Elevii olimpici nu vă interesează?

Nu-mi amintesc să fi fost așteptați elevii olimpici internaționali de la matematică sau de la fizică sau de la chimie sau de la informatică de ministru. Nu-mi amintesc să li se fi acordat elevilor olimpici de la matematică sau de la fizică sau de la chimie sau de la informatică în afară de diplome și niște stimulente modeste care nu depășeau 10.000 de lei, nici mașini, nici rente viagere, nici premii de zeci și zeci de mii de euro. Știu doar că elevilor olimpici internaționali de la matematică sau de la fizică sau de la chimie sau de la informatică li să dă posibilitatea să se înscrie fără examen de admitere la ce facultate doresc. Îmi amintesc ce discuții au fost pe această temă, inclusiv pe posibilitatea ca acești elevi să dea bacalaureatul altfel din moment ce olimpiadele se derulau chiar atunci când pe meleagurile noastre mioritice erau probleme de bacalaureat pentru masele de elevi.
Datorită faptului că am pierdut busola ierarhiei valorilor, noi nu mai știm de nici unele și facem un ghiveci de interpretări din orice, căci nu ne interesează decât scandalurile, violurile, accidentele, crimele, violența, adică tot ceea ce face să-i țină cu sufletul la gură și crează confuzie în rândul celor care dau drumul la televizor. Îmi aduc aminte de lozicile:
Noi muncim, nu gândim!
Moarte intelectualilor!
Erau scandate din piepturile vajnice ale proletariatului ieșit din comunism. Faptul că proletariatul nu și-a dorit intelectuali adevărați, a avut în frunte surogate, care au făcut legi strâmbe, i-au condus în direcții greșite și proletariatul se zbate în sărăcie, neputință și ignoranță. Nimic nu merge ca lumea și nici nu va merge atât timp cât ierarhia valorilor nu va fi restabilită, muncii de calitate nu i se va acorda atenția cuvenită și oamenii nu vor înțelege că prin fals și minciună nu se va ajunge niciunde, ci în beznă, la fundul prăpastiei și în urmă cu 300 de ani.

(18 august 2022)

Soarta elevilor olimpici internaționali

Dacă pentru corigenți și repetenți căutăm soluții care ocupă cel puțin 60% din timpul managerilor, despre vârfuri vorbim puțin și pentru vârfuri se face și mai puțin, ceea ce este grav. Dovadă că așa stau lucrurile:

- vârfurile iau drumul străinătății pentru a fi apreciate,

- mediocritățile au împânzit toate funcțiile importante,

- societatea se complace în bălăceală și mocirleală.

Faptul că Nicușor DAN în CV-ul lui amintește că a fost olimpic internațional la matematică este un lucru de excepție, dar să nu uităm cât de ridiculizat a fost și este Nicușor DAN pentru cu totul alte aspecte ale sale, care nu au nicio legătură cu performanțele lui de cercetător și activist civic, ci doar că nu prea își gestionează degetele de la mâini și nările nasului în ale sincronicității.

Liceul Tudor VIANU despre care știu niște lucruri de detaliu era o industrie de olimpici internaționali. Din câte știu eu, mulți dintre olimpicii de acolo sunt acum prin Silicon Valley sau predau prin mari univeristăți americane. Sunt sigur că dacă se răscolesc prin arhivele Ministerului Educației și se reconstituie listele olimpicilor internaționali de matematică, fizică, informatică și chimie și se vede ce s-a întâmplat cu acei olimpici, se va vedea că peste 80% nu mai sunt în România.

Știu când s-a decis ca olimpicii inernaționali să aibă se siune de bac și de admitere decalată, cât de mare a fost tărăboiul, deși pentru cei care nu au fost în stare să ia bacul în mod natural se organizează toamna o sesiune specială, deși se crede că ce un om nu face 4 ani recuperează în două luni, conform unei gândiri aberante, cotraproductive și mediocre.

Și când pentru olimpici s-a zis că sunt scutiți de examen de admitere, ci ei au dreptul să se înascrie la o facultate pur și simplu. Societatea românească nu este pregătită:

- să accepte vârfurile de performanță,

- să încurajeze elevii eminenți,

- să promoveze micile genii olimpice,

- să urmărească evoluția olimpicilor,

- să stabilizeze aici pe olimpici,

- să contribuie la dezvoltarea completă a olimpicilor.

