Ierarhizarea valorilor folosind testele grilă

Nevoia de a-l găsi pe cel mai bun sau pe cei mai buni și de a-i ierarhiza pe membri unei colectivități a fost dintotdeauna. Ideea de bază se referă la a găsi o modalitate acceptată de a realiza acest obiectiv și testul grilă este una dintre modalitățile cel mai puțin comentate.
Se propune o bibliografie accesibilă tuturor.
Se dă un interval de pregătire a concurenților.
Se construiesc grilele.
Se asociază punctaje fiecărei chestiuni din grilă.
Se împart foile cu grilele tituror celor care vor să fie evaluați.
Este lăsat un timp concurenților.
Concurenții predau foile cu rezultatele.
Se fac evaluările folosind un șablon.
Se dă pe loc rezultatul evaluării.
Se face ierarhizarea după punctaje în ordine descrescătoare.
Rezultă care sunt cei mai buni dintre cei care s-au evaluat.
Nu spun că testele grilă sunt infailibile. Am văzut cu ochii mei cum un tânăr a completat testul grilă folosind un zar și cum a obținut nota 6,50 fără să aibă vreo legătură cu materia care era analizată, pentru că grila fusese construită anapoda, căci și grilele se construiesc științific, nu iei un nene de pe stradă să-l pui să facă o grilă și să ai pretenție că este și reprezentativă.
În opinia mea, testul grilă este bun pentru a face o primă departajare a candidaților la un post, pentru a-i ierarhiza că au noțiunile de bază și că ai materia primă necesară continuării procesului de evaluare folosind o lucrare scrisă pe o temă de sinteză, după aceea o probă teoretică extinsă și în final o probă practică edificatoare, care va permite stabilirea celui mai bun dintre concurenți.

(23 iunie 2024)

Mizeria mediei aritmetice

Trebuie să spun din start că media aritmetică este o mizerie. Ea nu reprezintă nimic. Noi greșim când îi dăm o prea mare importanță și toate nenorocirile care s-au abătut asupra noastră de-a lungul istoriei se datorează mediei aritmetice.

Îmi amintesc de un nene care ierarhiza oamenii deupă a IV-a zecimală a mediei aritmetice la un concurs, deși concurenții erau absolvenți de diferite facultăți, deci acele medii generale erau obținute din note:

- la diferite discipline,

- volume diferite ale materiei,

- complexități variate,

- subiectivism diferit în evaluare,

- date de diferiți profesori,

- număr diferit de discipline,

- criterii diferite de evaluare.

Faptul că acum se pune accent pe mediile de la bacalaureat, pe mediile de la terminarea unui ciclu de studii, este o greșeală impardonabilă. Media trebuie să ne spună doar că nenea sau tanti au terminat cu succes ciclul de instruire care ne interesează. Ceea ce vrem să facem cu nenea sau cu tanti, este treaba noastră și de aceea trebuie să-i punem să evolueze în condiții egale și după criterii identice să-i măsurăm, exact cum se face la atleții la competiții în așa fel încât se fac grupe, se dă start și după fiecare dată rămân 1/4 din cei care au concurat, până când la finală rămân 8 și apoi se aleg cei mai buni 3. Condițiile sunt egale. Nu este vorba de nicio medie aritmetică. Performanța e performanță. Fetișul cu performanța medie este o mizerie groaznică și nimic altceva. Acum când avem calculatoare ar cam trebui să demitizăm media aritmetică și indivizii să fie ierarhizați după ceea ce sunt ei ca persoane unice și nu după comportamentul lor mediu, care este discriminatoriu, vulgar și mizerabil.


(08 decembrie 2023) 

#REZIST: resetarea educației

Este cunoscut faptul că după Revoluția din Decembrie 1989 sistemul educațional românesc a cunoscut o mare decădere care s-a concretizat prin:
- schimbarea modului de evaluare a elevilor,
- scăderea nivelului de exigență în evaluare,
- creșterea nepermisă a ponderii suplinitorilor,
- salariile foarte mici ale personalului din educație,
- trecerea în derizoriu a profesiei de dascăl,
- amplificarea violenței în școli,
- subfinanțarea din sistemul educațional,
- atingerea unui nivel nepermis al sub-calității.

