Crisa calității în educație

Pe lângă multe alte crize care se suprapun în educație, criza calității este cea mai importantă pentru că afectează grav procesele specifice educației.
Lipsa de atractivitate a domeniului educației din cauza salarizării și a perspectivelor modeste pe care le generează o carieră în acest domeniu, fac din educație un domeniu neatractiv pentru absolvenții de vârf din facultăți.
Sistemul de selectare a celor care devin profesori în școlile gimnaziale, în licee dar și în universități este extrem de deficitar, încât permite accesul la pozițiile de profesor a unor persoane care nu au:
- calitățile necesare de a lucra cu elevii și cu studenții,
- pregătirea necesară pentru a se prezenta în fața elevilor și studenților,
- dorința de autodepășire, atât de necesară menținerii în domeniul dinamic al educației.

Eu mă laud că în vremurile studenției mele am avut cu adevărat profesori dse la acre am avut de învățat.

Nu am să uit niciodată:

- cursurile de calcul economic ale profesorului Ludovic TOVISSI,

- cursurile perfecte de electronică ale profesorului Alexandru POPOVICI,

- cursurile de cibernetică economică ale profesorului Edmond NICOLAU,

- cursurile de programarea calculatoarelor ale profesorului Dragoș VAIDA,

- cursurile de sisteme de operare ale profesorului Nicolae RACOVEANU,

- cursurile de filosofie ale profesorului Ludwig GRUNBERG,

- cursurile de cercetări operaționale ale profesorului Constantin DINESCU,

- cursurile de statistică ale profesoarei Elena BIJI.

În mintea mea de student, profesorul era profesor. Nota pe care o acorda, era notă pentru valoarea soluțiilor oeferite de mine ca student și niciodată nu mi-a trecut prin minte să contest vreo notă.

Criza privind calitatea în educație a început imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când s-a produs relaxarea criteriilor de accedere în licee și în facultăți, prin eliminarea barierelor legate de medii și de facultățile absolvite. Înrăutățirea statutului profesorului și rolul nefast al presei și televiziunii în demolarea prestigiului profesorilor, a făcut ca nivelul de calitate al actului educațional să se prăbușească ireversibil. Școala nu a ținut pasul cu noile tehnologii. Școala interzice utilizarea telefonului mobil și a calculatorului în examene, în loc să integreze aceste dispozitive. Este ca și cum ai interzice unui mecanic să utilizeze la strângerea șuruburilor o cheie dinamometrică pe motiv că îl ajută să facă o treabă de calitate.




(19 august 2025)

Manea MĂNESCU a preluat modelul american

Eu am scris multe articole despre Manea MĂNESCU, adică despre profesorul Manea MĂNESCU, omul care a fost șeful Catedrei de Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice, articole unde am căutat să lămuresc niște lucruri, doar pentru faptul că din 1970 până în 1989 am fost membru al acestei catedrei, iar profesorul Manea MĂNESCU a fost șeful meu.

Manea MĂNESCU era omul care știa ce înseamnă performanța, care aprecia valoarea autentică și care a demonstrat în practică faptul că a avea în jurul său pe cei mai valoroși specialiști din domenii de vârf, este cheia succesului acțiunilor pe care le va derula pentru a face din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, una dintre cele mai bune facultăți. Având în jurul său pe profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA, Mircea GRUMĂZESCU, Ludovic TOVISSI, Alexandru POPOVICI, Constantin IONESCU, Gheorghe VASILESCU și pe inginerii Ioan DUMITRESCU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU și Grigore GRAMA, Manea MĂNESCU a reușit să preia modelul american conform căruia cercetarea științifică se face în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE, pentru că numai în laboratoarele de pe lângă o catedră există posibilitatea de a se face cercetare științifică, pentru că cercetarea științifică nu este o muncă funcționărească, ci presupune:

- absolvenți valoroși de facultate,

- activitate de documentare,

- derularea de cicluri specifice cercetării științifice,

- oameni dedicați muncii de cercetare științifică,

- criterii de performanță de înalt nivel,

- îmbinarea cercetării cu învățământul și producția.

După o vizită în USA, Manea MĂNESCU a realizat o structură asemănătoare, adică a creat o catedră pentru a asigura predarea disciplinelor de cibernetică, statistică și informatică, dar și laboratoare de cercetare științifică pentru crearea de sisteme informatice, pentru dezvoltarea de modele cibernetice și pentru a duce rezultatele cercetării științifice spre producție, prin intermediul contractelor de cercetare științifică încheiate între LCCE și diferitele fabrici și combinate de pe platformele industriale din țară.

Acest model s-a dezvoltat continuu, dar la un moment dat, mai precis după 1977, s-a produs infectarea lui cu elemente mediocre, provenind pe căi oculte, așa cum s-a întâmplat cu institutele de cercetări, care la un moment dat au devenit locuri călduțe pentru tot felul de personaje care aveau sprijin în structurile de partid ale timpului. Te trezeai că în laboratoare a apărut câte o figură nouă, care în niciun caz nu era un absolvent valoros de facultate sau un cercetător științific cu rezultate remarcabile, ci aflai că este nepoata sau nepotul cuiva, căci cercetătorii științifici valoroși existenți în laboratoare nu se sfiau să spună cu subiect și predicat ce și cum, ca lucrurile să fie clare, iar cei în cauză, nu se jenau câtuși de puțin.

După 1989 s-a încercat dezvoltarea de proiecte de cercetare științifică în catedre, cu finanțare națională sau din bani europeni, dar rezultatele sunt departe de ceea ce ar trebui să fie, datorită lipsei banilor, modului de organizare a competițiilor pentru obținerea finanțării și adaptării ineficiente a structurilor specifice cercetării științifice de înalt nivel la modalitățile din spațiul mioritic unde totul se relativizează balcanic.




(24 martie 2025)

Cine s-aseamănă, s-adună!

Cine s-aseamănă, s-adună! Zice un proverb bătrânesc și mare adevăr este încorporat în el. Zilele aceste vedem lucruri care se leagă de cea mai neagră pagină din istoria poporului român și aici mă refer la perioada cuprinsă între 20 decembrie 2004 și 21 decembrie 2014.
Nu mă voi apuca acum să enumer defectele multe și nici calitățile puține ale lui Traian BĂSESCU, pentru că nu sunt interesante nici unele și nici celelalte, ci doar voi enumera persoanele din anturajul său și concluziile le trageți fiecare dintre voi.

