Școala a rămas în urmă rău de tot!

Apariția calculatorului electronic de acum 70 de ani trebuia să dea de gândit oamenilor din școli și aceștia trebuiau să se gândească la faptul că lucrurile nu vor sta pe loc și calculatoarele vor deveni:
- mult mai performante,
- accesibile maselor de cetățeni,
- interconectate la ceea ce se va numi internet,
- elemente esențiale în educație,
- dominante în societate.

Pandemia ne-a plesnit peste ochi arătându-ne cât de rămași în urmă suntem. Improvizațiile cu lecțiile online, modul stupid de a-i urmări pe elevi, surogatele bizare legate de susținerea examenelor în universități, au arătat stadiul penibil în care se afla sistemul educațional. Nici ceea ce se înțelege prin e-Learning nu corespunde revoluției din domeniul IT&C și nici cerințelor dezvoltate de așteptările elevilor. S-a creat isteria de a reintroduce caligrafia în școli și de a-i forța pe copii să știe tabla înmulțirii și metode de împărțire, de parcă s-ar strica instantaneu calculatoarele. În loc ca școala să fi progresat și în loc de chestiile stupide să fi trecut la nivelul următor în care operațiile elementare să fie preluate de computere și elevii să facă cu totul altceva, evident, ceva superior, bieții copii sunt torturați de profesorii încremeniți în sistemul de educație vechi din timpurile în care nici nu se vorbea despre calculatoare. Acum dacă puștimea de sub 3 ani știe să folosească telefonul mobil, a-l ține pe copilul de 6 ani cu un caiet și cu un pix  și a-i cere să scrie bastonașe, când bastonașe copilul cere unui software și pe ecran apar tot felul de bastonașe, este deja risipa deliberată a resursei timp a copilului, risipă de care școala nici nu este conștientă, căci învățătorii și profesorii nu realizează că menirea lor acum este alta de când există calculator în ghiozdanul oricărui elev și internetul îi dă răspunsurile elevului la orice îbtrebări. Acum inteligența artificială complică și mai mult lucrurile. Dacă se spunea că Mongolia a trecut direct de la feudalism la socialism, școala are de traversat toate etapele de la școala vechi până la școala în care inteligența artificială este integrată complet în educație, iar arderea etapelor este imposibil de realizat.

(23 martie 2025)

Nu șterge fișiere niciodată!

Înainte, când memoria internă și memoria externă a calculatorului erau limitate, ștergerea de fișiere era singura modalitate de a menține performanța de stocare a informației în calculator. Acum, când memoria internă este de 1Mb până și la un deținător sărac de laptop, iar stickurile de memorie de 1Mb sun la îndemâna oricui, a șterge fișiere este deja o mare eroare, cu costuri dintre cele mai mari, căci reconstituirea unui conținut digital la care am muncit 10 ore din greu se face de regulă în 15 ore și mai grele, mai ales din cauza nervilor, căci ne reproșăm că am șters fișierul, la care trudim pentru a-l reconstitui.

Trebuie să sociem fișierelor noastre denumiri care să ne ajute să identificăm rapid fișierul de care avem nevoie. Îmn acest sens, nu trebuie să împrăștiem fișierele în multe locuri. Dacă avem nevoie de un ordin de plată, este clar că nu avem relații cu 1.000 de bănci și de aceea, vom construi în memoria calculatorului un folder cu acronimul băncii BCR, BRD, CEC sau altul și acolo vom pune alte foldere ce corespund beneficiarii plăților și în interiorul folderelor de la acest al II-lea nivel, vom pune detalii, referitoare la tipul plății, inclusiv anul, luna, ziua când am făcut plata. Experiența ne va arăta că am procedat corect sau dacă muncim mai mult decât trebuie să regăsim informația, vom face mici corecții.

