSON a debutat la Metropolitan la 41 de ani în 1959 și Grace BUMBRY a debutat la Metropolitan în 1965 la 28 de ani, iar spectacolul de la Teatro Dell'Opera Di Roma la distanță de timp care înseamnă pentru ei acumulări calitative și înregistrările de la Gramophone Co. Ltd.  stau mărturie că a fost vorba de un eveniment, nu de un spectacol de operă.

(30 noiembrie 2021)

Spectacolul cu AIDA de VERDI oferit de Opera din Iași

Spre surpriza mea, Opera din Iași  are un mod extrem de prietenos de a accesa spectacolele oferite cetățenilor în aceste clipe grele de stat în casă.

Azi 26 martie 2020 am avut ocazia să văd spectacolul cu opera AIDA de Giuseppe VERDI, având distribuția următoare:

Simona TITIEANU - Aida 

James LEE - Radames

Ezgi KARAKAYA - Amneris 

Andrei YVAN - Ramfis

Ventseslav ANASTASOV - Amonasro 

Ivan DIKUSAR - Regele Egiptului

Andreea GHIDU - Marea Preoteasă

Olivian ANDRIȘOAE - Mesagerul

Spectacolul este foarte bine realizat. Pe o scară de la 1 la 10, comparând cu producții de la Scala, Metropolitan, Oprea din San Francisco, dar și cu filmul Aida având pe Sophia LOREN în rolul titular cu rolul cântat de Renata TEBALDI, deci nota pe care o acord eu este 9,5 voci bune, rostore clară, muzica bine dozată, corp balet și cor bine încadrate în context.

(26 martie 2020)

Marșul triumfal act 2 scena 2 din opera AIDA de Giuseppe VERDI

la Metropolitan
la opera din Viena
la opera din Sydney
la arena din Verona
la festivalul corurilor din Lund
corul colegiul Național Petru Rareș Suceava
anonim
filarmonica din Pitești
la teatrul Liceu din Barcelona
el Coro Sinfónico de la Universidad de Concepción, Chile,
corul ONB
opera din Cluj


(31 iulie 2018)

Un DVD memorabil cu opera AIDA

Știam de DVD-ul cu opera AIDA într-un spectacol la Opera din San Francisco din anul 1981, având o distribuție de exccepție, după cum urmează:

Aida: Margaret PRICE

Radames: Luciano PAVAROTTI

Amonasro: Simon ESTES

Amneris: Stefania TOCZYSKA

Regele Egiprului: Kevin LANGAN

Ramfis: Kurt RYDL

Orchestra și corul Operei din San Francisco

Dirijor: Garcia NAVARRO

Am urmărit multe puneri în scenă și multe distribuții cu acestă operă. Ceea ce am văzut și auzit îmi pare a fi ceva cu totul special. În primul rând vreau să spun că dicția interpreților este perfectă. Se înțelege fiecare cuvânt rostit de ei. În al doilea rând, am recunoscut toate ariile cântate. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca în spectacole unde am mers pentru anumite arii, să constat că erau măcelărite. Am urmărit desfășurarea la nivel de detaliu. Totul a fost profesionist. Orchestra a fost foarte bună, nu i-a acoperit pe soliști. Corul a cântat și el cu claritate. Despre dansatori am numai cuvinte de laudă, căci nu eru grși, erau balerini adevărați care parcă pluteau.

Despre soliștispun doar atît: excepționali!

Luciano PAVAROTTI a fost un Radames de poveste, chiar dacă debuta în acest rol. Faptul că în multe emisiuni tv chiar acest DVD este referit, înseamnă că este una din aparițiile sale de cea mai bună calitate.

Margaret PRICE are un dramatism special în voce și în joc, comparând-o cu alte interprete o găsesc foarte bună, dozând excelent trăirile, fără niciun fel de excese în voce.

Stefania TOCZYSKA a fost o Amneris excelentă. Poate gresc eu prin faptul că nu reușesc să mă desprind de rolul Amneris interpretat de Elena CERNEI a noastră, care din punctul meu de vedere este referința.