Președintele Klaus IOHANNIS, provenind din învățământ a intuit corect că România educată este proiect de țară care să stea în fața tuturor românilor pentru un interval de timp de cel puțin 25 de ani de aici încolo. Este vorba de o resetare a sistemului educațional românesc, adică este vorba de o schimbare din temelii a sistemului educațional. Va trebui să existe un început și acesta va trebui să fie un început al schimbărilor de tip chirurgical în educație. Așa cum se întâmplă cu un pacient bolnav, care trebuie pregătit pentru operație de către chirurg, sistemul educațional trebuie pregătit cu mare grijă, căci măsurile luat pompieristic se întorc asemeni unui bumerang împotriva  celor care le iau și rezultatele vor fi contrare intențiilor care au stat la baza luării lor.

Trebuie resetată baza materială a sistemului educațional.

Trebuie resetată pregătirea corpului cadrelor didactice.

Trebuie resetată atitudinea materialului supus procesului educațional și aici mă refer la elevi.

Aici nu merge cu termene, adică să se propună ca în cinci ani să crească nivelul de pregătire a cadrelor didactice, căci îmi amintesc cum s-a dat un astfel de termen ca persoanele din universități să susțină tezele de doctorat în cinci ani de la un moment stabilit. Anii au trecut și cei care nu făcuseră doctoratul la timpul potrivit, mai cereau încă prelungire la cei cinci ani stabiliți. Este vorba de faptul că resetarea în educație se realizează gradual, astfel ca într-un număr de ani bine stabilit să se atingă obiectivele. Se știe exact câte școli au closetele în curte. Se știe cât costă ca investiție realizarea de closete în clădirea școlilor. Calculele nu sunt imposibil de făcut, iar fondurile nu sunt imposibil de alocat. Dacă în 3 ani toate școlile din țară vor atinge performanța de a avea closete în clădirea principală și de a nu mai exista școli cu closete în curte, este chiar primul pas care să dea garanție că proiectul România educată începe să funcționeze.

Introducerea de criterii calitative de diferențiere a cadrelor didactice este absolut necesară. Există o diferență foarte mare între un profesor care a absolvit o facultate aflată în primele 10 universități românești ierarhizate și să fi avut și o medie de peste 9,50 în comparație cu un profesor care a absolvit o universitate de pe o poziție mai jos de 50 și să fi absolvit cu media 7,50. Aceste diferențe trebuie să se reflecte în salariu obligatoriu. Existența unor criterii efective care să diferențieze școlile, liceele și universitățile în raport cu calitatea produselor lor va face ca munca profesorilor și elevilor să capete sens. Nu trebuie tratate pe picior de egalitate liceele care nu au niciun absolvent de bac cu cele care au elevi care au luat bacul în proporție de 90% dintre elevi. Discuțiile sunt foarte multe și dificile, dar cineva trebuie să rupă pisica în două, căci fără calitate nu se face educație.

Este nevoie de resetare în educație căci trebuie să se treacă de la învățământul bazat pe memorare, pe plagiat și pe fraudă, la învățământul responsabil, bazat pe logică, în gândire, pe muncă și pe onoare.


(05 iulie 20230

Cine se teme de Inteligența Artificială?

Acum apar voci care vorbesc de impactul negativ al Inteligenței Artificiale - IA asupra locurilor de muncă. Este doar vârful aisbergului, căci realitatea deosebit de crudă este că IA vine în societate cu reguli și bariere de netrecut. Când se vor elabora liste pentru diferite alocări de resurse, acestea vor fi curățate de subiectivismul și de penibilul din ziua de azi și vor evidenția exact ceea ce criteriile de etică, de moralitate, de onoare și de integritate impun. IA are menirea de a face ierarhizările unanim acceptate de societate și nu vom mai vedea ciocli pe poziții de manageri de spital, coafeze, pe poziția de directoare de agenții de cibernetică sau dansatoare la bară pe poziția de consilier pe probleme tehnice de robotică.

Cei care se tem de Inteligența Artificială flutură acum niște argumente fără bază reală, dar ei ascund adevăratele motive, căci IA este prima barieră în fața corupției, căci IA presupune transparență, eliminarea factorului uman în efectuarea unor operații specifice succesului corupției și aici este problema celor care urlă din toți rărunchii în problemele sociale pe care IA le va genera. Nu au a se teme de IA oamenii corecți, oamenii valoroși care-și câștigă existența prin muncă cinstită. Se tem cei care evoluează preponderent apelând la laturi subiective ale vieții, unde elementul este dat la o parte și se pedalează numai pe elemente care schimbă sau denaturează latura valorică a oricărei competiții.

(28 mai 2023)

Ce înseamnă să fii un om valoros?

