Elena CEAUȘESCU: Dovada, dovada!

O am și acum în fața ochilor pe Elena CEAUȘESCU în momentul în care cerea dovezile pentru care ea și soțul ei erau acuzați. 

Faptul că Europa nu a fost în stare să furnizeze un vaccin de ultimă generație în timpul pandemiei de COVID 19, a fost dovada că cercetarea științifică de pe bătrânul continent nu are performanța corespunzătoare, deși s-au cheltuit foarte mulți bani în cadrul derulării proiectelor de cercetare științifică. Ceva nu merge în regulile cu acre UE își finanțează cercetarea științifică. Există modelul american de cercetare științifică. Există modelul japonez de cercetare științifică. Există modelul chinez de cercetare științifică. Există modelul israelian de cercetare științifică. Spun despre aceste modele pentru că acolo au fost derulate proiecte de succes, unde cercetarea științifică adevărată și-a arătat eficiența. Cred că a sosit timpul ca proiectele finanțate de UE să aibă cu totul alte regului, căci procedurile, duratele, obiectivele și modul de derulare doar mimează cercetarea științifică, iar cei care lucrează la acele proiecte au rezultate modeste sau nu prea au rezultate. Există mult formalism, multă birocrație și lipsesc criteriile de selecție, dacă s-a ajuns să se confunde munca de cercetare științifică cu activități banale, de rutină, cu predictibilitate rificată, în condițiile în care lipsesc strategiile și criteriile reale de selectare a echipelor de cercetare științifică, din moment ce în pandemie, vaccinul european era cu două generații rămas în urmă. Se alocă peste 800 de miliarde de euro pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiilor de apărare și abia aștept să văd cum cercetarea științifică din domeniul militar își va dovedi eficiența. Sun optimist, căci militarii prin natura lor sunt disciplinați și au criterii riguroase de selecție care să garanteze performanța.


(07 septembrie 2025)

EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

HITLER cu fustă

De câteva zile și-a făcut apariția în spațiul mioritic HITLER cu fustă. Asta ne mai lipsea! De-a lungul tinereții mele am văzut nenumărate filme documentare în care HITLER era personajul principal.  

Nu întâmplător HITLER a ajuns să conducă Germania. El a fost ales.

HITLER avea verb.

HITLER ținea discursuri care electrizau masele.

HITLER avea gesturi care convingeau.

HITLER avea tonalitatea vocii care mobiliza.

HITLER se făcea înțeles din priviri.

Ceea ce am văzut în spațiul mioritic, adică pe o scenă, m-a dus cu gândul la HITLER, numai că de această dată lipsea uniforma, în care pantalonii se înlocuiau cu fusta. Tonalitatea, gesturile, înșiruirea de cuvinte bine ticluite, conturau un discurs gata-gata să ridice masele în picioare, mase care chiar au răspuns chemării. Este clar că lucrurile au luat-o razna rău de tot, dar nu mă miră deloc din moment ce a apărut un procent de peste 94,32% de validare. Să nu uităm nicio clipă că poporul român l-a votat în unanimitate pe Nicolae CEAUȘESCU să fie deputat sau președinte sau secretar general, iar la aparițiile publice ale lui HITLER, cetățenii plângeau de fericire, de bucurie, de iubire, exact cum tinere extaziate i-au primit pe eliberatorii Bucureștiului și aici mă refer la soldații Armatei Roșii, așa cum prezentau jurnalele de actualități ale copilăriei mele și de fiecare dată când îmi exprimam nedumerirea, părinții mei lăsau privirea în pământ și-mi ziceau că voi înțelege eu ce și cum, când voi fi mare.


(02 iulie 2024) 

Zeci de ani de frustrări

Eu mă numesc ION. De când Elena CEAUȘESCU a ieșit în lume cu cabinetul doi al ei și de când își aniversa ziua de naștere din 07 ianuarie 1916, viața mea a devenit un calvar. De ziua mea onomastică, televizorul, radioul și ziarele nu făceau altceva decât să cânte realizările Elenei CEAUȘESCU, să o perie și s-o prezinte așa cum nici ea nu se visase în visele ei cele mai colorate.

De cum începea ziua de 7 ianuarie de dinainte de 1989 și ascultam primele cuvinte de slavă adresate celei mai iubite fiice adresate de popor la radio și spre seară la TV, parcă turbam. Îmi stricau ziua toți cei care i se adresau slugarnic acestei femei, care nu era cu nimic mai diferită de celelalte femei din țară. Atunci plecam de acasă și mergeam prin magazine și prin consignații, până îmi treceau toți dracii. Calm, reveneam acasă pentru a mânca la masa festivă cu ai mei, căci era ziua mea onomastică și trebuia să mă bucur. 1990, a fost primul an în care ziua mea onomastică mi-am sărbătorit-o așa cum am crezut eu, fără ca cineva să mi-o mai tulbure cu agresivitatea unor discursuri inepte, cu spectacole în care balerinele aveau fustele lungi până în pământ și cu coruri care cântau lălăit niște versuri scremute, făcute de poeți fără de talent pe muzică scrisă fără inspirație. Acum există Internet și-mi organizez ziua mea onomastică așa cum vreau eu, cu muzica pe care eu o vreau și eu știu să-mi aleg cântecele căci eu știu multe despre adevărații cântăreți de folclor, căci versurile și muzica scrise în closete, în garajuri și între două partide de sex sălbatic să le asculte alții. Eu ascult muzică autentică, cu versuri scrise cu simțire, cu metafore și cu rime perfecte, numai așa cum poporul adevărat a știut să le compună, de parcă ar fi știut ce-mi place mie.

Am trăit zeci de ani de frustrări, când ca o coincidență nefericită, 7 ianuarie era și ziua mea onomastică, dar și ziua de naștere a unei femei care nu a avut niciodată măsura adevărurilor, pentru că nu a avut capacitatea să fie selectivă, pentru a-i îndepărta pe cei slugarnici, pe cei proști și pe cei care se dovedeau a fi oameni de nimic, doar vânători de funcții și de avantaje. Ei erau cei care se erijau în a spune și a face ce credeau ei că-i face plăcere tovarășei, arătând cu ochii spre cei, care echivala cu cabinetul doi. Ei erau cei care făceau toate ghidușiile nefăcute din ziua de 7 ianuarie de dinainte de 1989 la radio, la TV și în presă, iar decontarea a făcut-o madam în 25 decembrie 1989 în fața plutonului de execuție, deși autorii morali erau cu mult mai mulți, dar care s-au pierdut în timp și spațiu.