Din timp în timp, vom face arhivări, adică vom descărca fișiere din memoria calculatorului pe un stick de memorie și cu siguranță că unde avem 256 Gb sau 512 Gb sau 1 Tb, avem suficient loc unde să stocăm și mama fișierelor din această lume, nu numai cele câteva sute de fișiere cu care lucrăm într-un an și acesta este motivul esențial să nu ștergem absolut niciun fișier.

Totul este să definim proceduri sigure pentru a fi siguri că ștergem din memoria calculatorului doar fișierele pe care le-am salvat undeva pe un stick de memorie externă.


(12 decembrie 2024)

Globalismul, trăsătură esențială a societății moderne

Cu voia sau fără voia noastră, globalismul este o trăsătură esențială a societății în care trăim, datorită dezvoltării calculatoarelor, rețelelor de calculatoare, Internetului, telefoniei mobile, poștei electronice, e-banking, e-commerce, rețelelor de socializare, cripto-monedelor și mai ales a teleworking.

Până în pandemie era de neconceput ca salariații în masă, să lucreze de acasă.

Până acum 20 de ani era de neconceput laptopul cu 1 Gb memorie RAM.

Până acum 30 de ani era de neconceput ca peste 90% din mesaje să se producă altfel decât prin poștă.

Până acum 45 de ani era de neconceput să se lucreze fără cartele perforate.

Până acum 50 de ani nimeni nu-și imagina existența telefonului mobil.

În acest context, lumea arată cu totul altfel și circulația informației determină schimbări fundamentale în comportamentul oamenilor, în optimizarea deciziilor și mai ales, în accesul la resurse, oricare ar fi ele, iar despre circulația banilor să nu mai vorbim. 

Cei care nu sunt implicați în procesele moderne de folosire a telefonului mobil, a calculatorului electronic și nu au conexiune la internet, vrând-nevrând vor deveni parte a proceselor digitale, datorită generalizării pe care o presupune digitalizarea însăși cu avantajele evidente din punct de vedere a reducerii timpilor de așteptare și de deplasare cu care vine implicit. Chiar și mișcarea forței de muncă, a produselor și a banilor, are la bază informația care circulă în legătură cu eficiența pe care o generează politicile regionale sau cele locale, despre care oamenii află instantaneu doar printr-un click pe telefonul mobil sau pe tabletă.

Cei care rămân închistați în valorile tradiționale, excluzând contextul real al societății moderne de azi, au singura șansă de a privi neputincioși la evoluția celor din jur, fără a înțelege adevăratul mers al societății, fără a înțelege că mutațiile TIC sunt ireversibile și ceea ce este mai rău, că ei rămân o minoritate insignifiantă, pe cale de dispariție, datorită propriei lor atitudinii izolaționiste, asemeni triburilor din jungla amazoniană care trăiesc și azi în comuna primitivă, doar datorită faptului că au trăit în izolare, dar nu într-o izolare auto-impusă, așa cum procedează cei care resping progresele din tehnologie.



(10 decembrie 2024)

Numărul de prize din camera de hotel

Pe mine mă interesează să am prizele mele pentru încărcarea simultană a bateriilor pentru:
- ceas,
- laptop,
- telefon,
- aparatul de ras.

este mare disconfort când pentru a încărca o baterie la un dispozitiv trebuie scoasă lampa camerei din priză sau trebuie scos frigiderul din priză. Și mai neplăcut este fie pusă priza într-o poziție fie ca să muți mobile, fie să te apleci să intri pe sub masă. Înainte vreme camerele la hotel nu necesitau atât de multe prize, dar acum lucrurile s-au schimbat și un management bun, trebuie să țină pasul cu vremurile. Cine nu ține seama de realități are numai de pierdut, căci a sta la rând pentru a-ți încărca telefonul sau laptopul sau tableta, înseamnă mare disconfort și cine plătește bani mulți pentru o cameră vrea să aibă totul la nas, cum se zice.