La ora actuală, în societatea românească nu mai există nici valoare, nici ierarhie, nici onoare, nici criterii de departajare. Suntem bântuiți de stereotipuri din care rezultă că toți suntem buni, că toți suntem foarte buni, că toți suntem geniali și ca tacâmul să fie complet avea, stereotipul, ultimul, dar nu cel din urmă.

Românul are o vorbă: dacă degetele de la o mână sunt diferite, nu mai trebuie să ne mire nicio clipă că doi oameni sun t diferiți. În acest context, diferențele dintre noi există și trebuie să le acceptăm ca atare. Este mare lucru că suntem diferiți, căci dacă am fi identici ar fi fost o calamitate pentru omenire și dacă am fi fost cu toții identici ca frumusețe și ca inteligență, dar în egală măsură și identici în urâțenie și în prostie, tot o calamitate ar fi fost.

Noi trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că avem comportament diferit în circumstanțe diferite, ceea ce este un mare avantaj, căci există nenumărate locuri diferite și a spune că un om este potrivit la locul potrivit, se datorează exact faptului căci suntem diferiți. Ar fi rău de tot dacă toți am fi excepționali pentru un domeniu, căci dacă acolo există un singur loc liber, concurența ar duce la ocuparea acelui singur loc și totul ar fi grozav, dar în societate există mult mai multe locuri libere și oamenii excepționali într-un domeniu, se dovedesc a fi nepotriviți să le ocupe, ceea ce ar duce la un impas greu de trecut.

Noi suntem cei care impunem criterii valorice, identificăm modalități de măsurare a gradului în care o persoană îndeplinește acele criterii valorice și tot noi suntem cei care realizăm ierarhizările. Ideea de bază este aceea de a accepta atât criteriile, cât și modalitățile de măsurare, cât mai ales rezultatele procesului de măsurare și de ierarhizare.
Voi lua un exemplu simplu și anume Olimpiada de la Montreal din 1976 când Nadia COMĂNECI a obținut acele note fantastice de 10 la bârnă. Acolo au fost:

- o echipă de arbitraj,

- criterii de evaluare bine definite,

- un număr de gimnaste selectate anterior,

- un proces de validare a rezultatelor.

După evoluțiile la bârnă a tuturor gimnastelor a rezultat o ierarhizare clară:

Nadia COMĂNECI               19,950

Olga KORBUT                      19,725

Teodora UNGUREANU.       19,700

Lyudmila TOURISCHEVA    19,475

Angelika HELLMANN.         19,450

Gitta ESCHER                        19,275

Noi trebuie să acceptăm că criteriile sunt relative, modalitățile de măsurare sau de evaluare sunt și ele relative. Ideea de bază este că noi trebuie să acceptăm criteriile, algoritmii de evaluare, modalitățile de măsurare și dacă suntem împăcați că ceea ce am făcut este un proces corect de evaluare și de ierarhizare, înseamnă că am reușit să stabilim o ierarhie valorică a indivizilor dintr-o colectivitate și acolo va exista un individ care ocupă prima poziție și va fi considerat că este cel mai bun, un alt individ care ocupă a doua poziție și tot așa, până se ajunge la ultimul individ din colectivitate. 

Trebuie să acceptăm că totul este relativ și schimbând criteriile de ierarhizare, schimbând echipa de evaluare, pentru o aceeași colectivitate de indivizi, rezultatele vor fi diferite. Dacă însă rezultatele ierarhizării rămân aceleași, înseamnă că indivizii din colectivitate sunt foarte bine structurați și scara lor valorică este stabilă.

Dacă am definit un obiectiv.

Dacă am definit un set de criterii.

Dacă avem o echipă de evaluatori.

Dacă dispunem de o colectivitate care face obiectul evaluării.

Dacă echipa de evaluatori aplică criteriile în mod corect, se va obține o ierarhizare a elementelor din colectivitatea supusă evaluării, dacă și numai dacă toată lumea acceptă criteriile, sistemul de evaluare, echipa de evaluatori și mai ales rezultatele evaluării. În caz contrar, nu vom vorbi niciodată nici despre ierarhizare, nici despre valoare, nici despre nimic și totul cade în derizoriu, devenind caricatural.