Acum de ziua mea, eu primesc telefoane, răspunde la mesajele de te FACEBOOK, de pe Whatsapp, de MeWe, dar și la telefon, așa cum eswte și normal, fără ca cineva să-mi mai strice ziua prin gândire sucită, scălâmbăieli inutile și prin dogme bizare, născute empiric, scremut și inutil.


(07 ianuarie 2024)

Istoria de la televizor

Se știe cu cea mai mare exactitate că televiziunea este cel mai eficient mod de a manipula masele, iar revoluția în direct, a fost un exemplu de manual. Să ne reamintim scenele de prezentare a buletinelor meteo însoțite de imagini trucate, în care deși nu ninge în localitatea despre care se vorbește, pe ecrane se derulează imagini cu nămeți de zăpagă sau în cazul ploilor, când dacă în oraș cad câțiva stropi, pe ecrane apar ploi torențiale, pentru că televiziunile prin exagerările lor nu fac altceva decât să inducă frica și frica este elementul cheie al oricărei manipulări sigure, bine direcționate.

Este adevărat că sunt emisiuni realizate de unele televiziuni cu înalt profesionalism, ceea ce nu este cazul pe meleagurile mioritice, în care se vine cu documente, cu mărturii ale unor personalități credibile și se lămuresc unele aspecte din istorie, dar acestea sunt atât de puține, încât se pierg în noianul de gunoaie ale mass-media și asemeni diamantelor cu foarte multe carate, trebuie căutate cu foarte mare grijă.

Eu care am trăit 42 de ani în comunism nu cred absolut nimic din ceea ce-mi relatează tot felul de beizadele descendente din stirpe de nomenclaturist, pentru că deformările și subiectivismul sunt de mare profunzime, încât și unele adevăruri care le mai scapă, tot minciuni se cheamă. Este foarte adevărat că nu există documente scrise în legătură cu deciziile influențate de foarte tinerii asistenți universitari sau cercetători științifici descendenți din cercurile concentrice ale capilor din cc al pcr, dar să nu ne spună nimeni că acei tineri nu erau consultați sau că nu se spunea nimic în șoaptă pe la colțuri despre eventualele lor relatări legate de deciziile ce se luau de către șefii lor. Eu știu exact cum șefii mei dădeau ochii peste cap și înclinau capul să aibă privirea spre cer și se întrebau despre ce va zice tovarășul (acesta fiind unul dintre primii trei din ierarhie) atunci când se decidea ceva. Nici nu vreau să mă mai gândesc câte decizii defavorabile unora se luau atunci când se enunța numele unui tovarăș și o presupunere plauzibilă care bloca la nesfârșit respectiva decizie, blocare favorabilă celui care făcea legătura dintre mediu și tovarăș.

Noi va trebui să fim foarte atenți atunci când se încearcă să se facă istorie la televizor, căci istoria:

- o fac istoricii,

- se face pe documente,

- este o știință,

- nu este emoție,

- e un manuale,

- are rol educativ.

Se știe că din aisberg se vede doar 1/8 restul fiind sub apă, iar ceea ce se întâmplă la televizor, doar 1/8 este ceea ce pare a fi, resputl de 7/8 este manipulare pură, care vine să răstălmăcească marile adevăruri despre trecutul nostru mai apropiat sau mai îndepărtat, iar faptul că  se pune înaintea oricăror documente o afirmație  de la radio, legată de scurtarea războiului cu șase luni, arată că cercetarea istoricilor mai are mult de muncă până la a scoate la lumină marile adevăruri ce nu se spun la televizor, ci se scriu în cărți.

(15 decembrie 2023)

Revoluția Română de la 1989

În 1989 eu aveam 42 de ani și cred că am toate elementele să cred că în 22 Decembrie 1989 a început Revoluția Română care a dus la răsturnarea regimului comunist, exact cum se procedează în orice revoluție, când un regim retrograd este înlocuit cu un alt regim superior, care să corespundă dezideratelor poporului revoluționar. În zilele de dinainte de 22 Decembrie 1989 starea de spirit a poporului era una care prevestea revoluția, căci acumulările cantitative petrecute în societatea românească în ultimii ani, s-au transformat în acel salt calitativ ce a reușit să scoată poporul în stradă, în mod omogen, spontan și puternic pentru a impune schimbarea de regim.

Revoluția Română trebuie analizată în toată complexitatea ei. Este adevărat că există 3.000 de volume, totalizând între 500.000 și 600.000 de pagini. Este adevărat că au trecut 34 de ani de la momentul în care în 22 Decembrie 2023 la ora 12:04 elicopterul a decolat de pe clădirea cc al pcr cu soții CERAUȘESCU și cu cei foarte apropiați lor, ceea ce a marcat sfârșitul pentru totdeauna a regimului comunist.

Eu discut pe baza documentelor, pe baza faptelor și în opinia mea în 22 Decembrie 1989 a avut loc începutul Revoluției Române, rod al eroismului poporului român, care s-a împotrivit cu jertfă de sânge unui regim totalitar și a izbândit, aducând pe acest pământ libertatea, dreptatea și speranța într-o viață mai bună, în democrație. Dacă noi suntem acum ceea ce suntem, totul se datorează acelor zile mărețe ale Revoluției Române și în această cheie trebuie totul analizat, căci poporul care nu a pregetat să iasă în stradă, să susțină Revoluția Română și-a dovedit eroismul și spiritul său de sacrificiu suprem și nicio clipă nu trebuie uitat acest lucru, indiferent de pe ce poziție privim acele zile de neuitat ale lui Decembrie 1989. 