Emil BOC, premier, care vorbea despre a treia alternativă.

Iulian FOTA, consilier care s-a făcut de râs cu engleza sa.

Elena UDREA, ministreasă care făcea sarmale, împletea și dădea cu mopul. Acum face pușcărie.

Florian COLDEA care la 43 de ani a devenit general locotenent.

Laura Codruța KOVESI care la 33 de ani a devenit procuror general.

Alina BICA a ocupat de 39 de ani funcția de procuror șef la DIICOT. Este condamnată definitiv.

Cătălin AVRAMESCU la făcut zero la tv pe filosoful Andrei MARGA.

Mircea BĂSESCU a fost condamnat la 4 ani de pușcărie pentru trafic de influență.

Horia GEORGESCU, șeful ANI, arestat preventiv pentru corupție.

Monica IACOB RIDZI a făcut pușcărie pentru abuz în serviciu.

Se observă că Traian BĂSESCU nu a reușit să constituie colectivități omogene, filtrate după criterii riguroase și a operat ca un manager de proiect, fără experiență, condus de simțuri și de instincte care nu au avut nicio legătură cu evaluările științifice ale persoanelor pe care le-a inclus în cercul său de interes. A considerat că experiența, că baza pregătirii profesionale stau undeva pe un plan oarecare, ceea ce a condus la constituirea unui conglomerat neomogen din toate punctele de vedere. 

Întotdeauna noi trebuie să analizăm calitatea oamenilor. Îmi amintesc cum Manea MĂNESCU, în vremurile de demult, a reușit să capaciteze minți luminate ale învățământului și a fosmat astfel o puternică echipă cu care a pornit la drum când a clădit facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică și aici voi numi pe profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA, Gheorghe VASILESCI, Constantin IONESCU. Sune-mi cu cine te întovărășești, ca să spun cine ești.



(22 iunie 2024)

Sebastian BURDUJA, eroul zilelor noastre!

Sebastian BURDUJA este un bărbat de 39 de ani.

În anul 2008 a finalizat studiile de licență la Stanford University cu calificativul A+.

În anul 2011 a finalizat un master la Harvard Kennedy School of Government – Harvard University.

În QS World University Rankings 2024, Stanford University este pe poziția 5 și Harvard University este pe poziția 4 în lume, în timp ce universitățile de pe plaiurile noatre cele  mioritice se află pe intervalul 801 - 1400 în cel mai bun caz.

În anul 2019 a susținut  În Academia de Studii Economice din București, teza de doctorat de 189 de pagini,  intitulată Business-to-business corruption in former communist countries : Spotlight on Romania = Coruptia între actori privați în state fost comuniste : Studiu de caz România,  sub conducerea științifică a profesoarei Rodica Milena ZAHARIA, obținând calificativul Summa Cum Laude.

Sebastian BURDUJA a publicat o serie de lucrări fie ca singur autor, fie în colaborare, lucrări pe care le enumeră în Curriculum Vitae aflat pe Internet, indicând inclusiv paginile unde se află, numărul, volumul,  ISBN, factor de impact și unde a fost nevoie și link-ul  pentru cei care doresc chiar să se documenteze. la fiecare, ceea ce arată că omul știe despre ce scrie, nu ca în cazul nefericitei cu Standford...

Sebastian BURDUJA este exact ceea ce are nevoie peisajul politic din spațiul mioritic, bântuit acum de indivizi care:

- au finalizat liceul la petse 35 de ani,

- au licenție pe la universități de doi bani,

- s-au autodenunțat ca plagiatori de teze de doctorat,

- habar nu au cum se scriu înjurăturile care necesită două cratime,

- sunt plini de autosuficiență și nu-și mai încap înpiele.

Sunt tare curios să văd dacă Sebastian BURDUJA va fi modelul de bărbat spre care tindem și care îmi amintește de foștii mei mari profesori Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA și Manea MĂNESCU, cei care s-au înconjurat la rândul lor de tineri deosebit de valoroși.

Alegerile din 9 iunie îmi vor clarifica direcția pe care concetățenii mei, dragii de ei aleg să meargă de bună voie și nesiliți de nimeni, fie spre a progresa cu îndârjire, fie a se mocirli iremediabil cu grație.

(14 mai 2024)

Despre măreția Facultății de Cibernetică Economică din ASE

Încă de la fondarea Facultății de Cibernetică Economică din ASE din anul 1967, steaua călăuzitoare a dus-o spre tărâmuri nebănuite ale succesului printre tinerii care au devenit studenții săi, printre beneficiarii de pe piața muncii, care primeau specialiști de mare anvergură și cercetătorii care au primit rezultate remarcabile privind modelele cibernetice, produsele software originale și prognozele de calitate, verificate prin metode statistice veritabile.

Pentru prima dată, în Facultatea de Cibernetică Economică din ASE s-au întâlnit pentru a colabora economiști, matematicieni și ingineri, căci disciplinele predate studenților necesitau aceste trei specializări, iar colectivele de catedră ale acestei facultății, au inclus dintotdeauna cadre didactice selectate strict pe criterii valorice obiective, care aveau la bază una sau două din cele trei specializări. Colaborarea dintre aceștia este marele secret al dezvoltării continue a Facultății de Cibernetică Economică din ASE.

Facultatea de Cibernetică Economică din ASE s-a remarcat prin sistemul de selecție a viitorilor studenți prin două examene de matematică, ceea ce a dat garanția că acolo veneau unii dintre cei mai buni absolvenți ai liceelor din România, care pe durata studiilor reușeau cu brio să-și însușească cunoștințe de programare a calculatoarelor, de modelare cibernetică, de metode statistice complexe, atât de necesare economiei moderne, în plină dezvoltare.