(21 aprilie 2023) 

Ierarhizarea în ziua de azi

La ora actuală, ierarhizarea joacă un rol cu totul special, ea luând locul reclamelor stupide pe care le prezintă televiziunile. Portalurile care oferă servicii și produse, au diferinte modalități de cuantificare a calității sau a gradului de satisfacție al clienților. Clienții scriu comentarii, dau note și în final, portalul face o ierarhizare a serviciilor și produselor. Există portaluri care centralizează opiniile clienților și în final acolo se găsesc clasificări ale unor munțimi. Orice client, acum, înainte de a achiziționa un produs sau serviciu, intră pe Internet, caută informații și găsește portaluri cu informații complete legate de produsul sau serviciul respectiv. Unii clienți acordă steluțe, alții acordă note de la 1 la 10, alții acordă note de la 0 la 5. Probabil,  cu timpul se vor omogeniza criteriile de acordare a notelor pentru a marca gradul de satisfacție al clienților față de serviciul sau produsul achiziționat.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale cântecelor după numărul de accesări,
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale restaurantelor în funcție de aprecierile pozitive.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul celor care promovează bacul.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul admișilor la facultate.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul de olimpici internaționali.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale  echipelor de fotbal după golurilor marcate.

În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după ultima medie de la admitere.

Fiecare dintre noi trebuie să-și definească propriile criterii și atunci când alege un produs sau un serviciu, este obligatoriu să se informeze. Când dorim să facem un concediu, una este să alegem un hotel cu nota 6 pe Booking și alta este să alegem un hotel cu 9,2 tot pe Booking. Noi suntem cei care corelăm calitatea dată de notă, cu prețul cerut și luăm decizia în cunoștință de cauză. marele avantaj este legat de faptul că există comentariile celor care au folosit serviciile oferite de portal și este clar că citind acele comentarii, luăm decizia în cunoștință de cauză.

(22 decembrie 2022)

O aberație: egalitatea de șanse fără filtre

Noi suntem diferiți. Noi suntem foarte diferiți. 
Unul e mai înalt. Altul este mai scund.
Unuia îi place fotbalul. Altuia îi place matematica.
Unul are talent și interpretează perfect bucăți muzicale  la pian. Altul are talent să picteze.
Unul are voce de tenor. Altul este un bariton excelent.
Unul este elev de nota zece în școala elementară, în liceu și la facultate. Altul este vagabond.
Toate diferențele dintre noi trebuie să ne ducă spre direcțiile unde fiecare dintre noi are șanse reale să se afirme și să-și dovedească harurile cu care natura l-a înzestrat, căci fiecare dintre noi este binecuvântat cu calități pe care trebuie noi înșine să ni le descoperim.
Egalitatea de șanse se referă nu la faptul că unul fără pic de talent actoricesc are dreptul de a merge în competiție cu unul care are talent actoricesc cu carul, ci la faptul că toți cei care au talent actoricesc, fie că sunt înalți, fie că sunt scunzi, fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, să aibă dreptul de să apară în fața unei comisii obiective de concurs care să-i ierarhizeze și în final să-i declare admiși pe cei mai talentați, care să ocupe locurile disponibile. Egalitatea de șanse se referă la cei care:

- cunosc criteriile de ierarhizare valorică,
- au capacitatea de autoevaluare,

- se lasă evaluați cu obiectivitate,

- acceptă rezultatul evaluării,
- merg pe propriile forțe,
- nu apelează la artificii,
- se potrivesc cu poziția râvnită, 

- nu ocolesc nimic din ceea ce este moral în competiția la care participă.

La noi a apărut conceptul de egalitate de șanse, cu absența filtrelor obiective de evaluare, astfel încât persoane fără calitățile necesare s-au prezentat în competiții trucate și au devenit oamenii nepotriviți care au ocupat abuziv poziții nepotrivite calităților lor, căci filtrele specifice competiției nu au funcționat, au fost lipsite de obiectivitate și au lucrat sub presiunea unor factori externi, perturbatori.

Așa s-a făcut că și-a dorit să fie ministru la justiție un inginer energetician.

Așa s-a făcut că la agricultură a fost ministru un electronist.

Așa s-a făcut că la educație a fost un nene care nu știa pe ce lume se află.

Așa s-a făcut că la dezvoltare a fost o tanti care terminase dreptul și care îi înnebunea pe bărbați.

Egalitatea de șanse fără filtre puternice face ravagii în lumea științifică unde plagiatorii zburdă fără nicio opreliște, din moment ce acolo au pătruns indivizi care habar nu au cu ce se mănâncă cercetarea științifică și care cred că a descoperi o soluție originală înseamnă a transcrie câteva pagini dintr-o carte pe care credem noi că nu au posibilitatea s-o găsească adversarii noștri pentru a descoperi de unde am furat.