Au trecut 34 de ani și în acești ani, fiecare dintre noi am devenit mai înțelepți, mai analitici, mai preocupați de a ști adevărul despre Revoluția Română, dar fiecare dintre noi, cu meseriile pe care le avem, interpretăm diferit informațiile stocate despre acea perioadă. Într-un fel analizează un istoric. În altfel analizează un militar. Cu totul altfel vede lucrurile un procuror. Eu, omul de pe stradă care am trăit la cald acele zile, le retrăiesc și port în mine mândria acelui individ care a fost contemporan cu oamenii din ale căror piepturi se auzeau îndemnurile de a veni cu ei pentru a susține Revoluția Română.

Mă înclin în fața martirilor Revoluției Române și acum că în spațiul virtual nu există nicio restricție de exprimare, fiecare dintre cei care cred că dețin adevăruri, să le scrie acolo și viitorul este acela care le va da dreptate sau nu, dar tot în spațiul online există mărturiile vii că în România a avut loc o revoluție, cu sute de mii de oameni în stradă, cu răsturnarea unui regim retrograd și cu începutul de drum cu suișuri și coborâșuri spre regimul democratic în care trăim noi acum. Restul sunt povești, bârfe, cimilituri. Eu cred în Revoluția Română căci poporul meu a avut la 22 Decembrie 1989 momentul său de grație supremă.


(14 decembrie 2023)

Trofee vânătorești

Din copilărie nu m-a atras vânătoarea de păsări sau de animale sălbatice. Am milă față de vietăți. Am avut ocazia să văd în comuna Brăduț, la Kormos Residence o colecție deosebită de trofee de vânătoare, pe care am admirat-o în mod deosebit.

Eu am admirație pentru cei care pun pasiune în ceea ce fac și dacă fac un lucru, țin să-l facă foarte bine.

(10 august 2023)

Ascensiunea și prăbușirea Elenei CEAUȘESCU

Singurul reproș pe care am să i-l fac Elenei CEAUȘESCU este acela că nu a avut puterea și capacitatea de a se înconjura de oameni de caracter, de personalități puternice, de oameni cu coloană vertebrală, care să aibă un comportament civilizat, realist, decent și corect față de ea.

La moartea lui Gheorghe GHEORGIU DEJ, când soțul ei Nicolae CEAUȘESCU a devenit secretarul general al Partidului Comunist Român, Elena CEAUȘESCU avea 48 de ani, adică era trecută prin viață suficient de mult încât să-și dea seama cum stau lucrurile.

Elena CEAUȘESCU a susținut doctoratul la 51 de ani. Ea a avut:

- un conducător de doctorat,

- o comisie de avizare a tezei,

- lucrări științifice publicate.

Oricât am dori să spun lucruri urâte despre Elena CEAUȘESCU, nu voi face o abordare corectă dacă nu voi spune lucruri la fel de urâte pentru conducătorul tezei de doctorat, pentru referenții tezei și pentru cei care erau coautorii lucrărilor științifice unde Elena CEAUȘESCU semna alături de ei. Fără criminali nu există victimă.

Elena CEAUȘESCU este aleasă membru titular al Academiei RSR la vârsta de 58 de ani. Ar fi extrem de important de citit documentele elaborate pentru a se realiza acest demers, pentru că nu ea însăși s-a ales membru titular, ci a fost propusă, a fost întocmit un referat, a fost o ședință unde s-a votat. Este normal să vedem cine sunt cei care au înfăptuit acest act, pentru a ne lămuri după ce muzică dansăm.

Se zice că Elena CEAUȘESCU a devenit membru titular a șase academii de științe și i s-au acordat zece titluri de doctor honoris causa. Niciodată nu trebuie să ne uităm la cățelul care latră, ci să privim spre stăpânul care ține lesa, pentru a ne lămuri cum stau cu adevărat lucrurile.

În jurul Elenei CEAUȘESCU au roit tot felul de indivizii dornici  a-și rezolva propriile probleme, printre picături, dar mai ales stând în preajma acesteia și făcându-se utili cu tot felul de mici acțiuni care numai aparent trec neobservate de actrița principală, dar care fac valuri nu în jurul actriței principale, ci direct spre cei mici ca furnicile, care vor să profite la maxim de avantajul de a fi în preajma divei.

Acum, toți cei care au tăcut mâlc sau au pus umărul la crearea personajului Elena CEAUȘESCU, scriu diverse, dar realitatea este cu totul alta. Elena CEAUȘESCU așa cum apare în biografiile din ziua de azi este creația tuturor celor care au roit în jurul ei, care au profitat de pozițiile pe care le-au acaparat, doar din cauză că Elena CEAUȘESCU era un om slab, care nu a avut puterea de a-i da la o parte, pentru a se înconjura de oameni de calitate, care s-o perceapă așa cum este ea și să-i spună marile adevăruri. Este foarte trist că slugile au ridicat capul după 25 decembrie 1989, pentru a dezvălui adevărurile lor, cu gândul de a crea contextul favorabil alăturării noilor stăpâni, pentru a proceda la fel și pentru a beneficia în continuare de marile avantaje pe care le oferă poziționarea lângă puternicii zile, oricare ar fi ei.



(06 iunie 2023)

Un banc cu Elena CEAUȘESCU

Se zice că în Piața Amzei, în vremurile de dinainte de 1989 lumea stătea la coadă la Alimentara unde fusese cândva un magazin de mobilă. A trecut pe acolo Elena CEAUȘESCU și intrigată, a întrebat:
- De ce stau șobolanii ăștia în picioare?
I s-a răspuns:
- Așteaptă să cumpere de mâncare.
A doua zi, în fața magazinului s-au montat bănci, pentru a nu mai sta lumea în picioare la coadă...

Mi-am adus aminte că dacă avem o problemă, în loc să-i căutăm soluția și s-o rezolvăm, noi fie spunem că problema nu este corect definită, fie amânăm rezolvarea, fie sărim spre altceva, lăsând problema baltă. Ceea ce se întâmplă cu refuzul Austriei de a vota intrarea noastră în spațiul SCHENGEN, m-a dus cu gândul la băncuțele din fața magazinului alimentar, căci similitudinea cu chemarea ambasadorului HUREZEANU, chemarea la boicot a unor partidulețe este mai mult decât stridentă.

