De ce nu e bun e-mailul?

 Din punctul mei de vedere, poșta electronică nu a reprezentat un progres real pentru omenire pentru că:
- a făcut co tot poporul să se lanseze în epistole kilometrice,
- costurile zero au dus poșta clasică în faliment,
- filatelia a căzut în desuetudine,
- prin ea se propagă și virușii, dar și atacurile cibernetice,
- prin conturile anonime se propagă tot felul de mizerii,
- fenomenul comunicării a scăpat de sub orice control al decenței.

Dacă ar exista un cod al eticii elaborării de scrisori pentru e-mail și de trimitere a corespondenței, totul ar fi în regulă, căci poșta electronică ar fi un factor activ în procesul de digitalizare și de modernizare a fluxurilor informatice dintre cetățeni. În absența acestui cod, există oameni care abuzează de poșta electronică și se folosesc de ea pentru a-și atinge scopurile, uneori nu dintre cele mai nobile.

Am observat plăcerea unora de a se lansa în a scrie scrisori foarte lungi, în care să verse oale cu lături, în care să-și arate nemulțumirile, în care să caracterizeze persoane, toate fiind la umbra anonimatului, căci scrisorile anonime sunt interesante și arată cum se manifestă adevăratele caractere ale oamenilor în lipsa asumării celor scrise, cu nume real, cu prenume real și cu adresă reală de poștă electronică.


(08 iunie 2023)

1% în 95% și 95% în 3%

Mi-a venit o idee trăznită și m-am apucat să număr câte 100 de știri consecutive la întâmplare. Am observat că acele știri negative, adică crime, violuri, accidente, furturi, tâlhării, sinucideri, divorțuri, incendii, atacuri, conflicte, înmormântări, priveghiuri, dezordini, care reprezintă sub 1% din totalul a ceea ce se întâmplă în țară în 24 de ore, ocupă 95% din spațiul emisiunilor de știri din edițiile speciale, iar cele prezentate sunt exclusivități, bombe sau ceva senzațional. Deja există un limbaj de lemn în a fi prezentate acele știri. 

Faptele pozitive care caracterizează poporul nostru și care merită să fie cunoscute, reprezintă peste 95% din ceea ce se întâmplă în mod curent aici, dar în emisiunile Tv se regăsesc în cel mult 3% în spațiile de emisie. Este adevărat că un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. este adevărat că lumea casă gura și rămâne încremenită când îl vede pe câte unu violator sau vede o mașină contorsionată și trece rapid peste interviul cu un olimpic internațional la matematică sau peste o știre cu o reușită inginerească de excepție a unui tânăr.

Avem mult de lucru pentru a ne schimba mentalitatea din cei care ne dorim să moară capra vecinului și o dată cu ea chiar și vecinul, în oameni cu capul pe umeri, dedicați muncii, care nu mai acceptă acel nefericit merge și așa. E cale lungă și probabil după vreo patru generații de inși munciți pe afară, să fi învățat și noi că a fi cârcotaș, a nu ne asuma nimic, a aștepta să ne dea alții și a da vina pe un adversar imaginar pentru nereușitele noastre, nu este soluția. Să fim răbdători și să lucrăm cu tenacitate la șlefuirea caracterelor, pentru a ne bucura de succes, pentru a urmări ceea ce oamenii fac bine, profesionist.

(05 decembrie 2021)

Cybersecurity este iar în actualitate

De când cu incidentele de zilele trecute de la spitale, se vorbește din nou despre cybersecurity, căci așa ne place nouă, mai ales că acest cuvânt sună:

- pompos,

- bine,

- crocant,

- interesant,

- misterios,

- bărbătește.

Școala de securitate informatică românească este foarte puternică și preocupări în domeniu există pe mai multe niveluri, ceea ce se oglindește în modul în care crima cibernetică este combătută la noi. Avem și o legislație pe problemă. Nu este ea perfectă, căci nici noi nu suntem perfecți, dar această legislație este suficient de acoperitoare. Cu timpul va fi completată.