În Facultatea de Cibernetică Economică din ASE au predat cursuri pe lângă profesorii angajați ai catedrelor din ASE selectați, mari profesori de la Universitatea București, de la Universitatea Politehnica București, de la Academia Tehnică Militară, de la Universitatea BABEȘ BOLYAI, de la Universitatea de Vest din Timișoara, de la Universitatea OVIDIUS din Constanța, fiecare dintre ei fiind recunoscuți în domeniile lor de activitate pe plan național, dar și pe plan internațional, căci lucrările lor erau publicate fie în edituri prestigioase, fie în reviste cotate ISI.

În Facultatea de Cibernetică Economică din ASE elementul valoric a fost dintotdeauna fundamental, căci pornind de la selecția candidaților la admitere, continuând cu exigența de la examenele din cele două sesiuni ale fiecărui an universitar și încheind cu elaborarea lucrării de licență, care avea o semnificație cu totul aparte în ceea cxe privește complexitatea și originalitatea conținutului.

Măreția Facultății de Cibernetică Economică din ASE este dată de studenții ei care sunt speciali, de profesorii care predau cursuri și coordonează seminarii, de atmosfera de muncă pe care cei ce vin la această facultate o întâlnesc pretutindeni, căci Facultatea de Cibernetică Economică din ASE este locul lucrului bine făcut din anul 1967 și până în prezent, căci acolo totul înseamnă valoare și numai valoare.



(19 martie 2024)

Decanii Facultății de Cibernetică Economică de-a lungul anilor

Facultatea de Cibernetică Economică a avut de-a lungul istoriei ei mai multe denumiri precum Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Din 1967 de lcând a fost înființată, Facultatea de Cibernetică Economică a avut următorii decani:

Edmond NICOLAU, în intervalul 1967 - 1968

Nicolae RACOVEANU, în intervalul 1968 - 1969

Geo VASILESCU, în intervalul 1969 - 1977

Virgil SORA, în intervalul 1077 - 1985

Eugen ȚIGĂNESCU, în intervalul 1985 - 1990

Geo VASILESCU, în intervalul 1990 - 1992

Dumitru MARIN, în intervalul 1992 - 2000

Cosnatntin MITRUȚ, în intervalul 2000 - 2008

Ion SMEUREANU, în intervalul 2008 - 2016

Marian DÂRDALĂ, în intervalul 2016 - 2024

Claudiu HERȚELIU martie 2024 și în prezent.

Istoria este cea care va consemna realizările fiecăruia dintre decanii care s-au perindat la conducerea facultății de Cibernetică Economică, pentru a vedea cum a contribuit fiecare la măreția facultății fondată de Manea MĂNESCU.


(16 martie 2024)

Vocația de profesor universitar

Te naști sau nu te naști cu vocația de profesor universitar. În mintea mea, un om cu vocație de  profesor universitar este doar acela care:
- are stofă de profesor universitar,

- crează școală în jurul lui,

- gândește ca un profesor universitar,

- impune cel puțin o disciplină,

- știe să-și formeze un colectiv,

- are încredere în colaboratori,

- alege, nu este ales,

- are o cascadă de idei originale,

- coordonează proiecte finanțate,

- nu se târăște în voia sorții,

- nu este bântuit de răutăți și de vicii.

Am avut la viața mea modele de profesori universitari adevărați, care au dovedit reale calități de profesori universitari, care prin tot ceea ce au făcut și-au meritat și calitatea și titlul de profesor universitar. Ei au scris cărți deschizătoare de drumuri. Ei au coordonat doctoratele unor tineri deveniți peste ani personalități proeminente. Ei au fost modele prin conduita lor și prin colectivele de disciplină pe care le-au creat. Ei au avut soluții novatoare și au stimulat dezvoltarea tinerilor.

Am cunoscut și indivizi care s-au autointitulat profesori universitari, dar care nu și-au meritat această titulatură, datorită carențelor grave de care au dat dovadă în formarea de colaboratori, în condiționările impuse altora pentru derularea de procese și pentru că după ieșirea lor din scenă a rămas loc pustiit.

(31 mai 2023)

Profesorii din facultate de pe vremea mea

Trebuie să spun din start că am avut privilegiul să am profesori absolut remarcabili în studenția mea și mă apucă mila să văd ce profesori au studenții din ziua de azi.

Profesorii de pe vremea mea, erau personalități adevărate.

Profesorii de pe vremea mea, aveau un nivel de cultură remarcabil.

Profesorii de pe vremea mea, știau carte cu adevărat.

Profesorii de pe vremea mea, erau rezultatul unei selecții de valori autentice.

Profesorii de pe vremea mea, se remarcaseră prin rezultate concrete de excepție.

Profesorii de pe vremea mea, reprezentau avangarda în știință.

Profesorii de pe vremea mea, erau respectați pentru că meritau respectul.

Profesorii de pe vremea mea, au servit pentru mine ca modele autentice.

Profesorul Edmond NICOLAU era magnific.

Profesorul Dragoș VAIDA era monumental.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era  absolutul.

Profesorul Constantin DINESCU era reperul.

Profesorul Alexandru POPOVICI era exemplul.

Profesorul Ludwig GRÜNBERG era totul.

Profesorul Ludovic TÕVISSI era un zeu.

În carnetul meu de note se află autografele unor mari personalități, căci dacă mă laud cu ceva în această viață, mă laud că eu ca student am avut cu adevărat profesori de mare valoare, de la care am avut ce învăța, pentru că ei aveau ce să mă învețe. dacă lucrurile au stat așa, totul se datorează lui Manea MĂNESCU, omul care a creat facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, omul care a selectat tot ceea ce era cel mai bun în domeniu, pentru a fi adus să predea studenților noii facultăți, ceea ce explică nivelul cu totul special al acestei facultăți până la nefasta zi de 29 iunie 1977, când s-a produs cataclismul care avea să demoleze o construcție de-a dreptul genială.

(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doru ȚAGANEA

Doru ȚAGANEA este absolvent al primei serii de studenți ai Secției de Mecanizarea și Automatizarea calculului Economic de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică - CECE, un absolvent cu rezultate strălucitoare care i-au permis să ajungă asistent universitar la Catedra de Cibernetică Economică la profesorul Edmond NICOLAU și aici mă refer la marele profesor Edmond NICOLAU, cel care a fost primul decan al facultății CECE.

