Calificativul bine

Calificativul bine este cel mai deranjant, pentru că toată lumea își dorește obținerea calificativului foarte bine. Dacă se dă un test cu 100 de întrebări, toate fiind punctate la fel și dacă cel testat răspunde undeva la un număr de întrebări cuprins între 60 și 80, a i se atribui calificativul bine nu este un lucru exagerat din punctul meu de vedere. Un om care răspunde undeva la un număr cuprins ăntre 50 și 60 de întrebări, calificativul suficient este decent. Granițele sunt greu de identificat, dar undeva multă lume nu se va găsi cu numărul de răspunsuri corecte în zona de graniță, ca să fie foarte multe rezultate incerte. Clar că pentru cel ce a dat 70 de răspunsuri corecte din cele 100, calificativul bine este reprezentativ. Clar că cel care a dat 95 de răspunsuri corecte din 100 de întrebări și primește calificativul foarte bine, cel ce a acordat acel calificativ nu a greșit deloc.
Calificativul bine este cel mai des atribuit și într-o colectivitate mare, cam între 70% și 80% dintre membri ei, dacă primesc acest calificativ nu este deloc greșit, zice curba lui GAUSS.

(04 aprilie 2018)

Criterii valorice

Sunt persoana care apreciază valorile autentice în raport cu criteriile mele care sunt stabile și pe care nu le voi schimba niciodată. La mine un om ori este om, ori este un gunoi, adică ori are valoare, ori este un nimic. Nu am stadii intermediare.

Sunt stabilite mereu criterii și se observă că legile sunt date încât criteriile să avantajeze clar pe unii și să-i dezavantajeze pe alții.

Așa-zisul juriu de specialitate de la Eurovision de la noi avea darul să răstoarne opțiunile publicului. Bine că s-a terminat circăraia aia, că se plăteau niște bani pentru a fi în afara oricărui clasament la 20 de milioane de locuitori mioritici.

Criteriile valorice trebuie să fie construite cu adevărat pe baze valorice, de oameni onești, cu onoare și cu mândrie. Nu au ce căuta să predomine criteriile cantitative. Criteriile valorice sunt criterii calitative, în care apar aprecieri de exceptional, foarte bine, bine, mediocru, rău și foarte rău. Acestea se pun în corespondență cu subintervale de pe o scară definită pentru aprecieri cantitative, eventual.

dacă criteriile sunt cu elemente de graniță, este clar că apar chestiuni proaste în care nu se mai face diferența între nimic și nimic.

• Pentru a-l scoate pe cel mai bun, se dau puncte și există un sistem definit încât între punctajul normal și cel maxim există un interval, uneori mai mic, alteori mai mare (1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,12) lipsește 11 sau (4,5,6,7,8,9,10,15), lipsesc 11, 12, 13, 14.
• Pentru stadii intermediare bine definite punctele acordate ai lipsa mai multe valori (1,2,3,7,8,9,13,14,15).
• Se stabilește subintervalul (0,78; 0,92) unde se află calificativul bine, și în dreapta este calificativul foarte bine, în stanga este calificativul rău.

Important este ca aceste criterii o dată stabilite să nu se mai modifice mulți ani pentru a asigura continuitate și comparabilitate.

(18 mai 2016)