Când în anul 2002 vizitând orașul Ruse din Bulgaria am conchis că bulgarii ne-au luat-o înainte, unii mi-au râs în nas. Turismul bulgăresc este înfloritor. Bulgarii construiesc autostrăzi. Președintele Bulgariei a fost pe 01 ianuarie 2023 la Concertul de Anul Nou de la Viena. Ei au o problemă și caută s-o rezolve, bine sau rău, dar caută s-o rezolve. Televiziunile mioritice nu abordează problema noastră spre a o direcționa spre rezolvare, ci cârcotesc în toate direcțiile, mai ales prin chibiții de doi bani care se autointitulează fie analiști politici, fie analiști economici, dar care habar nu au pe ce lume se află. 

În vremurile de demult, pe poziția de analist, am avut prilejul de a defini niște mici probleme de modelare de proces economic la nivel de secție de producție. Am stat mult timp cu meseriași, cu specialiști și cu oricine avea posibilitatea să mă lămurească, până am înțeles problema și am fost în stare s-o definesc. După ce am definit-o, rezolvarea a venit de la sine, căci știam despre ce este vorba, care sunt restricțiile, care este funcția obiectiv. 

Nu se merge după ureche, căci dacă se merge după ureche, ajungem exact cum s-a ajuns în 7 decembrie 2022, ca în ziua următoare să fim nedumeriți că răspunsul nu este cel visat de noi. Ar trebui să verificăm dacă problema aderării la spațiul SCHENGEN este corect și complet definită și după ce ne-am convins că nu lipsește nimic sau că nu sunt lucruri în plus, care parazitează adevărata problemă, trebuie pornit la soluționare. Există nenumărați algoritmi, dar se știe că numai un singur algoritm ne duce spre succes.



(02 ianuarie 2023)

Cosmetizarea istoriei, o mare porcărie

Istoria trebuie să se bazeze pe adevăruri. Adevărurile rezultă din documente și din probe materiale, existente deja sau descoperite. Oamenii importanți scriu memorii în care cu mai multă sau mai puțină obiectivitate descriu evenimente, oameni și locuri exact așa cum vor ei să le prezinte sau cum sunt ei în stare s-o facă. Nimeni dintre cei care scriu memorii, nu scriu tratate de istorie, căci memoriile sunt memorii și tratatele de istorie le scriu istoricii care trebuie să fie oameni de știință.

De la un timp încoace, apar la posturi de televiziune Mihaela MORARU, nepoata lui Nicolae CEAUȘESCU și Mircea OPREAN, ginerele lui Nicolae CEAUȘESCU. Uneori și Serghei MIZIL are apariții la televizor, dar modul lui de abordare, extrem de lejer, nu este pe placul realizatorilor Tv și de aceea el este evitat. Mihaela MORARU și Mircea OPREAN în aparițiile lor spun lucruri interesante, dar probarea afirmațiilor lor este imposibil de realizat și de aceea tot ceea ce spun cei doi trebuie luat ca mărturiile unor rude apropiate ale lui Nicolae CEAUȘESCU și nu ca pagini de istorie, căci niciunul dintre ei nu prezintă documente sau obiecte care să le certifice spusele.

Uneori, Mihaela MORARU și Mircea OPREAN caută să umanizeze pe cei din linia întâi a CEAUȘEȘTILOR, lucru de înțeles 100%, pentru că de morți, numai de bine sau tăcere, zic eu și a doua ipostază este cea mai bine venită, căci eu am trăit acele vremuri și mi-am creat o imagine, iar dacă ceea ce aud nu se suprapune cu ceea ce eu am definit, consider că se minte. Nimeni nu are cum să mă convingă pe mine că oprindu-se într-o seară circulația de la Arcul de Triumf la Universitate pentru ca prințișorul să dea câteva ture cu o mașină sport, era un gest al unui om timid, modest și plin de respect. Nimeni nu are cum să mă convingă, când o revistă de algebră de la Institutul de Matematică avea niște coperți ieșite din comun de speciale, nu aveau nicio legătură cu faptul că acolo era un articol al fiicei celei matematiciană și cercetătoare. Să dau și exemplul când am rămas în pană cu ARO 244D pe care-l conducem, tocmai pe traseul prezidențial și au venit câțiva milițieni desfigurați de groază la mine și după ce i-am lămurit, m-au ajutat să împing mașina pe o stradă laterală și nu s-au mișcat de lângă mine până nu am curățat filtrul de motorină, am pornit și am plecat.

O atmosferă este creată doar dacă vrei să fie creată acea atmosferă. Cine vrea să fie slugărit, acceptă slugile. Cine vrea să trăiască normal, trăiește normal, acceptă realitatea și nu se lasă nici dus de nas, nici împachetat, căci nu funcția este aceea care îl face pe om să fie ce este, ci caracterul. Un om puternic, rămâne om. Un om slab se lasă foarte ușor păcălit, manipulat, mințit și își construiește o realitate care nu există, creând că acolo este ceea ce el trăiește, când de fapt lumea reală este cu totul alta.

Mi-ar fi plăcut ca Mihaela MORARU și Mircea OPREAN să vină să prezinte lucrurile credibil, ca să spun și eu că suprapunerile dintre ceea ce am gândit eu despre soții CEAUȘESCU și modul în care sunt prezentați nu există diferențe substanțiale, ceea ce nu s-a întâmplat.

Cosmetizarea istoriei este o practică normală în memorii și în prezentările din reportaje. Cosmetizarea lucrărilor realizate de istorici este o mare mizerie și modul în care sunt scrise lucrările de istorie de tot felul de băieți și de fetițe, numai știință nu este, drept care deși am cumpărat unele cărți, văzând că sunt scrise nu de amatori, ci de hair stiliști sau de make-up artiști vopsiți în oameni de știință, le-am aruncat la gunoi și am zis că în viața vieților mele nu voi mai pune mâna pe materiale pornografice, căci lucrări de istorie nu sunt.



(16 decembrie 2022)

Ion ILIESCU nu mai este revoluționar?