Îmi aduc aminte că în anul absolvirii facultății, în cotidianul Contemporanul a apărut o fotografie cu proaspătul absolvent Doru ȚAGANEA lucrând la un tabulator care se afla în laboratorul de la subsolul clădirii din Căderea Bastiliei.

Tânărul asistent universitar avea înclinații spre pictură și a deschis o expoziție cu tablouri la etajul întâi de la facultatea de Cibernetică, pe care le-am admirat cu multă atenție și mi-am dat seama că el este un om cu un nivel de cultură foarte ridicat, căci la stadiul său la care a ajuns ca pictor presupunea multă știință a perspectivei, a luminii și a culorii.

Mă opresc aici cu prezentarea lui Doru ȚAGANEA care m-a impresionat ca pictor. În rest, 1.000 de ani pace!

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina HULUȚĂ

Doina HULUȚĂ mi-a fost colegă de grupă în studenție și a fost și șefa mea de grupă din anul al II-lea și până în anul al V-lea. Ca șefă de grupă Doinița s-a purtat exemplar, a fost o colegă deosebită, fără să facă excese și fără să creeze tensiuni între colegi. După terminarea facultății Doinița a devenit programatoare în Centrul de calcul al ASE, după aceea a devenit cercetător științific.

În anul 1983, la vârsta de 36 de ani, Doina HULUȚĂ a susținut  o teză de doctorat de 138 pagini, intitulată Modele de fundamentare a deciziilor de investiții în îmbunătățiri funciare, sub coordonarea profesorului Ludovic TOVISS, care a fost și conducătorul meu de doctorat.

După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE s-a destrămat încet-încet căci nu mai veneau contracte de la întreprinderile industriale, căci producția s-a deteriorat pe măsură ce se destrăma proprietatea socialistă din economie. Doina HULUȚĂ, fosta mea colegă de facultate și de grupă a plecat spre învățământul universitar privat și a lucrat la Universitatea Spiru HARET mai întâi pe poziția de conferențiar universitar și apoi ca profesor universitar. A fost directoare la Departamentul de Informatică de Gestiune.

Când s-a căsătorit în 1969 am fost la căsătoria ei religioasă și de acolo am o amintire fabuloasă, care mi-a schimbat total viața. Am ajuns la Brăila și am avut senzația că statuia împăratului Traian era vopsită în negru cu vopsea folosită pentru a întreține godinele, ceea ce mi s-a părut nefiresc. Nunta lui Doinița a fost ceva extraordinar, căci totul era pus la punct impecabil. Întâmplarea a făcut ca atunci când mireasa a aruncat buchetul de flori, acel buchet să fie prins de fata cu care eram eu la nuntă și a fost un semn special pentru mine, căci eu cred în semne. În iulie 1970 Doinița a venit și ea cu soțul ei la nunta noastră.

Doina HULUȚĂ are o fată care este profesor universitar în ASE, cu două doctorate și care i-a dăruit fostei mele colege de grupă doi nepoți superbi, care îi calcă pe urme bunicii lor.

Doina HULUȚĂ m-a impresionat pentru forța ei de a răzbi în viață prin muncă și pentru caracterul ei puternic, caracter care a ajutat-o să meargă în viață cu fruntea sus, oricâte lovituri crunte i-au oferit viața și faptul că nu s-a lăsat doborâtă este că acum stă dreaptă ca un stejar pe care nicio furtună nu-l îndoaie.

(10 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Doru PASCU

Cu Doru PASCU am fost coleg de facultate. El era în grupa cealaltă a Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, facultate care a fost creația lui Manea MĂNESCU, cel despre care contemporanii mei se fac că nu au auzit de el, dar mănâncă o pâine albă de pe urma existenței disciplinei de Cibernetică Economică și după existența revistei ISI Studii și Cercetări de Calcul Economic și de Cibernetică Economică. Am stat la căminul studențesc la Agronomie și acolo mergeam pe terenul de fotbal unde erau niște roți de vagonet și făceam cu ele antrenamente de haltere. 

Și Doru PASCU și eu am obținut repartizare guvernamentală de a merge la asistenți stagiari în Catedra de Cibernetică Economică la sub-colectivul de Informatică Economică. În final, eu am insistat să merg în catedră, iar Doru PASCU a rămas să facă cercetare științifică în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.

Doru PASCU și cu mine am făcut armata cu termen redus la patru luni, împreună la arma intendență la o unitate de la Focșani. După aceea, la un moment dat, Doru PASCU a plecat din ASE, îmbrățișând cariera militară.

După ce m-am pensionat și eu și Doru PASCU am reluat lucrurile de unde le-am lăsat în tinerețea noastră și am început să ne facem vizite. El are o casă undeva într-o comună pe drumul București-Giurgiu. Mă impresionează tare mult Doru că este un tip foarte priceput. Pe ce pune mâna scoate opere de artă nu altceva. Eu i-am oferit cărți pe care le-am scos de-a lungul anilor și Doru le-a citit cu mare atenție, a făcut unele sugestii și dacă voi scoate o nouă ediție, cu siguranță voi ține seama de ceea ce a zis el.

Din când în când ne auzim la telefon și am bucuria să aflu noutăți despre munca lui. El a publicat pagini din jurnalul de front al tatălui său. A mai publicat și alte materiale într-o revistă de istorie specializată, materiale pe care mi le-a pus și mie la dispoziție.

Doru PASCU este un tip extrem de ordonat și sistematic. El are nenumărate materiale din vremea studenției noastre, inclusiv cărțile lui Manea MĂNESCU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU de Mecanizarea și Automatizarea Lucrărilor de Calcule Statistice, apărute la Editura Didactică și Pedagogică în anul 1966. El deține și notițele de la diferite discipline și abia aștept să mă întâlnesc cu el și să revăd acele caiete să-mi aduc aminte de vremurile când marii mei profesori veneau și țineau prelegeri ca nimeni alții, pentru că ei mi-au fost modele autentice toată viața.