Dacă în cameră nu se află nicio priză în afară de cele strict de utilizare pentru elementele specifice hotelului, eu dau nota 1(unu). Dacă există pe lângă prizele specifice aparatelor din cameră, încă o priză, eu dau nota 2(doi). Nu spun acum ce note dau pentru situațiile intermediare, dar eu dau nota 10(zece) dacă sunt disponibile, deci nu au ocupate cu ceva, cel puțin 6(șase) prize amplasate bine, căci se știe că lungimile cablurilor folosite pentru încărcarea echipamentelor nu sunt deloc generoase. De multe ori mi s-a întâmplat să mă tot mișc cu laptopul sau să mut mobile pentru a asigura încărcarea bateriei acestuia. Când spun că dau nota 10(zece) mă refer la număr, dar și la poziția prizelor, să nu fie nevoie să mut eu mobile prin camera de hotel, pentru a fi comod lucrul la laptop și încărcarea acestuia.

(22 iulie 2023)
- 
- 

Hoții în viteză

Există:

- hoți de buzunare,

- hoți din case,

- hoți din mașini,

- hoți din bănci,

- hoți din trenuri,

- hoți din vestiare,

- hoți de tablouri,

- hoți de haine,

- hoți de alimente,

- hoți din marketuri,

- hoți de bijuterii.

Nu mă voi acum să fac alte clasificări și nici să discut despre calitățile pe care trebuie să le aibă un nene sau o tanti pentru a deveni hoț, căci dacă nu are acele calități, este hoț prost și este prins imediat asupra faptului. Acum mă voi ocupa de hoții în viteză, care arată culmile la care sa ajuns cu hoția, căci aceasta a rămas un pic mai în urma vremurilor, din moment ce hoția în viteză a apărut după anul 2000, iar secolul vitezei a fost secolul al XX-lea, iar acum suntem în secolul al XXI-lea.

Voi descrie procesul. 

Băieții au informația legată de conținutul unui TIR, pentru că riscurile sunt prea mari pentru ca operația să fie de succes, iar prada să fie nesemnificativă. Deci, băieții știu ce produse transportă un TIR și dacă după ce au efectuat calculele de eficiență folosind câteva dintre ecuațiile mecanicii cuantice și un produs software de ultimă generație, decid să întreprindă acțiunea.

Băieții folosesc o mașină foarte bună. Urmăresc acel TIR și având elemente de cascadorie, se apropie în viteză de TIR, deschid ușile unde se află marfa și încep procesul de golire. Teoria zice, dar practica o infirmă, că băieții așteaptă porțiunile din traseu unde sunt fie restricții de viteză, fie lucrări pe carosabil, ca șoferul de pe TIR să încetinească, iar ei să aibă spor la golirea remorcii de marfă. Unii dintre băieți au ajuns la astfel de performanțe încât nu se mai folosesc de astfel de artificii și la 100 Km/h își manifestă talentul, curajul și inteligența.

După ce au furat exact cât și-au planificat, se depărtează de TIR-ul prăduit și munca lor pentru acea zi este aproape încheiată, dacă lucrează pe un singur schimb.

Există și riscuri pe care și le asumă hoții în viteză, căci la 80 sau 100 Km/h distanța prea mică dintre TIR și autoturismul prădătorilor, orice frânare, orice reducere a vitezei fără reacția adecvată a șoferului de pe autoturism deja ridică mari probleme echipajului din autoturism și a celor implicați în descărcarea mărfii din TIR. Accidentele care se produc sunt accidente la locul de muncă, dar nicio societate de asigurări nu încheie polițe de asigurare pentru astfel de procese de transfer în mare viteză a mărfurilor.

(20 iulie 2023)

Eu și limbajele de asamblare

Eu sunt un fel de arheologie a informaticii. Am început să programez în cod mașină pe calculatorul CIFA 101 Economist. Am continuat să programez în COPCODER pe calculatorul NEAC 1240 și la venirea calculatorului IBM 360 am lucrat în limbajul de asamblare al acestui calculator, numit ASSEMBLER. După aceea, la sosirea în ASE a calculatorului FELIX C256 am făcut programe în limbajul ASSIRIS. La apariția calculatoarelor personale, am lucrat în limbajul ASM.

