Rareș BOGDAN de la moderator la orator

Rareș BOGDAN este realizator de emisiuni Tv. Acum ca liberal a devenit locomotivă a partidului, face transfer de notorietate pozitivă la greu către ceilalți membri ai partidului, așa cum a fpcut acum 5 ani Klaus IOHANNIS tot pentru liberali.

Văd că a pornit în forță omul și are timp suficient de a-și impune stilul din televiziune, unde lumea asculta de el. Acolo el invita anumiți politicieni și jurnaliști. La partid e un pic altfel. Acolo vin oamenii la grămadă, neselectați, unii impuși, dar cei mai mulți cu notorietatea care nu aduce voturi.

Rareș BOGDAN este omul de care totți liberalii vor trage ca de elastic. Totul este ca el să aibă rezistența necesară să facă față ritmului impus de o campanie dură, căci trecerea de la 20% la 30% presupune nu numai un singur salt calitativ, ci cel puțin două salturi extraordinar de grele.

Totul este ca Rareș BOGDAN să fie bine consiliat, ca verbul său să fie exact cel așteptat de grupul țintă. Să nu uităm că mulți dintre vorbitorii din PNL nu au auduiență și deci nu atrag voturi. El este locomotivă și PNL-iștii trebuie să accepte că noul venit este găina loc care face ouă de aur. Dacă vor crede altfel și vor dori  să iasă ei ca vechi liberali în față, vor pierde și cele 30% se vor depărta rapid, iar munca lui Rareș BOGDAN va fi în van. Cred că prezidentul este cel care îi va tempera pe vașnicii liberali, căci disciplina lucrului bine făcut este cel care va fi dominanta acestei campanii de la europarlamentare. Ca fapt divers: să nu apară în niciun material electoral cei care au votat acea rezoluție care a pus la zid nu pe guvernul X, ci țara, căci altfel va fi o problemă.

(01 aprilie 2019)

Listele pentru europarlamentare

Partidele semnificative și-au definitivat listele cu cei care candidează.

Ceea ce este sigur se leagă de faptul că 1 candidat = 3% voturi obținute de partid, cu condiția ca partidul respectiv să treacă pragul de 5%.

Cum stau acum lucrurile, nu sunt așa de încurajatoare, atât timp cât politica dâmbocvițeană este exact cea de Ev Mediu, în care vocile sunt foarte diverse și există mai multe Înalte Porți, iar oamenii chiar cred că lasă o impresie bună dacă se duc să se toarne unii pe ceilalți.

Noi, avem o vorbă: ferește-mă de prieteni, Doamne, că de dușmani mă feresc singur. Funcționează de minune această gândire.

Îmi aduc aminte cum acum mulți ani, într-un context am discutat trei persoane despre o problemă foarte importantă, unde trebuia discreție totală. Toți am convenit că așa vor sta lucrurile. A doua zi, am avut surpriza că documentul despre care ziceam că va fi discret până la o discuție cu factori interesați, se lăfăia într-un cotidian central.

I-am dat telefon celui pe care îl consideram cel mai serios. Omul a rămas siderat, cum siderat eram și eu. El a discutat cu al treilea, care cu o seninătate demnă de altceva, a zis că era normal să dea documentul mai departe. Morala a fost pentru mine că insul era o javră și că la un moment dat nici umbra nu mai reprezintă tovarășul meu mut. Va trebui să mă tem de umbra mea, căci nu ar fi exclus să se apuce să vorbească și va fi vai și amar de mine.

Aici am legat de cei care vor pleca la Parlamentul European, căci nu am nicio așteptare, atât timp cât coreul de 31 cântă pe 31 de voci, nu dictate de conștiință, ci de interese meschine, pe care istoria nu le va consemna nici măcar la și altele.

Se pare că joi este termenul limită de depunere a listelor. Abia aștept să le văd confirmate de BEC.

26 martie 2019)

George Laurențiu Crin ANTONESCU independent?

Se vântură zvonul cum că George Laurențiu Crin ANTONESCU ar candida  independent la o adică. Unii fac comparație cu Mircea DIACONU, bineînțeles, o comparație forțată, nepotrivită și bizară. Mă îndoiesc în capacitatea lui George Laurențiu Crin ANTONESCU:

- de a merge la pas prin țară să strângă semnăturile,

- de a susține intens o campanie electorală,

- de a merge din casă în casă să facă muncă de la om la om,

- de a transmite un mesaj coerent acum în 2019 după o absență de 4 ani.

Desigur, și EBA a candidat independentă, numai că tăticul ei era puternicul prezident Traian BĂSESCU, iar concentrarea de forțe pentru această candidată a fost magnifică, ceea ce nu e cazul la George Laurențiu Crin ANTONESCU, deși mulți foști PDL-iști sunt în structurile de bază ale PNL. Să nu uităm că George Laurențiu Crin ANTONESCU și ei nu prea s-au iubit. În concluzie, rămâne cum am stabilit, adică nu. Nu zic eu, calculele pe hârtie zic.

(29 ianuarie 2019)

USR și europarlamentarele

Înainte de orice, trebuie făcută o analiză a alegerilor pentru europarlamentarele din 2014, pentru a defini strategia corectă pentru 2018, căci nu mai este foarte mult timp. USR, ca aprtid nou are un rol bine definit de jucat în alegerile pentru Parlamentul European. Pe scena politică de la noi, lucrurile nu sunt deloc complicate pentru că:

- anul agricol este unul slab;

- deficitul bugetar nu este roz;

- liberalii se mișcă lent;

- economic vorbind, puterea este afectată.