(10 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Bujor MĂNESCU

Au fost multe prilejuri de a-l vedea pe profesorul Bujor MĂNESCU de la Facultatea de Economie a Agriculturii, cum se numea facultatea sa în vremurile de demult. Eu căutam să scriu ceva despre profesorul Manea MĂNESCU - MM cum i se zicea printre colegii mei și discutam în stânga și în dreapta despre interesul meu de a mă documenta. Din întâmplare am vorbit cu un bun prieten care mi-a zis că fratele lui, profesorul Bujor MĂNESCU a scris o carte despre Manea MĂNESCU. L-am rugat să mă pună în legătură cu profesorul Bujor MĂNESCU, lucru pe care prietenul meu l-a făcut. Am stabilit cu nonagenarul profesor  o întâlnire și am avut fericita ocazie să-i fac o vizită. Cu acel prilej, profesorul Bujor MĂNESCU:
- mi-a oferit un exemplar al cărții scrise de el despre marele MM,
- mi-a zis că știa despre preocupările mele de a scrise despre MM,
- mi-a spus că deține arhiva personală a lui MM,
- și-a arătat tristețea că în ASE nu există interes pentru acea arhivă,
- a spus că la Ploiești este o fundație interesată de moștenirea lui MM.

Am tatonat și eu prin catedra de Informatică și Cibernetică Economică să vedem care este atmosfera, dar nu am avut senzația că lumea să fie interesată de ceea ce a făcut MM, căci oamenii din ziua de azi, în micimea lor sunt interesați să arate cât de mari, de grozavi, de sublimi sunt ei în ridicolul absolut în care se plasează fără voie, dar cu certitudine și cu grație.

M-a impresionat Bujor MĂNESCU pentru forța pe care a avut-o să scrie acea carte, pentru tenacitatea cu care după o strălucită carieră didactică, s-a așezat la masa de scris pentru a arăta lumii cine a fost Manea MĂNESCU, cel față de care contemporanii mei nu prea au respect, dar după care mănâncă o pâine albă, căci fără MM nu ar fi fost o Facultate de Calcul Economic și Cibernetică Economică înființată în 1967, nu ar fi fost Centrul de calcul al ASE, nu ar fi existat o revistă ISI cu vechime de peste 60 de ani, nu ar fi existat p Școală de Cibernetică economică românească. Cine nu are istorie, nu merită să existe și punct. L-am apreciat pe profesorul Bujor MĂNESCU că este tenace, că trăiește cu speranța că va veni o zi în care cei din zona ciberneticii să recunoască meritele lui MM și înainte de a se pune ei în frunte și să-și aroge merite nemeritate, să vorbească cu respect și cu pioșenie despre ctitorul Manea MĂNESCU.


(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Edmond NICOLAU

În studenție am avut câteva modele. Unul a fost profesorul Edmond NICOLAU. Am apreciat la profesorul Edmond NICOLAU:
- calmul cu care vorbea,
- cultura de excepție,
- faptul că vorbea vreo 5 limbi străine,
- modul degajat în care ținea cursurile,
- rigurozitatea demostrațiilor,
- diversitatea temelor abordate,

- punctualitatea cu care intra în sala de curs,

- claritatea expunerilor,
- ținuta sa impecabilă.
Se vedea că șeful cel mare al Facultății de Cibernetică și aici mă refer la Manea MĂNESCU, l-a ales pe profesorul Edmond NICOLAU care era un nume în domeniul ciberneticii, el publicare multe cărți pe acest subiect și era invitatul special la Congresul Mondial de Cibernetică.

profesorul Edmond NICOLAU intra în sală. Deschidea servieta și scotea câteva cărți în diferite limbi străine. Avea semne la ele. Începea cursul Scria pe tablă foarte ordonat. Din când în când apela la acele cărți și ne dădea citate importante ale unor autori de excepție, unii chiar laureați ai premiului NOBEL pentru econometrie. Cursurile profesorului Edmond NICOLAU erau cu adevărat evenimente pentru noi. Îmi aduc aminte că aveam profesori care veneau și citeau cursurile de pe foi sau le recitau căci le memoraseră. Profesorul Edmond NICOLAU își pregătea cursurile temeinic și când venea la sala de curs, preda cursul. El avea cursul în cap, nu capul în curs, așa cum erau ironizați cei ce țineau cursul citind de pe foi. Noi eram numai ochi și urechi. Scriam tot ce trebuia, dar îl urmăream pe marele Edmond NICOLAU fascinați, căci avea el ceva special și unic. Mă mândresc că la examenul de Cibernetică Economică susținut în fața profesorului Edmond NICOLAU am obținut nota 10(zece) și în carnetul meu de student se află semnătura marelui profesor în dreptul acestei note. Se zice că o poză face cât o mie de cuvinte. Eu zic doar că semnătura lui Edmond NICOLAU mi-a dovedit că sunt și eu în stare de ceva.

(15 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat

Dacă am scris despre 1.000 de oameni care m-au dezamăgit, este momentul să scriu și despre 1.000 de oameni care m-au impresionat. Dacă pentru cei care m-au dezamăgit lucrurile au fost destul de dificile pentru că a trebuit să mă documentez fără nicio plăcere, acum când scriu despre 1.000 de oameni care m-au impresionat, o fac cu mare plăcere. Mai mult, cei 1.000 de oameni care m-au dezamăgit sunt oameni care trăiesc, pentru că eu am principiul că despre morți numai de bine și de aceea cei trecuți în lumea drepților care m-au dezamăgit, nu au intrat în lista celor 1.000 căci nu era cinstit din moment ce ei nu au cum să se apere de acolo din stele unde se află.

Șirul de articole cu această temă va demara de 01 ianuarie 2023. Până atunci:

- definesc criteriile de selecție,

- stabilesc șablonul de prezentare,

- estimez nivelul de complexitate,

- selectez materialele utilizate,

- verific modul de abordare.

Sunt sigur că aici vor apare persoanele pentru care eu am un respect cu totul special, oameni care s-au remarcat din punctul meu de vedere prin lucruri care m-au impresionat și cred că au impresionat și pe alții, căci am și eu un nivel de exigență foarte ridicat și nu mă impresionează pe mine fleacuri sau lucruri fără valoare, din moment de am zis că scriu doar despre o mie de persoane care m-au impresionat și la 76 de ani, am întâlnit foarte mulți oameni care nu m-au dezamăgit, dar nici nu m-au impresionat cumva. Unii dintre cei despre care voi scrie nu mai sunt printre noi, dar ei m-au impresionat, mi-au fost modele și lumea trebuie să știe despre ei, așa cum i-am cunoscut, cum am discutat cu ei, cum am dat mâna cu ei, cum am interacționat cu ei la muncă, dar și cu alte ocazii. Scriu în cunoștință de cauză, nu din auzite sau din citite, căci pentru a fi impresionat de ceva, acel ceva trebuia să fie concret, solid și valoros.