Ariile așteptate de mine au avut interpretări model și acest DVD este în galeria celor mai bune cu opera Aida de Giuseppe VERDI. O explicație este și vârstele foarte potrivite pentru înalta performană ale cântăreților. Soprana Margaret PRICE avea 40 de ani. tenorul Luciano PAVAROTTI avea 46 de ani. mezzosoprana Stefania TOCZYSKA avea 38 de ani. Cred că un rol important îl are managementul, căci totul a decurs ca la carte, fiind o înregistrare din spectacol. Aș zice, comparând cu ce se mai întâmplă pe colo și pe colo că a fost un spectacol perfect. Despre decoruri, despre mișcarea scenică și despre lumini, numai cei care văd DVD-ul au să facă evaluările de rigoare. Aplauzele la scenă deschisă spun totul, știut fiind faptul că publicul de operă din San Francisco este unul deosebit de exigent.

(24 iunie 2018)

O carte despre Marina KRILOVICI

Trebuie să mă laud cu ceva: capacitatea de a distinge rapid și fără echivoc a marilor voci. Cu mulți ani în urmă am văzut-o pe soprana Marina KRILOVICI cântând pe scena Teatrului de Operă și Balet din București. Era cu mult înainte înainte de 1975. Vocea ei avea ceva particular, inconfundabil. O știam de la televizor. Acum patru ani, la un revelion făcut la Operă unde era și spectacolul cu opereta Liliacul, erau intercalate aparițiile unor soliști ai ONB. A apărut o doamnă și de la primele note mi-am zis: 

- Aceasta este Marina KRILOVICI.

Uitându-mă pe program, într-adevăr nu greșisem. Timbrul vocii ei, profunzimea și mai ales claritatea cuvintelor, erau exact cele pe care le știam eu dintotdeauna că erau ale lui Marina KRILOVICI.

Acum câteva săptămâni o foarte bună cunoscătoare a fenomenului de operă românească mi-a zis că marea soprană Marina KRILOVICI lansează o carte de memorii. Prin bunăvoința colegei mele am intrat în posesia unui volum. Rar mi se întâmplă să încep o caret și să n-o las din mână prână nu am terminat s-o citesc. Ultima dată mi s-a întâmplat cu romanul Un veac de singurătate al lui Gabriel GARCIA MARQUEZ tradus la noi și publicat la BPT - Biblioteca Pentru Toți, într-un tiraj extraordinar de mare, la 5 lei bucata, undeva prin 1974.

Cartea despre Marina KRILOVICI se intitulează Marina, Marina, Marina și este scrisă de Alice NĂSTASE BUCIUTA. Titlul cărții m-a dus cu gândul la frumosul cântec Marina, Marina al lui Vico TORRIANI.

Cartea este scrisă în așa fel încât cititorul să vadă adevărata personalitate a artistei și să înțeleagă că marea performanță presupune talent, perseverență, dăruire și multă, foarte multă muncă. Înzestrată cu calități vocale de excepție, Marina KRILOVICI a cântat pe marile scene lirice ale lumi, Met și Covent Garden fiind unele dintre ele.  Marea soprană a interpretat rolurile definitorii ale unui repertoriu complet și aici mă refer la Tosca, Aida, Manon, Elisabetta, Adriana LECOUVREUR, Santuzza, Butterfly, Mimi și multe, multe altele.

Din carte rezultă exact ceea ce și artista a subliniat în interviurile date, că și-a dorit să fie un artist complet, cu o viață închinată artei și familiei. În carte sunt date unele detalii ale relației lui

KRILOVICI cu profesoara ei Arta FLORESCU, despre care știam că o dublase pe Silvia POPOVICI în filmul DARCLEE, dar pe care eu am văzut-o eu când i s-a decernat titlul de profesor universitar evidențiat în 1984, o dată cu cel acordat conferențiarului Petre ROMAN și din alocuțiune îi dau dreptate lui KRILOVICI. Nu ai cum să spui în public așa ceva, la poziția pe care o ai.

Pe youtube se găsesc filme și înregistrări cu interpretări ale Marinei KRILOVICI, dar cred că rolul televiziunii în a o prezenta pe artistă trebuie să fie mult mai accentuat ca lumea să o cunoască nu prin fragmente, ci prin filme cât mai complete în care marile arii să se vadă că prin Marina KRILOVICI și-au găsit interpreta ideală.
Cartea de 252 pagini, bogat ilustrată, despre Marina KRILOVICI apărută anul acesta la ArtPress din Timișoara, aduce cititorului imaginea unei mari artiste. Mi-a plăcut cum alternează narațiunea autoarei cu destăinuirile artistei, lucru care dă culoare și viață cărții.

Încheierea este magnifică: 

Dragoste, îți sunt recunoscătoare! Mi-ai oferit multe daruri prețioase și mi-ai fost echilibru de-a lungul vieții...

(31 mai 2018)