Vânzări de case în Bușteni

Mergând pe strada Zamora, m-au impresionat casele scoase la vânzare. Unele nu sunt terminate, altele au finisaje interesante. Nu judec eu pe nimeni, dar cine construiește o casă doar pentru a o vinde, înseamnă că are un plan de afaceri, dorind să obțină un profit net de peste 30%. În toate

cazurile văzute de mine și analizate, nu cred că așa stau lucrurile. Oamenii și-au imaginat evoluția țării într-o anumită direcție, iar casa de vacanță din Bușteni a unor oameni de afaceri prosperi este chiar o gândire pozitivă, prin care se petrec clipe de relaxaare, iar costurile devin suportabile. În contextul nefericit de la noi, așa ceva este deja o utopie, iar costurile cu întreținerea unei case de vacanță deja sunt greu de suportat. Lipsa fondurilor a făcut ca tot ce este pus în vânzare să fie neterminat sau să aibă configurații excentrice. Fiind greu vandabile, proprietățile respective, scoase la vânzare vor fi valorificate sub preț. Este expresia nonperformanței economice generalizate, în care turismul este prăbușit, veniturile cetățenilor sunt prăbușite și apetența spre a merge în vacanțe este demolată din lipsă de sprijin pe fondul disproporției dintre calitate și preț în industria turismului. Mă cam îndoiesc că vor veni cumpărători de case deja construite:

- în zonă cu fum;

- la o construcție excentrică;

- să bage bani foarte mulți;

- să se înscrie în obiective bizare;

- să plătească cât nu face.

Voi vedea dacă și la anul vor mai fi acele plăcuțe, mai ales că acolo este zonă unde sunt gaze și căldura n-ar fi o problemă iarna, deși mulți fac focul în case, iar geamurile mari necesită multe consumuri.
În Bușteni sunt prea multe anunțuri cu case scoase la vânzare. Despre cei care au avut ideia de a construi pensiuni, deja îmi este milă de ei. Oamenii cu bani nu merg la pensiuni ci la hoteluri de 4 și 5 stele, chiar dacă arhitectura Bușteniului este interesantă, nu este hidoasă la la Cheia unde oamenii au făcut construcții cum i-a tăiat capul.

(02 iunie 2017)

Henri MATISSE la Bușteni

La Palatul Cantacuzino din Bușteni  este deschisă între 24 martie 2017 - 25 iunie 2017 expoziția JazzIn the Colour care include cam 80 de lucrări ale pictorului Henri MATISSE, desene și colaje, dar

și o construcție multimedia foarte interesantă dedicată tabloului La Blouse Roumaine, care este de fapt un poem dedicat iei românești.

Pictorul Henri-Émile-Benoît Matisse s-a născut la 31 decembrie 1869, în localitatea La Cateau-Cambresis și a murit la Nisa în data de 3 noiembrie 1954.

Pictura La Blouse Roumaine, realizată de artist în 6 luni, a fost  expusă inițial în 1940 la Galeria Maeght din Paris și acum se află la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Inițiativa celor care dețin Palatul Cantacuzino de a organiza o expoziție dedicată lui Henri MATISSE este excepțională, mai ales pentru faptul că despre iia românească se vorbește foarte mult în lume de câțiva ani. Să nu uităm că robotizarea a făcut să apară în India și în China o producție de ii românești destul de importantă, care scoate cămăși brodate la mașină în același fel cum sunt cusăturile pe muște manuale executate pe borangic de țărăncile de la noi. Singura modalitate de a le deosebi pe cele mecanice de cele manuale, este faptul că iile cusute manual au pe spate noduri și capete de ață, căci șărăncile nu au cum să folosească pe ac fir foarte lung, așa cum se folosesc la mașinile de brodat unde firul este cât preia o papiotă ca lungime și nu apar noduri pe spate.

Tabloul La Blouse Roumaine este reprezentat în expoziția de la Bușteni prin două filme care sunt proiectate pe două plasme în sala principală și printr-o proiecție pe pardoseală care preia motivele iiei și care crează o imagine extrem de atractivă destinată unei abordări interactive cu vizitatorul, mai ales că umbele acestuia vin să fie ceva strâns legat de colajele lui Henri Matisse. Pentru noi românii tabloul La Blouse Roumaine este foarte important, pentru că sunt extrem de puține operele de artă celebre, aflate în mari muzee ale lumii în afară de cele ale lui Constantin Brâncuși unde în titlu să conțină un element derivat de la numele nostru ca popor.

Când am aflat de la televizor de existența expoziției și de intervalul 24.03 2017 - 25.06.2017 și de locația acesteia, mi-am propus s-o vizitez, lucru care s-a produs într-o frumoasă zi de marți 30 martie 2017, când într-un grup foarte numeros de elevi extrem de vioi și bucuroși, am văzut ceea ce era de văzut și m-am convins că ideia este acel element esențial pentru a fundamenta și pentru a pune în operă un anumit demers, fără a fi nevoie acum în secolul al XXI-lea de a face lucruri costisitoare, așa cum s-a întâmplat când în deceniul al VII-lea al secolului trecut celebrul tablou Mona Lisa a traversat oceanul pentru a fi expusă în USA, fiind necesară o asigurare la uni nivel inimaginabil de mare. Soluția multimedia utilizată de organizatori mi s-a părut excepțională. În plus, la magazinul Palatului Cantacuzino există cărți și magneți dedicate iiei românești, dar și lui Matisse.

(30 mai 2017)

În Sinaia și Bușteni plățile online NU

Surpriza totală a fost că la telecabina din Bușteni nu există posibilitaeta de a plăti cu cardul.
Surpriza șocantă a fost că la casieria castelului Peleș nu există posibilitatea plății cu acrdul, pe motic ca ei depind de Trezorerie. Chiar așa să fie? Mă întreb îngrozit de ce eram trimis de casieriță să scot bani de la un bancomat care sunt sigur că percepea un comision gras.

Acum în 2016 mi-a adus aminte de scenele oribile din Brașovul anului 2001 când orice încercare de a mânca ceva cu acrdul la un restaurant a fost imposibil. Acolo, ospătarii și managementul restaurantelor, din groaza că nu vor mai primi șpagă refuzau să lucreze cu plăți electronice. Sper ca acum să se fi domesticit și ăia din Brașov pe teme de resraurant. Nenorocirea este că în 2016, iată locuri unde nu te aștepți fac dovada unui management execrabil.
Dacă turistul străin vine și nu are decât un card la el? Evident merge la bancomat, e jumulit zdravă și numai unii sunt fericiți. De ce oare soluțiile sunt atât de tâmpile, limitate și dezastruase? Simplu: la butoane sunt puși nepricepuți care gandesc nu mai departe de lungul nasului. Pe ei nu-i interesează turistul, ideia ca acesta să plece mulțumit.
Pentru ăia de la telecabina din Bușteni dar și pentru sistemul de încasare de pa peleș, nota -213(minus două sute treisprezece), așa cum ar da Iulia Albu pentru niște țoare de tot râsul.

(18 martie 2016)