Cine știe să programeze în limbaj de asamblare înțelege cum se alocă toate resursele unui calculator și are explicații rezonabile la tot ce se întâmplă pe durata rezolvării oricărei probleme, căci înțelege cum stau lucrurile la nivelul celor mai mici detalii.

Acum se vorbește de Inteligența Artificială. Se știe că aceasta nu aduce noi resurse, noi mecanisme de alocare a resurselor. De aceea, este necesar să se cunoască limbaje de asamblare, căci numai cunoașterea acestor limbaje va permite noi descoperiri în zona definirii de noi structuri de date, de modele alocări de memorie și de regăsire de informație, căci una este să lucrezi brut pe cuvinte și cu totul altfel se pune problema de a lucra pe șiruri de biți. Inclusiv, cine vrea să descopere noi instrucțiuni de prelucrare din limbajul de asamblare, o va face doar dacă știe acele limbaje, designul lor și justifică noile elemente pe acre dorește să le implementeze. Inteligența artificială nu crează nimic. Ea vine doar să folosească ceea ce există, uneori, să folosească mai bine, dar nu aduce acel plus de creativitate în limbajele de asamblare care duc la progresul informaticii, tocmai acum când au dispărut barierele pe care le aducea lipsa de memorie din cauze tehnice, acum depășite. Chiar structura instrucțiunii din limbajul de asamblare este nepotrivită în raport cu puterea de prelucrare și resursele de memorie. Trebuie să se efectueze saltul calitativ în limbajele de asamblare pentru a ne apropia și mai mult de performanțele computerelor care să le facă mai apropiate de lucrul în limbaj natural, ca partener decent al nostru, chiar dacă noi nu venim din lumea informaticii.

(03 iunie 2023)

Prizele din camera de hotel

Dacă acum 20 de ani eram extrem de încântați că în afara prizei pentru televizor și frigider, dispuneam de o priză pentru ceva anume, dar nu-mi mai amintesc pentru ce, acum, hotelurile care nu au nenumărate prize în cameră, au o mare problemă pentru că doi adulți au nevoie de prize pentru:
-  încărcarea telefonului mobil,
- funcționarea laptopului,
- utilizarea tabletei,
- încărcarea ceasului de mână.

Cei ce nu au realizat instalații electrice care să suporte pe lângă prizele de frigider, televizor, veioze și prize pentru alimentarea și încărcarea device-urilor clienților, fac tot felul de improvizații nefericite, dintre care utilizarea de prelungitoare cu mai multe capete de alimentare, ar fi una dintre ele. Dacă nici această soluție nu este utilizată, este clar că minusurile ce atrag depunctarea calității hotelului se înmulțesc.

Este satisfăcătoare o cameră care are în dreptul  noptierelor câte trei prize, lângă birou  alte două prize, toate la dispoziția clientului, pe lângă prizele strict necesare ale televizorului, frigiderului și veiozelor. Eu dau note la cameră și în funcție de numărul prizelor. O cameră unde numărul prizelor destinate clientului este zero, nu va primi de la mine decât nota 4(patru) indiferent de condițiile pe care mi le oferă, căci nu am unde să-mi încarc laptopul, telefonul și nici ceasul, disconfortul meu fiind maxim.


(03 iunie 2023)

Inteligența artificială - IA face să dispară meserii?

E atât de disperată o anumită parte dintre noi încât construiește scenarii dintre cele mai halucinante legate de Inteligența Artificială - IA. Acum, mai noi, se întreabă ce meserii vor dispărea dacă IA își va intra foarte bine în rol. 