Deși țara noastră a avut o reprezentare puternică în structurile de la Brussels, rezultatele de aici nu s-au văzut deloc. Nu a pornit în trei ani nicio investiție. Nu au fost atrase în doi ani fonduri relevante. În opinia mea, USR în strategie nu trebuie nicio clipă să amintească cât de răi, nepricepuți, indolenți sunt adversarii, ci să precizeze ceea ce va face concret acolo, în Parlamentul European, dacă votanții va trimite deputați provenind din rândurile sale. Este esențial să se analizeze cauzele neatragerii de finduri, cauzele din care nu s-au pornit marile proiecte. Cumaximă celeritate trebuie ca USR să analizeze cum fac alte țări, să zicem Polonia și să propună acele modificări legislative care au menirea de a simplifica proceduri și de a ascurta termene. Totul trebuie centrat pe responsabilizare și pe modul în care au loc penalizările, dar și recompensele, toate trebuind să fie reflectate clar în contractele de management. Venind cu:

- texte scurte,

- texte clare,

- texte noi,

- texte concrete,

votanții vor înțelege că au în față altceva, că transfprmarea în realitate palpabilă a speranțelor lor depinde numai de numărul de europarlamentari ai USR, pe care ei îl vor percepe ca trebuind să fie cât mai mare. Este votul acordat pe încredere, în 2018 nu este vorba de un vot negativ.

(28 iulie 2017)

Cătălin IVAN, un fost PSDist

Cu Cătălin IVAN nu sunt neam, deși purtăm același nume de familie și chiar dacă am fi, n-aș recunoaște, pentru că:

- nu construiește;

- doar afirmă;

- nu practică meseria;

- doar vorbește;

- este negativist.

În biografia sa zice că este doctorand. Frumos. Numai că este înscris prin 2006. Era corect să spună doctor în economie să zicem sau exmatriculat de la doctorat, că nimeni nu ține pe cineva 11 într-un stagiu doctoral de maximum 5 ani.

L-aș fi apreciat foarte mult pe acest Cătălin IVAN dacă toate problemele lui le-ar fi discutat acolo în partid și nu pe sticlă, să sed ea vedetă. L-aș fi apreciat dacă venea cu soluții concrete la probleme concrete, mai ales probleme pe care el le definește, le dă soluții dar și urmărește implementarea. Chestia cu aia nu, ailaltă nu și tot așa nu fac obiectul aprecierilor mele. La mine, omul care are de zis ceva, nu este să spună că un anume lucru nu merge bine, ci să vină cu soluția, dar s-o și implementeze. Altfel, totul este apă de ploaie. Cătălin IVAN nu mi-a dovedit nimic din toate acestea. Păcat, că este un bărbat tânăr, sub 40 de ani. Se crede el un așa-zis reformist. Numai că pentru a fi credibil, trebuie să aibă în spate frezultate concrete, ceva făcut de ele, ceva despre care lumea să spună: asta e făcută de Cătălin IVAN. Cum n-are, rezultă că intră și el în cohorta de anonimi care se fac că fac ceva, zicând altceva.
Să nu se mai laude că a făcut curs de management politic. Nu se vede. Un om care a absolvit managementul politic nu are asemenea poziționări penibile.

(25 iulie 2017)

Noi, ai noștri,nenea Dumitrache, tanti Zoițica...

O doamnă din Chile care a fost trăitoare pe Dâmbovița când după ce Salvadore Alliende a fot ucis, a revenit aici și într-o impecabilă limbă română m-a întrebat cum sunt utilizați profesorii noștri universitari. I-am răspuns:
- În niciun fel.
- Cum adică?
- Uite-așa bine!
Răspunsul meu a fost corect pentru că:
- studiile cercetătorilor nu folosesc la nimic;
- consilierii ștabilor nu sunt universitari;
- profesorii  care lucrează în primele 10 universități ale lumii nu sunt invitați să facă parte din
  guverne;
- disprețul față de valrile autentice este plenar, direct și zgomotos;
- numai neamurile parlamentarilor ajung să lucreze la ei la cabinete sau pe lângă;
- puternicii zilei nu au nevoile de ideile nimănui din moment ce ei sunt cei mai cei;
- cercetarea științifică se luptă pentru supraviețuire, nu este de anvergură;
- acordarea de titluri academice aiurea a demonetizat însăși ideia de valoare autentică.
Numai așa se explică mediocritatea cruntă în care se zbate actul decizional și:
- inexistența strategiilor coerente;
- cât de complicate sunt legile încât fiecare le interpretează cum crede;
- autostrăzile se dărâmă;
- acoperișul unei arene este nevalidat;
- se câpește în loc să se clădească de la zero;
- lipsesc programele concrete;
- se risipesc banii publici pe nimicuri;
- se fură în draci din toate părțile.
Legea învățământului a venit cu câteva restricții privind limitări de a crea clanuri în catedre și de a da șansă și celor fără de apartenență la găști să evolueze.
Înseamnă a fi tehnocrat înseamnă  ceva nedefinit, incolor, inodor și fără miros. La latină cândva era o lecție cu un tip care se lăuda că era un excelent dansator în Rodos. I s-a zis:
 HIC RODOS, HIC SALTA!
Iertare coane Fănică, iertare...
În rest, să vedem neveste de președinți de partid ajunse europarlamentari, fiice de prezidenți ajunse tot acolo și multe, foarte multe alte amestecuri de sosuri și rântașuri care sfârâie pe ochiurile de la aragaz, la sume exorbitante. Pardon, iertare, coane Fănică...

(18 februarie 2016)