(26 decembrie 2022)

Prima promoție de Ciberneticieni în Economie

Când s-a restructurat Academia de Studii Economice în anul 1967, a apărut secția de Cibernetică Economică în cadrul Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Deci, în anul 1972  a absolvit prima promoție de la Secția de Cibernetică Economică.
În primul rând, atunci s-a dat prima admitere și acolo au intrat cei mai buni absolvenți de liceu din câți s-au prezentat vreodată la examenele de admitere de la ASE. Trebuie spus că reformele din învățământul preuniversitar au dus la o creștere fără precedent a calității liceelor și a școlilor generale. Profesorii erau numai absolvenți de excepție ai facultăților, căci orașele mai nu acceptau decât absolvenți cu totul de excepție, nu ca acum unde învățământul este un fel de refugiu pentru absolvenții oarecare, din moment ce la examenele de titularizare rezultatele sunt catastrofale și sunt și cazuri în care candidații sunt prinși copiind sau obțin rezultate dintre cele mai jenante.

Au predat studenților de la Secția de Cibernetică Economică profesori precum Altăr MOISE, Ionel BLAGA, Mihai BOTEZ, Paul CONSTANTINESCU, Ștefan CRUCEANU, Ludwig GRUNBERG, Silviu GUIAȘU, Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Sergiu RUDEANU, Ludovic TOVISSI, Paraschiv VAGU, Dragoș VAIDA.

Prima promoție a avut 55 de absolvenți, care au plecat să reprezinte o școală al cărui renume avea să se consolideze în următorii ani și care avea să arate țării întregi că cibernetica economică reprezintă o specializare de top, cu multe valențe pentru toate ramurile economiei naționale. Absolvenții au fost următorii:

Carmen BĂLTĂCEANU

Crișan ALBU

Mihaela CISMARU

Florian BICĂ

Liliana ALEXA

Ionel FLORESCU

Ilie CONSTANTINESCU

Steliana BOGDAN

Laurențiu ALEXE

Radu HEUȚCHI

Mircea Nicolae FLORIAN

Aurel DANILOV

Mioara BOZOCEA

Anca Mihaela ANDREI

Dan LUPU

Ileana IONESCU SISEȘTI

Valentina Maria ICHIM

Jorj Ioan GEORGESCU

Ion DEAC

Viorel Mircea BURLACU

Anca APOSTOLESCU

Constantina MARIN

Viorica IUGA

Daniela IONESCU

Nicolae GAFENCO

Radu Andrei FILIMON

Veronica CIRSTIAN

Mircea BĂJENARU

Alexandru STOIAN

Alexandru PRINTZ

Viorica VEZETEU

Smaranda VASILACHE

Alexandru ȘERB

Ștefan VARGA

Florentina SENICA

Anghel POPA

Victoria OPRIȘAN

Virgil TRANDAFIR

Emil SCARLAT

Stelian PETRESCU

Liviu OPRESCU

Ecaterina SZILAGYI

Irina Victoria ROMAN

Mihai PĂUN

Ion NICODIM

Năstase NEGARU 

Ioana MIINESCU

Doina MICU

Lucian MAZILU

Nicolae MIHĂIȚĂ

Ștefan MINOIU

Constantin NEGRU

Amalia PĂINUȘ

Ion RĂDOI

Mihai Alexandru STROESCU

Întâmplarea a făcut ca de-a lungul anilor să am ocazia să cunosc mai bine pe Emil SCARLAT, Crișan ALBU, Mihai PĂUN, Nicolae MIHĂIȚĂ, fie pe vremea când lucrau la Centrul de calcul al catedrei de Cibernetică economică, fie ceva mai târziu, după ce au devenit cadre didactice în departamentele Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, cu toții devenind profesori universitari.

(19 noiembrie 2022)

A

Literatură timpurie de cibernetică

Trebuie vorbit de sincronism atunci când se analizează stadiul ciberneticii în general și stadiul ciberneticii economice în special, pentru că în România au existat dintotdeauna preocupări de studiu și de cercetare în acest domeniu. Stau mărturie lucrările elaborate de specialiștii de la noi, dar și traducerile unor lucrări de referință din literatura de specialitate internațională. Exemplific spusele mele cu următoarele cărți publicate la edituri din țara noastră.
Edmond NICOLAU, Constantin BĂLĂCEANU - Cibernetica, Editura Ştiinţifică, București, 1961, 492 pg
Norbert WIENER - CIBERNETICA sau stiinta comenzii si comunicarii la fiinte umane, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, 272 pg.

Georg KLAUS - Cibernetica şi societatea, Editura Politică, București, 1966, 488 pg.
Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor discrete, Editura Tehnică, București, 1966
Oskar LANGE - Introducere in cibernetica economica, Editura științifică, București, 1967.

W. ROSS ASHBY - Introducere în cibernetică, Editura Tehnică, București, 1972, 343 pg.

Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor continue, Editura Tehnică, București, 1972, 328 pg
Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor hibride, Editura Tehnică, București, 1975, 303 pg

Manea MĂNESCU - Cibernetica economică, Editura Academiei RSR, București 1979,

Acum stadiul cercetărilor din cibernetică este deosebit de avansat pentru că această știință a pătruns în medicină, în agricultură și se concluzionează fără nicio reținere că nu există niciun domeniu fără abordarea sistemică specifică ciberneticii.

(19 februarie 2018)

CSIE'50 - cei ce nu mai sunt

Concluzia este simplă: nimeni nu este veșnic. Cine crede că va moșteni lumea, se înșeală amarnic. Cine crede că este de neînlocuit, face eroarea vieții sale. Am traversat o adevărată epocă glorioasă în care am cunoscut în Academia de Studii Economice foarte multă lume. Pe unii îi mai văd și azi, pe alții însă, nu-i mai întâlnesc pentru că au plecat în lumea celor drepți. Știu exact, că în urma fiecăruia dintre noi nu rămân decât trei variante, nu trei alternative, cum greșit a zis în repetate rânduri universitarul doctor în drept Emil BOC, în vremurile când vorbea de aviara gripa și anume:

- cei despre care zic: Dumnezeu să-i ierte!