Pentru a face o analiză corectă și aprofundată este decent să mergem puțin în trecut și să vedem ce a dispărut datorită apariției unor noi tehnologii, a unor noi echipamente și a unor noi abordări din viață. Nu voi începe cu introducerea mașinilor cu aburi, ci voi analiza apariția motorului cu combustie internă, descoperirea penicilinei, apariția pastilei de Viagra, utilizarea calculatorului electronic și folosirea fibrelor sintetice.

Motorul cu combustie internă a dus la apariția automobilului. A dispărut poștalionul, vizitiul a devenit șofer, a crescut viteza de deplasare, potcovarul a devenit mecanic auto. Deci, vorbim nu de dispariție de meserii, ci de conversie, adică nimeni nu moare de foame.

Penicilina a făcut ca multe boli să-și găsească leacul. Au apărut fabricile de antibiotice și multe meserii noi s-au dezvoltat, ceea ce nu ne duce cu gândul că tămăduitorii au fost înlăturați, dar activitatea lor a căzut în desuetudine. Pastila de Viagra nu trebuie abordată aici distinct căci este cu mult mai mult decât visul omenirii de a transforma totul ce este atins în aur, ci un pas spre atingerea visului legat de tinerețea veșnică. N-a murit nimeni, ci toată suflarea a devenit fericită, optimistă și întreprinzătoare. Nici calculatorul electronic nu a făcut să dispară meserii, ci au apărut noi meserii căci programatorul, inginerul de sistem, administratorul de rețea, operatorul de date, designerul web, sunt doar câteva dintre noile meserii. Aplicațiile de e-Commerce, de e-Learning, de e-Banking parcă au existat dintotdeauna, cum parcă dintotdeauna a existat și telefonul mobil. Ceea ce s-a întâmplat în mod natural cu omenirea, adică progresul, se va accentua și prin apariția aplicațiilor informatice înzestrate cu IA. Viața noastră va fi mai bună atunci și chiar ne vom bucura că s-a ajuns aici și nimeni nu va regreta nimic.


(08 mai 2023)

Semn rău: pentru prima dată industria IT...

Dacă în crizele economice de până acum industria IT trecea fluierând prin toate încercările, iată că acum nu mai este așa.
Acțiunile companiilor de IT au scăzut.
Mari companii de It disponibilizează personal.

Moneda virtuală s-a depreciat scandalos de repede.

Miliardari în bitcoini s-au ruinat.

Se vede treaba că industria IT este și ea o componentă oarecare, nu una privilegiată cum se credea, a economiei globale, pentru că ea s-a integrat în economia globală în mod natural, fără să se protejeze prin particularitățile pe care le are:

- are la bază inteligența ca motor,

- salariile sunt esențiale,

- produsele sunt necorporale,

- produsele nu au uzură fizică,

- multiplicarea are costuri zero,

- tehnologiile revoluționare se produc instantaneu.

Este un semn rău faptul că au loc disponibilizări de personal talentat așa cum menționează cei de la META, iar lecția companiilor aeriene văd că nu este luată în considerare. În pandemie, marile companii aeriene au disponibilizat personal și acum, după reluarea zborurilor, chițăie să angajeze și iată, au trecut luni bune și ele nu și-au revenit căci nenumărate zboruri sun amânate sau anulate.

În industria IT lucrurile vor fi și mai dramatice, căci mulți dintre lucrătorii din acest domeniu vor identifica rapid soluții, iar câștigurile lor vor fi cu mult mai mari decât la vechile lor locuri de muncă. Atunci când își vor reveni, marile companii IT vor înregistra pierderi uriașe din lipsa personalului pe care l-au disponibilizat, căci a relua activitatea cu persoane pe care trebuie să le formeze și să le instruiască este marea provocare cu costuri uriașe și cu randamente deprimant de mici. 




(10 noiembrie 2022)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)

Milionul de laptopuri

Am mai spus și o repet: în societate organul crează funcția și nu este ca în biologie unde s-ar zice că funcția crează organul, după Carl von Linné.