Toată lumea este în vacanță.
Elevii sunt în vacanță.
Părinții sunt în vacanță.
Judecătorii sunt în vacanță.
De aceea dosarul cu retragerea titlului de revoluționar al lui Ion ILIESCU se va judeca în septembrie. În Decembrie 1989 și în lunile în care au urmat, rolul lui Ion ILIESCU în derularea evenimentelor a fost unul covârșitor. În acele zile s-au întâmplat foarte multe și oamenii de atunci, asemeni celor de azi, doresc să afle adevărul. 
Lumea vrea să știe cum a murit Vasile MILEA.
Lumea vrea să știe adevărul despre teroriști.
Lumea vrea să știe cum s-a ajuns la peste 1.000 de morți.
Lumea vrea să știe totul despre 13 - 15 iunie 1990.
Lumea vrea să știe totul.
Oamenii vor adevărul și numai adevărul, nimic altceva.
Ceea ce știm cu certitudine sunt numai frânturi de adevăr care s-au produs la lumina zilei.
Știm ziua, ora și minutul când elicopterul cu soții CEAUȘESCU a decolat de pe clădirea cc al pcr.
Știm că în Duminica Orbului din 1990 au avut loc alegerile prezidențiale și mai știm cu exactitate că Ion ILIESCU a câștigat alegerile cu 85,07%.

Ion ILIESCU și echipa lui au înființat certificatele de revoluționar și au definit condițiile ce trebuie îndeplinite de oamenii pentru a primi acele certificate. Ion ILIESCU și cei care au colaborat cu el au definit care sunt drepturile posesorilor de certificat de revoluționar.

În timp, referitor la c ei care au fost la Baricada de la Inter, a apărut și o vorbă: din cât de puțini am fost, vai cât de mulți am rămas, ceea ce arată că mecanismele de obținere a certificatului de revoluționar trebuiau perfecționate, pentru a pune bariere care să stopeze infiltrarea impostorilor printre revoluționarii adevărați. Au trecut aproape 33 de ani de la Revoluție și după 33 de ani a apărut propunerea de a i se anula în instanță, certificatul de revoluționar al lui Ion ILIESCU. Acum Ion ILIESCU este un om ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani, care s-a retras din politică de ani buni. Apar foarte multe probleme în legătură cu activitatea sa, dar marile adevăruri sunt aici lângă noi și unele dintre ele nu ne plac, pentru că în tot timpul cât l-am văzut pe Ion ILIESCU la televizor, el nu a fost singur, ci înconjurat de foarte multă lume, fiecare dintre cei prezenți acolo aveau opiniile lor, gândurile lor, interesele lor. Este important de descurcat ițele acelor vremuri, însă am temeri că adevărurile vor fi foarte neplăcute pentru noi.


(29 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mihaela CEAUȘESCU

Profesoara de literatură rusă Mihaela CEAUȘESCU are apariții extrem de dinamice la televiziuni, pentru că știe să vorbească liber și în plus, are ce povesti. Mihaela CEAUȘESCU m-a dezamăgit ca și Mircea OPREAN, pentru faptul că se forțează să prezinte viața din clanul Ceaușeștilor, în culori idilice, ca și cum a fi membru al clanului CEAUȘESCU nu însemna nimic, nu însemna avantaje nenumărate, din toate punctele de vedere.

De ce nu spune Mihaela CEAUȘESCU cum era în familia extinsă a lui CEAUȘESCU? Mergea vreunul din membrii familiei ei la brutăria din colț să cumpere pâine? În iernile geroase, a făcut frigul așa cum îl făcea tot poporul? A pândit familia ei nopțile să facă ciorbă că în cursul zilei presiunea gazelor era atât de mică încât flacăra abia pâlpâia? A luat vreodată o notă de patru, că bănuiesc că pe poziția sa de elevă, s-o fi dus și ea cu lecția neînvățată? I se adresau toți în facultate altfel decât tovarășa Mihaela sau tovarășa CEAUȘESCU?

Eu am lucrat în învățământul superior și știu cum se purta lumea cu cei ce aveau acces la familia CEAUȘESCU. La catedra de Socialism științific era conferențiar Poliana CRISTESCU, soția lui Nicu CEAUȘESCU și când încercam să aflu de la colegii ei câte ceva, aceștia îmi spuneau direct că nu discută subiectul, ceea ce arăta că erau deranjați de atmosfera creată în jurul acelei persoane, chiar dacă era fără voia sa, căci oamenii știu să se schimbe față de context, căci altfel viața noastră ar fi mult mai bună.

Mihaela CEAUȘESCU m-a dezamăgit că în prezentările sale pune accent despre ceea ce i s-a întâmplat după 1990. Ea nu înțelege că totul a fost consecință a nenumăratelor nedreptăți generate de slugărnicia șefilor ei și nu de ea, căci toți doreau să se pună bine cu ea, ca atunci când ei ar fi avut o problemă să apeleze la ea și să și-o rezolve, căci toate ușile erau deschise lui Mihaela CEAUȘESCU, unde gândeai și unde nu gândeai. Un medicament, un apartament, o aprobare de mașină, orice i s-ar fi cerut, ea fiind un suflet mare, ar fi rezolvat în doi timpi și trei mișcări.

(25 iunie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea OPREAN

 Mircea OPREAN a fost profesor la Politehnica din București, dar este mai cunoscut ca soț al lui Zoia CEAUȘESCU și ginerele lui Nicolae CEAUȘESCU. La peste 30 de la Revoluția din 22  Decembrie 1989, Mircea OPREAN mai apare din când în când la tv, căci e invitat să povestească despre ce și cum era cu ceaușeștii.
Mircea OPREAN m-a dezamăgit că nu spune totul despre ce însemna cu adevărat să fii membru al clanului CEAUȘESCU în vremurile comunismului. El prezintă totul în niște culori care nu au nicio legătură cu adevărul.
A fi membru al clanului CEAUȘESCU însemna:
- acces la toate resursele,
- puteri nelimitate,
- uși deschise oriunde,
- timorarea celor din jur,
- toate avantajele pământului,
- un comportament modest, dar forțat,
- posibilitatea de a avea orice,
- restricții de a afișa opulența reală,
- discuții pe la colțuri și în șoapte,
- asocierea de calități inexistente,
- transformarea visului în fapt.
Să nu-mi spună mie Mircea OPREAN că dacă avea o dorință oarecare, nu-i era îndeplinită. Să nu-mi spună mie Mircea OPREAN că șeful lui de catedră nu se purta cu el asemeni unei coji de ou. Să nu-mi spună mie Mircea OPREAN că dacă a dat un telefon să rezolve o problemă oarecare din catedră la solicitarea șefului său, i s-a închis telefonul și nu s-a rezolvat problema respectivă. Să nu-mi spună mie Mircea OPREAN că pleca cu echipe de studenți în practica agricolă și muncea cot la cot cu studenții, iar șefii de ferme îl tratau ca pe orice alt muritor de rând. Să nu-mi spună mie Mircea OPREAN că șeful de catedră, decanul rectorul i se adresa cu OPREAN așa cum te adresezi unui asistent universitar și nu cu tovarășe OPREAN, căci cuvântul tovarășe venea să facă diferența.