În opinia mea, chiar dacă suntem extrem de diferiți, cei dintre noi care au calități de aceeași natură, dovedite în practică și acest lucru ne îndreptățește să mergem să fim supuși unei evaluări, să fim egali în fața comisiei de evaluare care are criterii obiective și care comisie este în afara oricărei bănuieli că ierarhizarea sa valorică va fi afectată de telefoane, pile sau de alte nenorociri care nu au nicio legătură cu adevăratele calități ale competitorilor.


(02 octombrie 2022)

Cum scăpăm de nulitățile din viața publică?

Toată lumea își dă coate și bârfește pe la colțuri că suntem:
- conduși de niște mediocrități,
- puși în situația de a alege răul cel mai mic,
- blestemați s-o ducem din rău în mai rău.
Realitatea este cu totul alta și anume că trăim așa pentru că ne dorim să trăim astfel. Ne facem că nu vedem și trecem mai departe pe lângă cei care nu au făcut nimic la viața lor și care vor să acceadă la cele mai importante funcții. Nu ne implicăm deloc în a alege cu toată vigoarea pe cei care merită să ne conducă. Ridicăm din umeri atunci când vedem neregulile care se produc în jurul nostru și mergem mai departe nepăsători.
Acum mulți ani, o doamnă stabilită după soț în RFG spunea că doar atunci când șomajul de la noi va depăși 25% și oamenii nu vor mai avea ce mânca, iar statul va fi secătuit și nu va mai avea cu ce să-i ajute pe cei în nevoie, deci doar atunci se va pune problema de a-i da la o parte pe incompetenți, pe superficiali și pe trântori și de a pune oamenii potriviți, valoroși, competenți, responsabili pe locurile potrivite, iar cei fără calificări corespunzătoare vor trece să execute munci de oameni nepricepuți, exact așa cum sunt ei.

La început nu am dat atenție spuselor acelei doamne, dar acum mă gândesc că chiar are dreptate. Dacă apare un post și sunt 20 de candidați, pilele și relațiile nu mai funcționează, căci acolo trebuie asigurată transparența și concursul nu se va mai truca așa cum se face acum, când este admis cine trebuie, nu cine merită.

Pentru a scăpa de nulități trebuie găsite modalități obiective de a măsura performanța indivizilor și de ierarhizare acceptată a acestora, încât să se atribuie resurse exact celor valoroși.

Acum foarte mulți ani, s-a scos un post de dactilografă la concurs. Eram șef de catedră. În seara de dinaintea concursului, ca prin minune, am primit vreo trei telefoane de la persoane despre care știam ce poziții importante ocupă, dar cu care nu discutasem chiar niciodată nimic. Cu o nerușinare demnă de cu totul alte demersuri, persoanele cu pricina îmi reaminteau că a doua zi va avea loc un concurs. Cu o nesimțire care mă definea, le mulțumeam pentru că-mi reaminteau ce am de făcut, dar le rugam să nu-mi dea nici un nume de candidat că așa cum am procedat întotdeauna, anunțam în sala de concurs cine a pus pila și pentru cine. Nefericiții intervenționiști se retrăgeau din dialog.

A doua zi, la concurs, am stabilit cum vor curge lucrurile. Aveam o carte. Fiecare candidată deschidea cartea și avea la dispoziție 30 de minute să dactilografieze din acea carte. Persoana care dactilografia cel mai mult și avea cele mai puține greșeli, era declarată câștigătoare. Erau trei candidate. O candidată nu știa să așeze hârtia în mașină. O altă candidată nu tasta din cauză că o împiedica manichiura. A treia doamnă a bătut la mașină folosind metoda oarbă, căci era dactilografă de meserie. Eu zic că a fost un concurs corect și sunt sigur că dacă toate concursurile ar fi corecte, nu s-ar ajunge în haznaua unde ne aflăm acum.

Cum scăpăm de nulitățile din viața publică? Simplu: organizând concursuri pe bune, cu comisii unde integritatea este maximă și unde criteriile valorice adevărate generează o ierarhizare încât omul potrivit să fie la locul potrivit.

(21 septembrie 2022)

Când sunt comparabile mediile aritmetice?

Am întâlnit niște indivizi care nu știau statistică și făceau marea eroare de a compara mediile aritmetice mai rău decât elevii care adună merele cu perele. Să zicem că vine un absolvent de ASE de la o facultate de 3 ani cu media 9,87 și unul de la Medicină cu media 8,90. Dacă îi punem pe cei doi absolvenți unul lângă altul și îi comparăm în raport cu mediile lor și concluzionăm că absolventul cu media 9,87 este mai bun de cât absolventul cu media 8,90 facem o greșeală enormă pentru că:

• media absolventului de ASE rezultă din 30 de note obținute la examenele din cei trei ani, în timp ce media studentului de la Medicină  rezultă din 70 de note obținute în cei șase ani,

• disciplinele parcurse de cei doi absolvenți sunt total diferite ca volum și ca efort,

• profesorii care au acordat notele au sisteme de evaluare total diferite.