Vin cu un exemplu.

Prin anul 2005 s-a prezentat la mine pe când eram director la Direcția de Informatizare și Personal din Ministerul Educației și cercetării, profesorul pensionar M.P. cu propunerea de a lansa un program susținut de profesorul  Nicholas Negropontede la MIT, de înzestrare a învățământului gimnazial și liceal de la noi cu 1.000.000 de laptopuri de 100 USD bucata. Mi s-a explicat că în Brazilia, China și India acest program național finanțat de guvernele țărilor respective a funcționat.

Se făcea u mare eroare și anume, nu se ținea seama de faptul că Brazilia are o populație de 202.768.562 locuitori, China are o populație de 1.350.695.000 locuitor, India are o populație de 1.330.000.000 locuitori, în timp de România are o populație de 20.121.641, adică de cel puțin 10 ori mai mică decât Brazilia și de 60 de ori mai mică decât India și China. Înseamnă că milionul de laptopuri funcționează cu totul  diferit acolo în comparație cu populația de la noi, mai ales că PIB-ul pe cap de locuitpr arată cu totul altfel la ei decât la noi și tot așa se pune problema și cu semnificația unui laptop la elevul de la noi și, respectiv, la elevul brazilian, chinez sau indian.

Ca lucrurile să fie clare, am propus și s-a întrunit o comisie formată din cei mai tari profesori de calculatoare din Ro care a analizat această problemă pentru a se lua o decizie corectă legată de a achizițional cele 1.000.000 de laptopuri la 100 USD bucata, adică un efort de 100.000.000 USD pentru statul român și a rezultat că nu este oportună o astfel de investiție pentru că:

- exista deja programul de 200 euro pentru calculatoare la elevi cu venituri mici;

- tehnic folosirea în clase este imposibilă din cauza firelor de alimentare;

- fiabilitatea ar face ca 30% să fie în reparații ceea ce presupune service imens;

- costurile ascunse sunt mult mai mari decât cei 100 USD per bucată.

Răspunsul a fost convingător și acest program nu a fost implementat. Era rezonabil ca statul să sprijine cu 300 - 400 euro familiile pentru a achiziționa laptopuri performante, părinții venind și ei cu niște sume. Sunt sigur că impunând accesul la acest program a familiilor sărace, dar cu oarece venituri, nu ar mai fi existat familii cu venituri zero, așa cum se demonstra la programul 200 euro, ci lucrurile ar fi luat o cu totul altă întorsătură. Formula nu a fost agreată, pentru că se stricau niște jocuri, căci dacă laptopul ar fi costat nu 100 USD, ci 97 USD și programul ar fi prevăzut 120 USD din mărinimia condeiului, diferența...

(11 mai 2017)

CSIE'50 - Istoria informaticii românești

Sunt multe cărți de istorie a informaticii. Există în numeroase oașe din lume muzee ale tehnicii de calcul. Și la noi există câte ceva, dar mult mai mult la nivel de intenții. Eu am văzut disprețul cu care sunt privite etapele mai vechi ale informaticii, indiferența față de mari personalități acare au activat în informatică. Este mult mai ușor de a se complimenta contemporanii între ei pentru tot felul de mărunțișuri, decât să fie apreciate marile personalități ale trecutului. 

Am văzut numeroase lucruri care mă fac să cred că încă va mai trece timp până când se vor pune lucrurile în matca lor firească.

În primul rând, este vorba de titlul pe care ar trebui să-l aibă o astfel de lucrare. Opțiunile sunt Istoria informaticii românești, Istoria informaticii din România, Personalități ale informaticii românești, Învățământul de informatică românesc, Informatica româneasc, trecut, prezent și viitor sau Istoria producției de calculatoare românești. Am ieșit dintr-o sală unde discuția se împotmolise la titlul care era în două variante: Istoria informaticii din Româina, respectiv, Istoria informaticii românești. Au trecut de atunci cam 15 ani și progrese vizibile sau nevizibile nu s-au făcut.