Eu am trăit vremurile acelea comuniste și știu exact care erau avantajele de a avea numele CEAUȘESCU sau de a fi ginerele sau nora lui Nicolae CEAUȘESCU. Pentru ei nu exista nu se poate sau să vedem. Dorințele lor erau ordine pentru toți. Mircea OPREAN nu era tratat la grămadă. Era normal să fie așa, căci era doar ginerele președintelui statului. dacă în ziua de azi lucrurile sunt așa cum sunt, de ce în vremurile ceaușiste lucrurile ar fi altfel?

Ar fi fost bine dacă Mircea OPREAN în interviurile care i s-au luat spunea exact care erau avantajele de a fi ginerele lui Nicolae CEAUȘESCU și nu ar fi deformat realitatea. Sunt sigur că au fost avantaje nete legate de admiterea la doctorat, de publicarea de articole, din alcătuirea structurii postului didactic, din atribuirea sălilor de curs și de seminar, din organizarea activităților, din implicarea lui Mircea OPREAN la sesiunile științifice și din implicarea lui în viața de partid a facultății unde era catedra sa. Nu spun că Mircea OPREAN apărea la facultate în costume BOSS sau își făcea vacanțele la Monaco, dar el trebuia să spună că nu a dus lipsurile pe care le-a dus poporul, că nu a stat în frig și n-a făcut foamea. 


(25 iunie 2022)

Nicolae CEAUȘESCU în filatelie

Nicolae CEAUȘESCU a fost la conducerea partidului comunist și la conducerea României din 1965 și până în 1989, timp suficient de îndelungat pentru a influența decisiv cursul istoriei țării noastre pentru perioada comunistă, ca după 1989, tot ce el a clădit să se dărâme instantaneu și pe bună dreptate.  Nicolae CEAUȘESCU apare și în produsele de filatelie, căci totul îi era aservit și nimeni nu aștepta ssă primească ordine pentru a proslăvi activitatea lui Nicolae CEAUȘESCU. Toată lumea intuia ceea ce dorea el și se trecea la fapte. Cuiva i-a venit ideea ca perioada în care a condus Nicolae CEAUȘESCU să se numească EPOCA DE AUR și ideea a fost preluată din zbor și literatura, presa, artele vizuale au reflectat epoca de aur în operele care au apărut. Nici filatelia nu avea cum să rămână la coada șirului de căruțe.

În 1985 când s-au împlinit 20 de ani de la congresul al IX-lea al pcr, a fost tipărit un timbru de 2 lei într-un tiraj de 1.000.000 exemplare, unde sus scria: EPOCA CEAUȘESCU. Timbru era colorat fără pic de bun gust, iar autoarea era Aida PHILIPOVICI, ca și la celelalte trei. Timbrul era cu o imagine de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Tot atunci a fost tipărit în aceeași serie un timbru cu valoare nominală de 3 lei care avea o imagine stilizată cu metroul. Al treilea timbru, cu valoare nominală de 4 lei avea o imagine cu irigațiile din agricultură. Al patrulea timbru, avea o imagine de pe Transfăgărășan și avea o valoare nominală de un leu. Acest timbru a apărut în tiraj de 2.000.000 exemplare. Eu le consider ca fiind groaznic de urâte, cu culori țipătoare, desene neclare. Toate au deasupra tricolorul și steagul partidului.

Tot în 1985 a apărut timbru și coliță dantelată reprezentând pe Nicolae CEAUȘESCU și pe Elena CEAUȘESCU tăind panglica inaugurală a canalului Dunăre-Marea Neagră.Colița are valoarea nominală de 10 lei și tirajul de 150.000 exemplare. Timbrul poartă data de 26 mai 1984 când a fost inaugurat canalul și a fost tipărit în 150.000 exemplare. este opera graficianului Mihai MĂNESCU. peste ani s-a vorbit de faptul că poza aceea celebră cu Nicolae CEAUȘESCU în fruntea demonstranților de la 1 Mai 1939 a fost trucată. Dumnezeu mai știe cum o fi fost, căci după ani și ani de minciuni, nici nu mai știi ce e adevăr și ce este minciună.

În 1986 când s-au împlinit 65 de ani de la crearea partidului comunist de la noi, a fost tipărit un timbru cu chipul lui Nicolae CEAUȘESCU, având valoare nominală de 2 lei și un tiraj de 2.000.000 exemplare. Nici aici nu apare numele celui care a realizat macheta.

În 1988 când Nicolae CEAUȘESCU a împlinit 70 de ani de viață și peste 55 de ani de activitate revoluționară, a fost tipărit un timbru cu imaginea lui Nicolae CEAUȘESCU din poza sa oficială, cu valoare nominală de 2 lei. Nu apare autorul machetei acestui timbru, dar nu mă miră, căci nu se accepta să apară autori de articole sau de opere care-l redau pe Nicolae CEAUȘESCU, numai și numai dacă erau nume de mare rezonanță în cultură.

În 1989 a apărut o coliță și un timbru dedicat aniversării a 50 de ani de la marea demonstrație, patriotică, antifascistă și antirăzboinică la la 1 mai 1939 unde au participat tinerii Nicolae CEAUȘESCU și Elena PETRESCU. Timbrul îi înfățișează pe cei doi când erau ei tineri. Macheta a fost realizată de Aurel POPESCU și nu este o compoziție care să mă dea pe spate. E chiar primitivă. Tirajul a fost de 100.000 de exemplare, iar valoarea nominală era de 10 lei.