Se zice că nu există lacăte pentru hoți, dar se știe că nici ușa de la intrare nu este lăsată descuiată când plecăm în concediu.

În informatică, mai mult ca oriunde, se impun proceduri de securitate, care deja există, dar ele doar trebuie știute și aplicate. Unele dintre ele sunt simple și sunt la îndemâna tuturor celor care au sisteme informatice complexe. Sunt și costuri, dar nimic nu se face fără să se scoată și ceva bani din buzunar.

Periodic, un specialist trebuie să vină acolo unde se administrează sistemul informatic complex și să facă o serie de operații de rutină legate de actualizarea sistemului de operare, de devirusarea calculatoarelor și de instalarea de componente de securitate.

Există reguli precise privind salvările în baze de date, dar și accesul utilizatorilor la acestea, rolurile fiind extrem de bine definite.

La sisteme informatice complexe auditate, în care componentele de protecție au fost declarate eficiente, riscurile de a se produce evenimente scad vertiginos, dar numai și numai atunci când procedurile definite de specialiști sunt aplicate cu sfințenie. Instruirea personalului este esențială chiar dacă apar costuri deloc neglijabile și consumuri de timp pentru personal de înaltă calificare în domenii altele decât informatica.

Să privim cu atenție și vom vedea că tot ceea ce s-a petrecut zilele trecute arată că mai este mult de lucrat în aria managementului din afara securității informatice, iar alocării de resurse trebuie să i se acorde o mare atenție, căci buturuga mică răstoarnă carul mare, zice proverbul.

(21 iunie 2019)

Tipuri de atacuri ale candidațior la adresa altor candidați

În campania electorală abia încheiată am văzut cum candidații și-au irosit timpul aiurea, fără a obține un oarece profit, ci pulverizându-și gratuit și fără rost șansele.

• Un candidat cerea unei candidate să-și ceară scuze pentru ceva care se întâmplase în anul 2014, crezând că respectiva se va executa. Dacă nu se executa, credea nefericitul că o va pune în dificultate. Deși nu avea legătură cu campania el tot insista, devenind penibil. Morala: nu trebuie abordate probleme care nu au nicio legatură cu subiectul.
• Un alt candidat, răutăcios și compromis în felul lui a scos niște documente vechi de 13 ani și le-a fluturat. S-a apucat să citească și faptul că a citit numerele cu zecimale a distrus totul. În plus, documentele erau vechi, nu demonstrau nimic, ci caracterul insidios al tratării într-un moment absolut nepotrivit.
• Un alt candidat a atacat-o pe o candidată prin faptele soțului acesteia cu niște documente din 2013, legate de niște licențe de taximetrie. Problema taximetrelor din București este foarte nuanțată pentru că și șoferii din comunele limitrofe vin să ciubucărească așa cum fac și cei de pe Dâmbovița. Să nu arăt decât faptul că rar se întâmplă ca un taxi de la stația Șincai să accepte un drum scurt până pe Moruzzi, deși dacă la o cursă de 6 lei lași 10 lei, cibucul este foarte gras.
• Un candidat lipea o etichetă de corupt unui partid, fără să facă vreo demonstrație, știut fiind faptul că de la el foarte mulți au fost săltați și băgați la beciul domnesc pentru sume care depășeau suta de milioane. dar acuzele nu aveau nicio legătură cu momentul discuției.
• Un alt candidat se lega de meseria celorlalți și el numai pentru faptul că are studii juridice justifică priceperea în managementul cu zeci de mii de salariați. Toată lumea știa însă că semnătura sa este absentă pe nenumărate dintre documentele oficiale, ceea ce arată că a delegat din varii motive responsabilitatea, iar gurile rele vorbeau de o fugă de răspundere.
• Un cu totul alt candidat făcea asocieri halucinante ale candidatului căruia i se adresa cu precedentul candidat, de parcă erau siamezi. Tranzitivitățile vehiculate erau de natură să ducă discuția spre corupție, de parcă el venea din rai și din înger se transformase în candidatul providențial. Nimic mai fals.