- cei despre care nu zic nimic;

- cei despre spun că despre morți numai de bine.

În ultimele două variante evit să dezvolt subiectul pur și simplu, având motivele mele și tăcerea mea, cine vrea s-o interpreteze o face pe propria-i răspundere, prin complementaritate sau antiteză în raport cu cei pe care i-am cunoscut și pentru care admirația mea rămâne veșnică. Ei au fost aceia care mi-au făcut bine, mi-au fost modele și mi-au dat învățăminte exact când am avut nevoie, de am ajuns ceea ce sunt azi. Fără ei n-aș fi fost nimic, pentru că fără sprijin, aprecieri și încurajări, oricât aș fi muncit eu de mult și de bine, totul ar fi fost în zadar.

Pe cei mai buni îi numesc acum:

Ludovic TÖVISSI

Geo VASILESCU

Constantin IONESCU

Nicolea RACOVEANU

Edmond NICOLAU

Andrei GOGA

În rest, totul este poezie, cântec și uneori subiectivism. Dar au fost și buni și mai puțin buni, despre care nu scriu. Restul despre care n-am să spun niciodată ceva numindu-i pentru că faptele lor urâte m-au marcat sau mi-au încetinit evoluția, producându-mi dureri inutile și gratuite.

(14 aprilie 2017)

CSIE'50 - Lecția de Cibernetică Economică

În anii studenției mele, cursul de Cibernetică Economică era ținut de marele profesor din Politehnică, Edmond NICOLAU, iar seminariile erau șinute de cercetători din Centrul de Calcul al ASE sau de la facultatea de Matematică din Universitate. Ce viață!

N-am văzut și n-am să mai văd cursuri așa cum profesorul Edmond NICOLAU venea la noi la sală și își ținea cursul. Eram cam 50 de studenți și în acele vremuri nu era noțiunea de învățământ facultativ, nici tablete nu existau, nici cursuri online nu existau. Deci, prezența fizică era esențială, chiar cadă lucrările profesorului Edmond NICOLAU se găseau și la sala de lectură nr. 1 în clădirea din Căderea Bastiliei.

profesorul nu a întârzâiat niciodată și nici la taclale nu a stat cu studenții. Venea la fix, pleca la fix, nu cum se face acum încât din fondul de timp se utilizează undeva la 60-80% din varii motive. Când profesorul Edmond NICOLAU pleca la congrese, lucru care nu era foarte des, dar când mergea, mergea numai la congrese despre care se auzea la televizor, nu ca acum, când orice șușe e tratată mare manifestare științifică interplanetară, deși este de doi bănuți. Atunci, profesorul trimitea tot un profesor din Politehnică, dar noi vedeam diferența.

Profesorul Edmond NICOLAU era un om care mergea drept, cu ținută excepțională, tot timpul la cravată, chiar dacă avea cămașa cu mânecă scurtă. Vorbea clar și tot timpul avea un zâmbet care răspândea calm și mai ales încredere. Avea o geantă mare de piele, încăpătoare, întrucât scotea din ea un teanc de cărți în diferite limbi de circulație internaționale în care avea niște semne de carte. La nevoie deschidea acele cărți, ne citea din ele, ceea ce arăta că stăpânea multe limbi. Când a prezentat principiul lui Pontriaghin a deschis cartea unde era enunțat acest principiu, după care a deschis și cărți dar și reviste să vedem noi cum acest principiu este aplicabil în teoria controlului optimal, adică exact în zona ciberneticii și a mai deschis și alte reviste din care ne prezenta cum se face optimizare în economie folosind modele cibernetice.

Nici nu ne dădeam seama cum trec cele 100 de minute, adică 50+50 căci cursul avea două ore cu pauză între ele. Dacă la alte cursuri la un moment dat ne foiam, aici atenția era orientată spre ce scria profesorul Edmond NICOLAU la tablă, pe explicațiile date. Plecam cu lucrurile clare, căci totul era prezentat așa de bine și de frumos, încât efortul nostru de după era nesemnificativ.

Profesorul Edmond NICOLAU vorbea liber, avea o structură de curs fluentă, logică și curată, încât lucrurile parcă se derulau de la sine, așa cum un râu vine vijelios din munte și se potolește la șes, devenind cu mult mai lat. Mi-am dorit să fac și eu măcar 5% din ceea ce făcea marele meu profesor Edmond NICOLAU, dar n-am reușit decât să prezint liber, fără să citesc monoton din foi sau de pe proiecția de pe ecran. Eu n-am avut niciodată spontaneitatea profesorului Edmond NICOLAU care știa să răspundă oricărei glumițe din sală sau să dezvolte un subiect ceva mai filosofic. Mi-aș fi dorit să am libertatea de mișcare a profesorului Edmond NICOLAU, dar prima mea plecare la un congres a fost când aveam 45 de ani, ceea ce este groaznic de târziu. N-am fost atât de bun ca să plec. Nu are rost să invoc nici comunismul, nici birocrația de atunci. Concret: nu am fost bun așa cum a fost profesorul Edmond NICOLAU. Ar fi trebuit să mă consolez că nici alții dintre colegii mei nu au fost buni, dacă nici ei nu au plecat la conferințe în occident, dar asta nu-mi ține de cald.

Avându-l model pe Edmond NICOLAU, mi-am îndemnat studenții să meargă în biblioteci să citească lucrări de programarea calculatoarelor, din franceză sau engleză, exact cum făcea el. dacă pe vremea mea, noi îl ascultam pe profesorul Edmond NICOLAU și mergeam la BCU sau în ASE-ul vechi și citeam capitole din cărți sau articole de revistă, când mi-a venit mie rândul, studenții m-au reclamat și am primit multe scatoalce de la șefii mei obtuzi și mediocrii, care n-aveau deschiderea lui Edmond NICOLAU, ci trăiau închistați în puținătatea lecturilor lor din Marx, Engels sau Lenin.