În opinia mea, timbrele care se referă la Nicolae CEAUȘESCU sunt realizări modeste, pentru că gusturile sale erau îndoielnice. dacă ar fi avut gusturi rafinate, nici Casa Poporului nu ar fi arătat ca o monstruozitate, nici blocurile de pe Victoria Socialismului nu ar fi arătat ca niște baligi fără nicio noimă. Nu a avut sfătuitori de calitate, căci dacă ar fi avut, aceștia i-ar fi ajustat gusturile și atunci cei din jur nu-și mai permiteau să facă producții de tip kitsch, așa cum sunt timbrele despre care am scris aici.

(14 iunie 2022)

Politicieni români născuți în zodia CAPRICORN

Nichifor CRAINIC 22 decembrie 1889

Elena UDREA 26 decembrie 1973

Gabriel OPREA 1 ianuarie 1961

Corneliu GEPRGESCU 2 ianuarie 1902

Elena CEAUȘESCU 7 ianuarie 1916

Iuliu MANIU 8 ianuaria 1873

Titus CORLĂȚEAN 11 ianuarie 1968

Călin POPESCU TĂRICEANU 14 ianuarie 1952

Doru Ioan TĂRĂCILĂ 15 ianuarie 1951

Silviu BRUCAN18 ianuarie 1916

(07 iunie 2022)

Politicenii născuți în zodia CAPRICORN (22 decembrie - 19 ianuarie)

 CAPRICORNII politicieni se remarcă prin prezență specială în colectivitățile lor, căci știu cum să pună problemele și mai ales, știu cum să stimuleze creativitatea celor din jur, pentru a obține soluțiile cele mai bune de la aceștia. Ei nu-și însușesc acele idei, numai că subalternii lor îmbracă prezentarea acelor soluții ca și cum numai în preajma CAPRICORNILOR era posibilă realizarea lor. Este pasul normal pentru a oferi pe tavă CAPRICORNILOR ca o ofrandă acele soluții și CAPRICORNII nu zic nu. Ei nu au nicio vină. Vina este în totalitate a celor care nu înțeleg faptul că nativii din CAPRICORN nu doresc nimic de la nimeni. Dacă li se oferă, nu zic nu și uită să spună mulțumesc pentru că primind mereu câte ceva, ei cred că este ceva natural să li se dea și doar atât.
Politicienii din CAPRICORN simulează generozitatea, dar sunt egoiști și fac gesturi neașteptate și inexplicabile, căutând să le fie lor bine. Ei îmbracă lucrurile care-i privesc strict pe ei, într-un ambalaj așa de sofisticat și amețitor, încât dau senzația că se sacrifică pentru colectivitate, pentru ei nu doresc nimic. Realitatea este că totul este pentru ei. Unii dintre ei nu au răbdare și undeva, înainte de a încheia argumentația extrem de generoasă, se grăbesc și în două cuvinte demolează întreaga construcție și lumea își dă seama că demersul este doar în interes personal.
Ei nu știu să piardă nici la jocurile de noroc, nici în viața personală și nici privilegiile și din această cauză luptă din răsputeri să-și recapete pozițiile, dar de multe ori nu le reușește. Când însă le reușește, CAPRICORNII nu uită și nici nu-i iartă pe cei care i-au deposedat de ceea ce era al lor și aleg soluții extreme, până la suprimarea adversarilor sau în cel mai bun caz, la îndepărtarea acestora, astfel încât să nu se mai ridice niciodată.
Uneori îi ia gura pe dinainte și spun marile adevăruri pe care lumea le intuiește, dar pe care politicienii le țin ferecate, căci ele sunt cheia succesului, precum promisiunile din campania electorală, fără acoperire în timpul mandatului.
Ei sunt mai tot timpul singuri că nu au noroc în dragoste, deși prezintă tot ceea ce este necesar pentru a fi bărbați de succes sau femei de succes. Fie sunt prea buni pentru cei din jur, fie sunt inaccesibili, prin felul de a vorbi sau de a se îmbrăca. Nu sunt de compătimit, căci statutul lor compensează acest minus aparent și-și umplu viața repede cu substituienți de calitate.
Ei știu să folosească în favoarea lor fiecare ocazie. Ei știu să se folosească perfect de cei din jur, căci dau senzația că sunt oameni de încredere și chiar sunt, până la un punct, când dacă cineva îi dezamăgește, CAPRICORNII deșartă sacul și reușesc să-l determine pe respectivul să revină la sentimente mult mai bune, de teamă să nu fie distrus.
Ei nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi decât alți politicieni, cu deosebirea că se zbuciumă să facă ceva, să lase în urma lor realizări, dar realitatea îi contrazice, căci fiecare lucru pe care-l fac e întors pe dos de cei din jur și se alge praful de intențiile lor bune. Aș zice că sunt oameni fără noroc, din faptul că s-au născut prea drvreme cu două-trei generații.

(07 iunie 2022)

Tribunalele poporului

Anii care au urmat plecării Regelui Mihai I din țară, au avut parte de tot felul de grozăvii, dintre care tribunalele poporului au jucat un rol determinant în a duce la bun sfârșit politica criminală a comuniștilor de lichidare a clasei politice care a condus țara înainte de războiul al doilea. Aceste tribunale au aplicat pedepse groaznice șefilor de partide istorice, intelectualilor necomuniști și tuturor celor care s-au opus pe față instaurării comunismului la noi sub protecția tancurilor sovietice.

Tribunalele poporului au lucrări publicate în cărți pentru a populariza modul exemplar în care erau pedepsiți dușmanii poporului. Depozițiile amrtorilor, discursurile apărărilor, răspunsurile inculpaților dovedeau cu claritate care era atmosfera și că totul era deja stabilit, iar procesele nu erau altceva decât banale mascarade de aruncat praf în ochii prostimii.

Și procesul din 25 decembrie 1989 când lumea aștepta cu gura căscată să se vadă ce se întâmplă cu soții CEAUȘESCU, a fost după zeci și zeci de ani o mostră de justiție făcută sub presiune, în care apărarea de fapt acuza, iar generalul STĂNCULESCU arunca cu avionașe de hârtie, arătându-și micinea care avea să-l coste peste ani și pe el, căci proverbul cu ce ține nu-ți place, altuia nu-i face, i s-a aplicat pe deplin. 