Colectivitățile nefiind omogene, este evident că cele două medii nu trebuie comparate sub nicio formă. Înseamnă că dacă avem o clasă cu 30 de elevi care:

- au aceleași discipline,
- au aceiași profesori,
- au aceleași manuale,
- au un sistem unic de evaluare a cunoștințelor,
- au aceeași structură de construire a șirului de valori din care se calculează mediile aritmetice,
- dispun de aceleași reguli de încheiere a situației școlare prin calculul mediei anuale,
vorbim de o colectivitate omogenă a celor 30 de elevi și în consecință, mediile sunt reprezentative, deci sunt comparabile și ierarhizarea elevilor este o chestiune uzuală, deși nu folosește la nimic în afara acordării unei diplome sau a unui premiu la finele clasei.
Trebuie spus că părinții elevilor de clasa a VIII-a fetișizează media aritmetică, ceea ce nu este deloc bine și anul acesta 2022 s-a văzut că este o mare greșeală în a face prognoze referitoare le mediile de admitere în licee pornind de la ceea ce s-a întâmplat în anii 2020 și 2021, care au fost un ani atipici, în care școala s-a făcut online și subiectele de la admitere au avut în consecință o serie de particularități, iar elevii care au dat examene în cei doi ani au avut o cu totul altă încărcătură emoțională. S-au făcut prognoze acolo unde nu trebuia să se facă și s-au comparat medii care nu trebuiau comparate, căci acele medii nu erau reprezentative, doar din motivul că se calculau din note ce au rezultat din evaluarea de subiecte diferite, subiecte date în ani diferiți, în condiții de derulare a școlii, de asemenea, diferite.
În concluzie, mediile aritmetice sunt reprezentative și comparabile, dacă și numai dacă, se referă la colectivități omogene. Punct.

(14 iulie 2022)

Problema rangurilor

De când ne naștem și până punem mâinile pe piept, trăim obsesia rangurilor, a ierarhiilor și a poziționărilor. 

Ne dorim să fim cei mai buni, adică să ocupăm primele poziții într-un clasament.

Ne dorim să avem un copil de premiul întâi la cala a I-a.

Ne dorim să ajungem primii la magazinul unde se fac înscrieri pentru ultimul tip de iPHONE.

Ne dorim să cumpărăm o haină de la unui din primii 10 designeri vestimentari din lume.

Ne dorim să ne spălăm pe dinți cu pasta numărul 1 din lume.

Ne dorim să avem țoalele spălate cu detergentul numărul 1 în lume.

Multe ne dorim, dar unele nu prea se îndeplinesc și nu din vina noastră, ci pur și simplu natura nu a fost prea darnică sau prea îngăduitoare cu noi, încât în clasamentele făcute, unele obiective chiar, ne plasăm în a doua parte a listei elementelor din colectivitatea din care facem parte. Nasol, dar asta e!

Acum, de când suntem membri ai Uniunii Europene ni se servesc zilnic tot felul de ierarhizări de țară în raport cu tot felul de criterii. Unele dintre aceste ierarhizări au scop propagandistic, altele sunt făcute să ne mai taie din elanul nostru cel mioritic, în care ne considerăm așa, de unii singuri, cei mai tari din parcări.

Rangul nostru ca țară în funcție de populația țărilor UE este 7, dat pe poziția din lista:

01. Germania - 81.471.834 locuitori

02. Franta - 65.312.249 locuitori

03. Marea Britanie - 62.698.362 locuitori

04. Italia - 61.016.804 locuitori

05. Spania - 46.754.784 locuitori

06. Polonia - 38.441.588 locuitori

07. Romania - 21.904.551 locuitori

Rangul nostru ca țară în funcție de suprafața țărilor UE este 9, dat pe poziția din lista:

01 Franta 643.801 kmp

02 Spania - 505.370 kmp

03 Suedia - 450.295 kmp

04 Germania - 357.022 kmp

05 Finlanda - 338.145 kmp

06 Polonia - 312.685 kmp

07 Italia - 301.340 kmp

08 Marea Britanie - 243.610 kmp

09 Romania - 238.391 kmp.

Rangul nostru ca țară în funcție de lungimea autostrăzilor construite dintre țările membre UE este 18, fiind dat pe poziția din lista:

