Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Soarta elevilor olimpici internaționali

Dacă pentru corigenți și repetenți căutăm soluții care ocupă cel puțin 60% din timpul managerilor, despre vârfuri vorbim puțin și pentru vârfuri se face și mai puțin, ceea ce este grav. Dovadă că așa stau lucrurile:

- vârfurile iau drumul străinătății pentru a fi apreciate,

- mediocritățile au împânzit toate funcțiile importante,

- societatea se complace în bălăceală și mocirleală.

Faptul că Nicușor DAN în CV-ul lui amintește că a fost olimpic internațional la matematică este un lucru de excepție, dar să nu uităm cât de ridiculizat a fost și este Nicușor DAN pentru cu totul alte aspecte ale sale, care nu au nicio legătură cu performanțele lui de cercetător și activist civic, ci doar că nu prea își gestionează degetele de la mâini și nările nasului în ale sincronicității.

Liceul Tudor VIANU despre care știu niște lucruri de detaliu era o industrie de olimpici internaționali. Din câte știu eu, mulți dintre olimpicii de acolo sunt acum prin Silicon Valley sau predau prin mari univeristăți americane. Sunt sigur că dacă se răscolesc prin arhivele Ministerului Educației și se reconstituie listele olimpicilor internaționali de matematică, fizică, informatică și chimie și se vede ce s-a întâmplat cu acei olimpici, se va vedea că peste 80% nu mai sunt în România.

Știu când s-a decis ca olimpicii inernaționali să aibă se siune de bac și de admitere decalată, cât de mare a fost tărăboiul, deși pentru cei care nu au fost în stare să ia bacul în mod natural se organizează toamna o sesiune specială, deși se crede că ce un om nu face 4 ani recuperează în două luni, conform unei gândiri aberante, cotraproductive și mediocre.

Și când pentru olimpici s-a zis că sunt scutiți de examen de admitere, ci ei au dreptul să se înascrie la o facultate pur și simplu. Societatea românească nu este pregătită:

- să accepte vârfurile de performanță,

- să încurajeze elevii eminenți,

- să promoveze micile genii olimpice,

- să urmărească evoluția olimpicilor,

- să stabilizeze aici pe olimpici,

- să contribuie la dezvoltarea completă a olimpicilor.

Va trebui să schimbăm soarta olimpicilor internaționali, căci ei sunt niște speciali. Dacă olimpicilor din sport li se acordă rente viagere, este normal ca în afara acelor premieri de la minister să se facă mult mai mult pentru olimpici, căci ei sunt dovada concretă a performanței. Nu ar fi exclus ca în corupția generalizată de aici, cum se crează handicapuri la persoane perfect sănătoase doar pentru a primi acele sume pe care societatea le dă oamenilor în nevoie reală, dacă nu se realizează un echilibru să vedem și în zona olimpicilor situații anormale, generate din dorința de a accede a unor mediocri exact acolo unde nu le este locul în mod natural.

Trebuie reconsiderată soarta olimpicilor. Așa cum era centrul de gimnastică de la Deva, tot așa ar trebui să existe centre de antrenamente pentru elevii supradotați pentru a face față condițiilor de competiție de talie internațională, vârfurile trebuind selectate și dezvoltate într-un cadru organizat, căci performanța trebuie stimulată, întreținută și mai ales respectată.

Nu am văzut în bugetul pe 2021 niciun leu atribuit super-performanței, dar îmi amintesc cum muncitorii încolonați strigau pe Ana IPĂTESCU la intrarea în Piața Romană: Moarte intelectualilor! Și cercetarea științifică este aproape în moarte clinică, iar învățământul se târăște în subfinanțare cronică.

(16 martie 2021)