Ar trebui ca filmele cu porcesul mareșaluilui Ion ANTONESCU și cu soții CEAUȘESCU să fie date și comentate la televizor, că probabil oamenii vor învăța ce înseamnă cum trebuie să fie judecați oamenii, că sunt ei simplii, șefi de stat sau criminali de război. Până nu ne vom vindeca deplin și definitiv și nu ne vom recunoaște carențele grave pe care le ducem de veacuri și veacuri ale istoriei când ne-au cotropit unii și alții și nu ne vom recăpăta demnitatea exprimată prin verticalitatea noastră ca oameni, vom opera cu junătăți de măsură și totul se va tărăgăna până ce faptele se vor prescrie.

(08 aprilie 2021)

Dovada, dovada!

Îmi aduc aminte de noaptea de Crăciun a anului 1989 când ca tâmpitul așteptam să văd filmul procesului și execuției soților CEAUȘESCU. Acolo am văzut-o pe Elena CEAUȘESCU zicând:

- Dovada, dovada!

Totul a fost în zadar, căci acea mascaradă de judecată avusese sentința dată înainte de a se derula. Și acum după 32 de ani mă gândesc că tot așa s-a întâmplat și în cazul lui Ion ANTONESCU cu tribunalul poporului și în cazul lui Iuliu MANIU, deci blestemul de a avea mascarade în loc de procese ne urmărește fără încetare.

Vedem de la un timp reclame cum că se dau la trei zile câte un autoturism GOLF, cum că se câștigă marele premiul de 50.000 lei și multe alte gogomănii, căci comercianții care-și mănâncă c-c-tul de sub c-r fac în reclame pe galanții oferind premii. Normal ar fi ca Oficiul de Protecție al Consumatorului să ia reclamele și să vadă dacă chiar acele premii au fost date, iar dacă reclamele au fost mincinoase, și cei care au făcut reclamele și cei care au fost implicați direct la furnizarea minciunilor să fie amendați fiecare cu câte un milion de euro, să le treacă cheful de a mai minți și să li se închidă afacerile cu imposibilitatea de a mai deschide alte afaceri, așa cum nebunii se pare că au niște cărți de identitate altfel.

(04 aprilie 2021)

România comunistă și Paștele

Sărbătoarea de Paști este cea mai mare. Așa am perceput-o. De Paști:

- se roșesc ouă,

- se face cozonac,

- se merge la biserică,

- lumea se înnoiește,

- se ciocnesc ouă roșii,

- ne împărtășim,

- se mănâncă drob.

Nu mi-a zis nimeni în mod explicit niciodată că nu am voie să merg la biserică la Denii, să vin cu ouă roșii la școală în ghiozdan, să ciocnesc ouă cu ceilalți copii din mahala, că nu am voie să postesc, că îmi este interzis să mă împărtășesc, nici când eram pionier, nici când eram utc-ist și nici când eram membru de martid. Auzeam eu așa, pe la colțuri că nu este voie, dar nimeni nu m-a prelucrat vreodată pe acest subiect, drept care:

- m-am cununat cu popă,

- mi-am botezat copiii,

- am botezat copii,

- am cununat tineri,

- am făcut toate la biserică.

Este adevărat că am auzit că unele licee impuneau elevilor să vină în noaptea de Înviere la cenacluri, la serbări sau la alte manifestări cultural-artistice, dar niciodată eu sau copiii mei nu am frecventat așa ceva, căci nimeni nu mi-a spus explicit că suntem obligați să ne confiormăm.

Se zicea că membrii ai partidului comunist nu trebuie să meargă la biserică, nu trebuie să roșească ouă, nu trebuie să se închine. Una se zicea și alta se făcea, căci oriunde mergeam vedeam cozonaci, ouă roșii și se spunea bogdaproste când cineva primea ceva de pomană. 

Circulau tot felul de legende cum că niște tineri au fost dați afară din universitate că s-a aflat că au făcut nuntă cu popă, că alții au fost dați afară din armată că și-au botezat copiii. Concret, eu nu am cunoscut astfel de cazuri, deși am trăit printre universitari cununați cu popă și printre ofițeri cu copii botezați în biserică, nu acasă chipurile să nu se afle la serviciu.

Deși partidul și statul comunist se zbuciumau să creeze omul nou, acesta întârzâia să se nască și nici nu s-a născut până a venit Revoluția din Decembrie 1989, drept care imediat au fost aruncate la gunoi doctrina comunistă și atitudinea reticentă față de biserică.

(28 aprilie 2018)

România comunistă și exporturile

Până înainte de 1989 țara noastră avea și industrie și agricultură, dar și producție în tot felul de domenii, iar exporturile noastre se găseau pe toate meridianele. România exporta:

- calculatoarele FELIX C256 în China și Polonia,

- mașini d eterne ARO 244D, 243D și ARO 10 în Africa,

- utilaje de foraj petrolier  la mare adâncime,

- cămăși BRAICONF,

- stofe făcute la DOROBANȚUL,

- mobilă de Tg. Mureș,

- costume de haine făcute la APACA,

- porțelanuri de la IRIS Cluj,

- covoare de la Cisnădie,

- ghete făcute la Pionierul și Dâmbăvița,

- instalații de irigații în țări Africane,

- tractoare în Orient,

- combinate chimice în Africa și Orient,

- produse chimice înalt prelucrate,

- cereale și mâncare la greu,

- pantofi GUBAN în Vest,

- produse pe bază de Gerovital, peste tot în lume.

Era dorința subită a lui Nicolae CEAUȘESCU de a lichida datoria externă ca apoi țara noastră să devină un fel de creditor internațional cum e FMI, chestie care n-a convenit nimănui și care a accelerat sfârșitul epocii de aur și a susținătorului ei moral. În România comunistă  exporturile erau baza pentru a accelera achitarea datoriei externe. Că după ce anunțul că nu mai avem datorie externă a fost făcut, viața românilor a rămas aceeași, ternă, cu lipsuri și plină de promisiuni neonorate.

După 1989 și mai ales după ce Petre ROMAN a lansat teza cu grămada de fiare, a luat startul cu frenezie demnă de o cauză mai bună, acel proces distructiv de privatizare și totul s-a evaporat, rămânând doar peisaje ale ruinelor dezolante, care arată ca după un război atomic.

(28 aprilie 2018)