Stau și reflectez să văd dacă ajung la concluzia că un om ca profesorul Edmond NICOLAU se va naște la noi peste alți 500 de ani, iar probabilitatea este rezonabilă, să zic un 0,57 adică mică.

(13 aprilie 2016)

CSIE'50 - Marii mei profesori

Aici redau numai un link care referă o carte unde și eu am scris cu admirație despre marii mei profesori.
Concluzie: cine nu are istorie nu există, clar!

(13 aprilie 2017)

Alegerea modelului de urmat

Fiecare om are nevoie la un moment dat de un model pe care să-l urmeze astfel încât:
-  în contextul său personal să ia decizii pe care cel pe care îl consideră model le-ar fi luat;
- elemente de comportamentr definitorii să aibă elemente comune structural cu cele ale modelului;
- dinamica evoluției să fie în concordanșă cu principiile pe care le are modelul;
- abordarea din punct de vedere calitativ a situațiilor să nu se depărteze de ceea ce face modelul;
- aspirațiile să concorde cu cele ale modelului.
Experiența arată că sunt puține situațiile în care o persoană preia elementele de definire ale unui singur model. În realitate, fiecare dintre noi observă calități la mai multe modele și caută să și le apropie, astfel încât respectivele modele se vor regăsi ca un melanj mai mult sau mai puțin omogen la una și aceeași persoană.
În școala generală nu am avut modele. Îvățătorii mei erau fără caracter, urmăreau interese meschine și erau nedrepți cu copiii ai căror părinți nu prezentau interes pentru ei.
În liceu am avut numai doi profesor care ar fi avut caracteristicile sa-mi fie modele. Profesorul de istorie Mircea Adameșteanu, care însă mi-a fost profesor numai un singur an, când eram în clasa a IX-a și profesorul Eugen Boia, de fizică, doar in clasa a XI-a. Timpul fiind prea scurt, eu necopt, nu s-a creat acea chimie specifică deslușirii caracteristicilor ca aceștia să-mi devină modele. I-am respectat, în timp ce pe cei mai mulți dintre profesorii mei i-am urât sau i-am detestat.
În facultate am întâlnit profesori care chiar mi-am dorit să fie modelele mel și în anumite circumstanțe să fac și eu ceea ce făceau ei.
Profesorul Edmond Nicolau avea o ținută exemplară. venea la sala de curs,cu o servietă cu cărți în mai multe limbi. Ținea un curs documentat și logic. Ecuațiile telegrafiștilor îmi stau și acum după atâțea ani în memorie, exact cum picta profesorul semnele. Avea o mobilitate și o distincție cu totul ieșite din comun. De la o poștă i se citea sclipirea sa genială. Era numai o întâmplare că trăia într-o țară anchilozată într-un comunism primitiv și era o mare fericire să-l am eu profesor de cibernetică pe cel care mergea la Namur la congres așa cum zic neamurile  de Bucureștica că pleacă la Afumați.
Profesorul Nicolae Racoveanu era un om distins, cu aplecare spre a se documenta în profunzime. Organiza seminarii științifice cu dezbateri ample și aplecate. Mi-a plăcut la profesor că era extrem de concis, de exact și mai ales strălucea prin rigurozitate. A scris o carte de sisteme de calcul care concentra într-o manieră fantastică exact ceea ce unii scriau pe mult prea multe pagni, fără ca  nici ei ca autori să fi înțeles ceea ce au scris.
Profesorul Ludovic Tövissi, cel care mi-a fost conducător de doctorat s-a dovedit a fi temelia formării mele profesionale. De la acest mare profesor am învățat cum:
- se citește o carte;
- se alcătuiește o bibliografie;
- nu trebuie să plagiez;
- să realizez un ciclu de cercetare;
- se construiesc soluțiile originale;
- se evaluează ceea ce am realizat;
- să fiu un om corect și mai ales rezonabil;
- să respect pe cel din fața mea;
- se deosebește valoarea de nonvaloare;
- se aleg colaboratorii valoroși.
M-am simțit privilegiat că am lucrat mulți ani sub îndrumarea acestui titan al statisticii, căruia îii datorez întreaga mea carieră universitară.
Profesorul Dragoș Vaida, matematicianul care a deschis nenumărate drumuri în teoria compilării. este cel care mi-a îndrumat lucrarea de licență cum se zice acum, atunci se zicea lucrare de diplomă. Am toată admirația pentru marele profesor Vaida care ori de cate ori îl întâlneam și-l salutam, domnia sa ridica pălăria și răspundea salutului unui student oarecare. De asemenea, profesorul mi-a dat manuscrisul unei lucrări să-l citesc și să folosesc cunoștințele de acolo. M-a șocat încrederea acordată. Era scris de mână și dacă-l pierdeam, toată munca sa se ducea pe apa sâmbetei. Când am făcut și eu același lucru, studentul meu a copiat lucrarea ca și cum ar fi fost a lui. Norocul meu era ca ceea ce i-am dat era ceva printat și lucrarea era deja tipărită în editură, urmând să plece la vânzare în câteva zile.
Am avut mari profesori în facultate și oricare dintre ei erau modele în felul lor. Sunt sigur că și colegii mei tot dintre ei și-au luat modelele.
Modelele sunt în fața noastră. Noi trebuie numai să dorim să ni le apropiem, să le înțelegem și să luăm de la ele exact ceea ce trebuie pentru ca noi să fim persoane definite, complete și eficiente acolo unde muncim și trăim.
Acum este penurie de modele din nenumărate motive, dintre care faptul că societatea noastră nu este așezată și se bâjbâie la nesfârșit, este unul dintre motive. Cei ce trebuie să fie motive stau în umbră și prea multe gunoaie ies ostentativ în față să fie considerate modele. Numai că neavând consistență se topesc asemenea unui fum care se disperseaza rapid spre cer și dispar în neant de unde au venit, neavân consistența studiului, a culturii și a muncii asidue.
Nu am spus aici niciun cuvant despre modelul pe care l-am avut în permanență în față și care pe un alt plan decât cel profesional m-a ghidat cu discreție. Acel model a fost tatăl meu.

(26 martie 2016)