Va trebui să schimbăm soarta olimpicilor internaționali, căci ei sunt niște speciali. Dacă olimpicilor din sport li se acordă rente viagere, este normal ca în afara acelor premieri de la minister să se facă mult mai mult pentru olimpici, căci ei sunt dovada concretă a performanței. Nu ar fi exclus ca în corupția generalizată de aici, cum se crează handicapuri la persoane perfect sănătoase doar pentru a primi acele sume pe care societatea le dă oamenilor în nevoie reală, dacă nu se realizează un echilibru să vedem și în zona olimpicilor situații anormale, generate din dorința de a accede a unor mediocri exact acolo unde nu le este locul în mod natural.

Trebuie reconsiderată soarta olimpicilor. Așa cum era centrul de gimnastică de la Deva, tot așa ar trebui să existe centre de antrenamente pentru elevii supradotați pentru a face față condițiilor de competiție de talie internațională, vârfurile trebuind selectate și dezvoltate într-un cadru organizat, căci performanța trebuie stimulată, întreținută și mai ales respectată.

Nu am văzut în bugetul pe 2021 niciun leu atribuit super-performanței, dar îmi amintesc cum muncitorii încolonați strigau pe Ana IPĂTESCU la intrarea în Piața Romană: Moarte intelectualilor! Și cercetarea științifică este aproape în moarte clinică, iar învățământul se târăște în subfinanțare cronică.

(16 martie 2021)

Resurse infinite, cu costuri aproape zero

Dacă înainte ne văicăream cu toții că:

- tipografiile sunt scumpe,

- editurile sunt leneșe,

- distribuitorii sunt hrăpăreți,

- public area pe cont propriu este o utopie,

acum, în secolul al XXI-lea, Internetul face ca totul să depindă de noi, adică, a face un proiect oricât de complex, cu oricât de multe resurse multimedia antrenate, nu mai reprezintă nicio dificultate. Totul depinde numai și numai de capacitatea noastră de a:

- defini proiectul,

- identifica instrumentele,

- trece la realizare,

- asigura calitatea conținutului digital,

- da finitudine acțiunilor,

- respecta un plan,

- face o interfață prietenoasă.

Acum nu mai este în trend a face materiale așa cum se făceau undeva în deceniul al VI-lea al secolului trecut, căci resursele sunt practic:

- nelimitate,

- gratis,

- fiabile.

Stau și mă și mir că la ora actuală nu există abordări îndrăznețe la nivelul unor persoane private care trebuie să aibă numai un telefon mobil cu o cameră bună și cu o aplicație eficientă de scanare și în felul acesta, folosind rețelele de bloguri sau de socializare, fără a depune un efort foarte mare ar realiza adevărate opere de reconstituie de cariere, de punere în valoare a unor documente, ca prim pas în asigurarea materiei prime pentru derularea unor cercetări sistematice care să ducă la interpretări și evaluări sau la construirea unor sinteze care să acopere domenii sau perioade de timp clar definite, sinteze atât de necesare celor care doresc să afle adevărul despre vremuri, evenimente și mai ales despre oamenii acelor perioade.

Am citit un excellent material despre eminentul informatician Mihail PĂTRAȘCU, realizat de Andrei CRĂCIUN în 20.12.2015 și care se află pe pressone.ro

Este excelent efortul acestui autor, dar în condițiile pe care le-am enunțat, cred că se impun următoarele acțiuni:

- scanarea diplomelor obținute de marele informatician la olimpiade,

- fotografierea medaliilor cu detaliile care permit identificarea evenimentelor,

- postarea toezei de doctorat a marli informaticien,

- crearea listei cu lucrările publicate de Mihai PĂTRAȘCU și link-urile aferente,

- enumerate conferințelor la care a participat și link-urile cu comunicările prezentate,

- scanarea de documente care atestă înalta performanță a lui Mihai PĂTRAȘCU,

- prezentarea problemelor propuse de acesta la olimpiade,

- selecții din presa vremii legate de rezultatele de excepție ale lui Mihai PĂTRAȘCU,

- scanarea unor fotografii ce corespund unor evenimente esențiale ale carierei,

- scarier apărute în legătură cu viața și activitatea marelui informatician,

- publicarea acelor elemente de corespondență care acompaniază traseul de excepție al carierei sale.

Cei care vor face aceste demersuri vor contribui la furnizarea de materie primă pentru toți cei care vor să cerceteze activitatea științifică a marelui informatician și mai ales să înțeleagă dimensiunea realizărilor sale. Acum nu mai există niciun motiv real de a avea rețineri în realizarea unui demers care să se concretizeze prin operații de adăugare de conținut digital în vederea obținerii unei imagini cât mai complete despre viața și activitatea lui Mihai PĂTRAȘCU.

(16 februarie 2020)