01 Spania 16.204 km

02 Germania 12.845 km

03 Franța 11.882 km

04 Italia 6.661 km

05 Marea Britanie 3.555 km

06 Portugalia 3.080 km

07 Olanda 2.758 km

08 Grecia 2.250 km

09 Danemarca 2.241 km

10 Suedia 1.920 km

11 Belgia 1.747 km

12 Austria 1.720 km

13 Polonia 1.389 km

14 Ungaria 1.361 km

15 Croația 1.270,2 km

16 Irlanda 1.017 km

17 Finlanda 863 km

18 România 748 km

Deși nu se adunp mere cu pere, folosind coeficienți de importanță, există posibilitatea de a agrega rangurile și de a obține un rang agregat, unic, funcție de mai mulți indicatori. În ipoteza criteriilor de clasificare cu aceeași importanță, coeficienții sunt P1=P2=P3=1/3 și se calculează indicatorul agregat:

RA=P1*7+P2*9+P3*18=11,33

Rotunjirea se face în minus, ceea ce înseamnă că în raport cu cele trei criterii suntem pe locul al XI-lea.

Aceste ierarhizări sunt extrem de subiective căci:

- includ criterii de clasificare arbitrare;

- coeficienții de importanță sunt inexacți;

- selecțiile de criterii sunt subiective;

- măsurarea indicatorilor se face pe ani diferiți;

- metodologiile nu sunt omogene;

- clasificările pe criterii sunt neomogene;

- procedurile de cuantificare sunt oarecare.

Sunt interesante aceste clasificări numai și numai pentru spectacol și pentru decizii politice, oricum nejustificate, mai ales atunci când respectivele nu convin celor din coada listelor care rezultă din ierarhizări. Aceste clasificări au caracter pur propagandistic și deci analizele serioase nu se bazează pe așa ceva, iar atunci când o fac, expun metodologia după care s-a efectuat ierarhizarea.

(05 februarie 2018)

Ierarhizare folosind ranguri existente

Acum mulţi ani am scris împreună cu mai tinerii mei colegi Paul POCATILU, Mihai AMITROAIE, Emil NESTOR şi Daniel MILODIN câteva articole pe care le-am şi publicat şi care sunt referite prin:

• Ion IVAN, Paul POCATILU, Mihai AMITROAIE - Ierarhizarea în Societatea Informaţională, Revista Informatica Economica, nr. 2 (22)/2002, pg. 93-99
• Ion IVAN, Daniel MILODIN – Software pentru ierarhizarea multirang a componentelor unei colectivitati, Revista Româna de Informatica si Automatica vol. 16, nr. 3, 2006, pg. 59 – 68
• Ion IVAN, Daniel MILODIN - Software pentru ordonarea multirang a componentelor unei colectivitati, Revista Economia, Nr. 2, Bucuresti, 2003, pg. 78 - 82
• Ion IVAN, Emil NESTOR - Software pentru ierarhizarea unor produse, Revista Romana de Statistica, vol. 14, nr. 2, 2004, pg. 53 - 65.

Voi căuta să aplic ceva din ceea ce am scris acolo şi în chestiunea de ierarhizare a culturiştilor, fără a avea la dispoziţie datele specifice unui vot la care să fi participat câteva mii de respondenţi, cu garanţia că sunt persoane care să fi practicat culturismul şi care să aibă o cultură în domeniul acestei discipline sportive.

Am plecat de la ceea ce am găsit pe o adresă de Internet unde pe GetFit Forum au apărut câteva liste de câte 10 culturişti, consideraţi de persoanele respective ca fiind cei mai buni.
Există multe modalități de a ierarhiza elementele unei colectivități, dar eu propun următorul algoritm:

1. se iau sportivii și rangurile lor, așa cum îi ierarhizează fiecare persoană;
2. se ia ierathizarea (rangul) făcută de o persoană și se trece pe o  coloană a  unui tabel;
3. se procedează în același fel cu toate ierathizările, punându-se coloană după coloană;
4. se completează pe prima coloană numele culturiștilor, încât să fie toți;
5. se elimină din listă culturiștii cu cele mai puține ranguri date;
6. eliminările se fac progresiv atât timp cât în listă rămân cel puțin 10 culturiști;
7. dacă în tabel se găsesc culturiști care au ranguri pe toată linia se calculează suma rangurilor;
8. se calculează media rangurilor;
9. se ordonează culturiștii în ordinea crescătoare a rangurilor;
10. se extrag primii zece ocupanți ai listei.