În al doilea rând, cu trecerea timpului se risipesc până la distrugere acele mărturii atât de necesare reconstituirii perioadelor esențiale care privesc dinamica unui fenomen. În zona tehnicii de calcul, uzura morală este extrem de accelerată. Înlocuirea de echipamente nu s-a făcut decât în foarte rare cazuri cu conservarea undeva a echipamentelor scoase din funcțiune. de cele mai multe ori calculatoarele din generațiile vechi au fost scoase din uz, au fost date ca materiale reciclabile, în aplauze furtunoase, iar acum prezentarea lor ca material arheologic este imposibilă.

În al treilea rând, chiar conservarea unor detalii privind înaintașii care au activat în domeniul informaticii, lasă foarte mult de dorit. dacă la Universitatea București amfiteatrele poartă numele unor mari savanți, iar catedrele au pe pereți tablouri cu portretele unor mari profesori, nu același lucru s-a întâmplat acolo unde au lucrat informaticieni de vază. S-a părut normal ca marile personalități din informatica unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat să vină, să plece și apoi să cadă în uitare. O astfel de abordare este păguboasă, căci o istorie eliminată de subiectivism și de pasiuni sterile, se construiește pe documente și pe materiale palpabile. Singura condiție este ca și documentele și echipamentele dar și mărturiile să existe, pur și simplu.

În al patrulea rând, este necesar ca orice istorie a informaticii românești să fie realizată de un grup de lucru, în mai multe etape, cu condiția ca din start să se accpete caracterul iterativ al definitivării acestui demers. Consider esențiale demersurile făcute descentralizat de diferite persoane care au lucrat în informatică sau care au avut pasiune pentru acest domeniu, contribuind cu articole, memorii, interviuri, donații, documente originale, manuscrise, echipamente, fotografii sau filme la strângerea de mărturii mai mult sau mai puțin sistematizate, ca materie primă pentru cei ce vor scrie lucrări monumentale.

În al cincilea rând, prezintă importanță capitală utilizarea de modele de astfel istorii în alte țări, pentru a vedea structuri ale acestor tipuri de lucrări, nivelul de detaliere și în egală măsură dimensiune și structura grupului țintă. Fără a lua în considerare modele deja existente se crează premisa de a lua totul de la zero cu tot ce presupune un nou început, care ar corespunde redescoperirea la București a apei calde. Pornind de la ceva existent se va produce o perfecționare și se va reuși prin comparație să se vadă similitudini, dar și diferențele specifice, fără a exista suprapuneri și utilizarea de șabloane, mai ales că mult timp unele aspecte s-au derulat independent, căci Internetul a apărut foarte târziu în raport cu zorii informaticii.

Acum că se împlinesc 50 de ani de cibernetică economică, trebuie înlăturată confuzia conform căreia cibernetica înghite informatica, pentru că o astfel de abordare este sortită eșecului prin tot ce s-a întâmplat cu adevărat în cele două zone ale științei contemporane. Unii se plâng că nu există fonduri pentru a trece la realizarea unui demers complet. Nimeni nu va ieși în stradă cu un sac de bani pentru a-l pune în mijlocul carosabilului ca oricine să vină să se înfrupte după cum îl taie capul. Local, fiecare are șansa de a pune o cărămidă la un edificiu, iar dacă devine convingător, cu siguranță, vfor parae și banii, pentru că elaborarea unei cărți de Istorie a informaticii românești de 500 de pagini, deja este o investiție importantă. Se atribuie realizarea unei autostrăzi de 200km unei companii care a realizat deja o autostradă de 100km. Așa și cu o lucrare științifică de amploare. Cine o realizează va fi răsplătit. E ca la frizer. Mai întâi mă tunzi după aceea te plătesc și-ți bag bacșișul în buzunar. Înainte, nu o fac niciodata, să fie clar!

(29 martie 2017)