Dezmățul festivalurilor continuă

Mircea BADEA deplângea existența șușelor non-calitative organizate de primarii de pretutindeni pe banii de la buget, cu diferite ocazii, cu intrare liberă și cu playback cât cuprinde. Obiceiurile proaste se propagă rapid și nu dispar bătând din palme, mai ales când este vorba de profit pentru toată lumea căci:

- artiștii primesc banii,

- organizatorii primesc bani,

- cetățenii se distrează,

- în urmă nu rămâne nimic.

S-a încheiat festivalul de la Mamaia.

A început festivalul ENESCU.

Eu nu am nimic cu festivalurile. Vreau festivaluri, dar:

- vreau festivaluri puține,

- vreau festivaluri cu durată scurtă,

- vreau festivaluri memorabile,

- vreau festivaluri care sa se auto-susțină financiar.

Tot ce este cu bani de la buget, miroase a furăciune, din moment ce au durate nepermis de mari, urcă pe scenă tot felul de nene și de tanti epuizați artistic, iar trăncăneala cu mulțumiri de doi bani, enervează până peste poate.

Nu avem o sală reprezentativă de spectacole construită în ultimii 50 de ani, care să țină seama de cele mai noi realizări din arhitectură și din construcții. Nu avem exigența de a aduce în festival pe primii 3 artiști ai lumii din momentul în care se desfășoară festivalul, așa cum se întâmpla la festivalul ENESCU în vremurile de demult, când veneau la București cele mai mari nume de muzicieni aflați la apogeul carierei, precum Yehudi MENUHIN, Leonid KOGAN, Philippe ENTREMONT,  Radmila BAKOCEVICI, Ghenadi ROJDESTVENSKI, Pierre COCHEREAU, Christian FERRAS, Grace BUMBRY, Victoria de LOS ANGELES,  Elisabeth SCHWARZKOPF, ca să dau doar câteva nume.

Festivalul de la Mamaia, ediția 2025 a avut în ultima seară recitaluri ale lui Cristian FAUR, Corina CHIRIAC, NICO, Andrei URSU, ANDIA. Puțin dai, puțin primești...


(25 august 2025) 

Festivalul George ENESCU și zeama de varză

Festivalul ENESCU înseamnă înainte de toate bai, destul de mulți bani de la buget, nu foarte mulți, dar înseamnă bani. Dacă problema autostrăzilor e rezolvată că nu se fac, pentru a face tot felul de drumușoare și drumulețe să fie satisfăcută clientela locală, în cazul Festivalului ENESCU soluția a fost:
- să crească durata festivalului,
- să descentralizeze manifestările.
În loc să se desfășoare totul la București în 7 zile, dens și de calitate, se desfășoară în 4 orașe mari, pe durată de 21 de zile. În loc ca suma Ț să fie împărțită la 7 pentru a obține cheltuiala zilnică, suma Ț se împarte la 4*21 și ajunge câte o firimitură pentru toate gurile flămânde. Numai că în loc să fie aduse super-mărimi ale lumii muzicale, sunt aduse persoane valoroase în felul lor, dar de plan secund sau cu impact scăzut, mai ales pentru faptul că un dirijor care a fost foarte mare acum 30 de ani sau un tenor celebru, în vogă acum 20 de ani sau o soprană foarte importantă acum 25 de ani, în ziua de azi au alte tarife, evident.
Numai că și prestațiile lor sunt la alte standarde.
Îmi aduc aminte cum acum 1.000 de ani la o ediție era anunțat Corul Santa Cecilia din Roma și a venit garnitura a II-a. Tot în anul acela erau anunțați la Atheneu niște somități și când am ajuns acolo a cântat altcineva. Mare, desigur, dar nu titan. Într-un an a fost o ieșire publică a unei dive, care fusese anunțată pe program, fără să fie consultată.

Am nostalgia festivalurilor ENESCU foarte concentrate, când concertau la București unii dintre cei mai mari ai lumii muzicale, care la box-office erau number one. Pe Internet se vor identifica acele personalități și se va vedea că erau la vârf de carieră, nu la apus de carieră cum se obișnuiește acum. 

Ceea ce nu este dens, se lungește ca zeama de varză.

(16 decembrie 2021)