 Rezultă care sunt cei mai buni 10 culturiști din România ai tuturor timpurilor. Această ierarhizare este cu atât mai stabilă cu cât numărul celor care au făcut propuneri este mai mare, iar procesul de filtrare a condus la un număr considerabil de culturiști intrați în vizorul evaluării tuturor respondenților. În cazul concret de care mă ocup eu acum, sunt puțini respondenți, iar rezultatul este cel pe care îl propun spre analiză, nu spre validare. În viitor, oficialitățile care se ocupă de culturism dar și revistele să facă sondaje online și probabil se vor obține acele rezultate care vor bate în cuie pentru o perioadă destul de mare acea listă cu cei mai buni 10 culturiști români ai tuturor timpurilor. Acum voi lua un exemplu ipotetic și voi aplica algoritmul. Datele ipotetice de pornire sunt următoarele:
 

Nr.crt.	Culturistul	Rang-1	Rang-2	Rang-3	Rang-4	Rang-5
01	Gigel	1	2	1	3	4
02	Ionel	8	5	7	2	5
03	Emil	2	1	4	5	3
04	Doru	3	9	2	4	6
05	Cătălin	4	11	3	6	7
06	Alin	5	13	9	9	1
07	Mihai	6	3	5	1	2
08	Cristian	7	6	16	7	11
09	Sorin	11	12	14	10	12
10	Gheorghe	9	4	6	8	8
11	Bogdan	10	7	8	16	9
12	Dragoş	12	16	11	11	15
13	Titel	16	8	12	12	10
14	Bogdan	15	10	13	15	13
15	Rareş	13	14	15	14	16
16	Marian	14	15	10	13	14

După calculul sumei şi mediei rangurilor se obţin valorile:

Nr.crt.	Culturistul	Rang-1	Rang-2	Rang-3	Rang-4	Rang-5	Sumă ranguri	Medie ranguri
01	Gigel	1	2	1	3	4	11	2,2
02	Ionel	8	5	7	2	5	27	5,4
03	Emil	2	1	4	5	3	15	3
04	Doru	3	9	2	4	6	24	4,8
05	Cătălin	4	11	3	6	7	31	6,2
06	Alin	5	13	9	9	1	37	7,4
07	Mihai	6	3	5	1	2	17	3,4
08	Cristian	7	6	16	7	11	47	9,4
09	Sorin	11	12	14	10	12	59	11,8
10	Gheorghe	9	4	6	8	8	35	7
11	Bogdan	10	7	8	16	9	50	10
12	Dragoş	12	16	11	11	15	65	13
13	Titel	16	8	12	12	10	58	11,6
14	Bogdan	15	10	13	15	13	66	13,2
15	Rareş	13	14	15	14	16	72	14,4
16	Marian	14	15	10	13	14	66	13,2

Se procedeayă lasortarea crescătoare după medie şi se obţin datele următoare:

Nr.crt.	Culturistul	Rang-1	Rang-2	Rang-3	Rang-4	Rang-5	Sumă ranguri	Medie ranguri	Rang final
01	Gigel	1	2	1	3	4	11	2.2	1
03	Emil	2	1	4	5	3	15	3	2
07	Mihai	6	3	5	1	2	17	3.4	3
04	Doru	3	9	2	4	6	24	4.8	4
02	Ionel	8	5	7	2	5	27	5.4	5
05	Cătălin	4	11	3	6	7	31	6.2	6
10	Gheorghe	9	4	6	8	8	35	7	7
06	Alin	5	13	9	9	1	37	7.4	8
08	Cristian	7	6	16	7	11	47	9.4	9
11	Bogdan	10	7	8	16	9	50	10	10
13	Titel	16	8	12	12	10	58	11.6	11
09	Sorin	11	12	14	10	12	59	11.8	12
12	Dragoş	12	16	11	11	15	65	13	13
14	Bogdan	15	10	13	15	13	66	13.2	14
16	Marian	14	15	10	13	14	66	13.2	14
15	Rareş	13	14	15	14	16	72	14.4	15

Lista cu primii yece cei mai buni culturişti este:

Rang final	Culturistul
1	Gigel
2	Emil
3	Mihai
4	Doru
5	Ionel
6	Cătălin
7	Gheorghe
8	Alin
9	Cristian
10	Bogdan

Mai sunt şi alţi algoritmi de ierarhizaree, însă niciunul nu este sută la sută obiectiv, atât timp cât aceste ierarhizări se obţin din date culese prin sondaj, date ce includ foarte multe elemente subiective.
(04 februarie 2018)