Trebuie ca persoana care îmbracă straieie de candidat să înțeleagă că:

• alegătorul îl va prefera dacă el spune ce vrea acesta să audă;
• lipsa de respect și atacurile nu aduc voturi în plus;
• argumentele care-i sprijină ideile sunt esențiale;
• bunul simț și respectul fac casă bună;
• cine bate câmpii pierde nenumărate voturi;
• alegătorul mediu este cu mult mai deștept decât el, candidatul;
• este bun prin ce propune, nu arătând cât de rău este adversarul său;
• greșelile neintenționate sunt iertate, prostia niciodată.

Se va vedea dacă din această campanie electorală a învățat cineva ceva, mai ales că nici în toamnă nu se vor da mici, găleți, salopete, băscuțe, pungi cu mălai sau sticle cu ulei.

Se va vedea că va conta ceea ce spun, ceea ce fac și mai ales comportamentul candidaților în lipsa panourilor cât blocul și a bannerelor poluante.

Atacurile prost construite nu duc la nimic.

Întrebările inteligente au rolul lor și dacă uită lumea întrebarea lui Emil Constantinescu către Ion Iliescu sau chestia cu călugărul Vasile, înseamnă că acea lume nu are ce căuta printre candidați.
Materialele puse la căsuțele postale de către echipele de campanie au fost slabe pentru că nu a existat un minim de exigență din partea candidaților. Staful joacă așa cu cântă candidatul.

(07 iunie 2016)

Țațe fără țâțe sau candidații la masculin pentru primării

La locale sunt foarte mulți candidați la primărie care se recomandă, Gigel, Ione, Marine, Horicel sau nu mai știu cum. Toți dupăînfățișare și îmbrăcăminte dau senzația că sunt bărbați. După două vorbe sciase pe gură, bineînțeles, mă lămuresc că m-am înșelat. Respectivele forme de viață sunt țațe fără țâțe. Doar atât, căci în rest nu mai contează. Eiîși zic că sunt bărbați dar sunt contraziși de:

• debitul verbal îngrozitor de mare;
• expresiile de pe maulul șanțului;
• gesturile ample;
• mimica feței plină de strâmbături;
• rânjetele perfide;
• vocea ridicată;
• puhoiul de injurii;
• spiritul bârfitor;
• privirile iscoditoare;
• împopoțonarea.

Televiziunile fac acest gest grațios de a ne arăta pe aceste țațe fără țâțe în toată urâțenia și banalitatea lor dusă la extrem. Fără proiecte concrete, fără cultură democratică, fără spiritul de a lupta cu argumente, toți candidații sunt expresia dorinței de a ocupa un fotoliu pentru ei. Dacă ar fi interesați de cetățenii în slujba cărăoa s-ar pune, ar trebui:

• să-și cunoască electoratul;
• să-și respecte electoratul;
• să știe nevoile electoratului;
• să formuleze soluții concrete;
• să aibă un proiect clar, concret și precis.

Ei nu au în țeste decât:

• dorința de a câștiga pentru ei;
• un nivel de obrăznicie în exces;
• talentul de a trăncăni;
• imagini cu teancurile de bani care le vor veni;
• disprețul față de alegători.

Trebuie văzut că așa cum zicea prezidentul, când alegătorul pune ștampila să aleagă cu grijă, căci el, alegătorul are propria soară în mâini când se uită pe buletinul de vot. Dacă alegerea este bună, îi va fi bună viața, dacă alegerea este proastă, vai steaua lui!
De data acesta nu se mai dau plase cu mălai, cu orez și nici sticla de ulei și nici găleți avân inscriptionate siglele de partid. Nici pixuri, nici brichete dar ceea ce este și mai trist, că nici micii și nici berea de la chiolhanurile electorale nu se mai dau. Ce vremuri erau odată, neneacă!

(15 mai 2916)