Întrebări pe care mi le-am pus

Cum de s-a ajuns la azilurile ororilor și groazei?
Ce a făcut societatea civilă, care se ocupă de câinii vagabonzi, dar i-a neglijat pe oamenii în nevoi?
Cum și-au făcut datoria organele abilitate să vegheze la bunul tratament al oamenilor vulnerabili?
I-au văzut cei care au efectuat controale în aziluri pe cei pe care acum, ei îi numesc beneficiari?
Existau proceduri clare privind controalele în echipe complexe care să includă medici?
Ce consemnau procesele verbale ale controalelor în azilurile devenite acum ale groazei?
Cine își asumă responsabilitatea pentru crimele din azilurile groazei?
Se vor prescrie crimele din azilurile groazei, așa cum a fost patronată prescrierea unor pedepse?

Aparținătorii nu au chiar nici cea mai mare vină pentru tot ce s-a petrecut în azilurile groazei?

Cei care au avut cunoștință de ceea ce se petrecea în azilurile groazei, cum de au dormit liniștiți?

De ce mai vorbim de mila creștină, când am văzut tortură, înfometare, abuzuri, la doi pași de noi?

Lanțul indivizilor din managementul azilurilor, care se acopereau unii pe alții este zdrobit zală cu zală?

Se reformează sistemul azilurilor sau se pune lupul paznic la oi?

Se știe exact numărul azilurilor de bătrâni și de persoane cu dizabilități din spațiul mioritic?

Există o bază de date a persoanelor internat în aziluri?

De ce se spune că în azilurile groazei sunt beneficiari, când de fapt erau victime?

De ce se vorbește despre șefii azilurilor groazei, când de fapt ar trebui să se vorbească despre criminali?

De ce nu am auzit până acum nimic despre sancțiuni înscrise în regulamentele celor care controlau?

Dacă în Evul Mediu vrăjitoarele erau arse pe rug,  ce se va întâmpla acum cu torționarii din aziluri?

Se va tăia oare răul de la rădăcină, pentru ca societatea să se însănătoșească în ceasul al XII-lea?

Cât va dura până se va termina definitiv cu problema azilurilor groazei?

Cine îi sfătuiește pe criminali să ne spună aberații care ne insultă inteligența?


(29 iulie 2023)

Revoluția Birocratică din România

De când cu azilurile groazei s-a declanșat Revoluția Birocratică din România, care concret se caracterizează prin înlăturarea unor funcționari din structurile care aveau ca sarcină controlul și prevenirea genocidului din aziluri.

Se știe că revoluțiile sunt mișcări ample prin care se produc schimbări profunde în societate. Toate revoluțiile au însemnat înnoire. Au fost înlocuite structuri organizatorice din stat, considerate vechi, cu structuri noi, au plecat unii oameni și au venit forțe proaspete.

Așa se întâmplă și acum prin Revoluția Birocratică din România. Au plecat minștrii vechi. Au venit miniștrii noi. Au plecat directori vechi. Vor veni directori noi. În societate se formează fire de așteptare și se știe că unii conducători își crează o imagine deformată despre ei, considerându-se de neînlocuit, deși cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit. Ei nu vor să părăsească pozițiile ociupate, deși la ușă așteaptă zeci, chiar sute de persoane cu mult mai bune, care să le ia locul. Revoluția Birocratică din România începe atunci când acumulările cantitative se transformă în salturi calitative. Crimele, torturile, practicile inumane din azilurile s-au acumulat cantitativ, până în primăvara anului 2023 când s-a produs saltul calitativ, căruia noi românii îi spunem că s-a spart buboiul.

Revoluția Birocratică din România a avut ca scânteie azilurile persoanelor vulnerabile și ale persoanelor vârstnice și presupune un val masiv de plecări din sistemele care se ocupau de aziluri, căci presiunea celor care așteaptă intrarea în sistem este enormă. Va avea loc și restructurarea azilurilor în baza unei noi legislații, căci numărul persoanelor în nevoie este foarte mare, societatea românească are caracter barbar, primitiv și de excluziune, din moment ce numărul celor din azilurile groazei depășește 150.000 de persoane, cărora în mod ironic li se spune beneficiari, deși aceștia beneficiau de tortură, înfometare și chinuri. La noi, persoanele cu mari probleme sunt duse în aziluri pentru că aparținătorii se debarasează cu prea mare detașare de ele, în foarte multe din cazuri. Persoanele în vârstă și ele sunt duse la aziluri. În vremurile de demult, în Japonia bătrânii erau duși în vârf de munte și abandonați acolo să moară pur și simplu. La noi, acum în secolul al XXI-lea tot așa se întâmplă cu cei deveniți inutuli pentru societate, numai că aici lucrurile sunt mai rafinate, se numesc cămine de bătrâni, iar în spatele zidurilor se întâmplă orori cu aceeași dimensiune ca în vârfurile de munte din Japonia medievală.

Ce va aduce Revoluția Birocratică din România? O altă echipă, alți actori, același decor și aceeași figuranți, iar spectatorii așezați în fotoliile lor comode vor conchide că la vară e bine și la iarnă în case va fi cald, dar și 1.000 de ani pace!

(21 iulie 2023) 

Cum erau evaluați pe vremuri oamenii la țară?

La țară oamenii erau evaluați simplu și categoric. Se zicea despre un bărbat din sat:
- Ăla? E un bețiv.
sau
- Ăla ? E un curvar!
sau
- Ăla? E un neisprăvit.
Definițiile erau simple, dar spuneau foarte multe. Nici femeile nu scăpau evaluărilor și se spunea:
- Aia? Este o îngălată.
sau
- Aia? Pute pământul sub ea.
sau
- Aia? Doarme pe ea.

De aceea am mari mirări că Nici Gabriela FIREA și nici Florentin PANDELE nu aveau profilul lui Ștefan GODEI, căci acesta nu a apărut din spuma mării. Avea și el niște părinți. dacă părinții lui erau gospodari, oameni așezați, Ștefan GODEI ar fi învățat să muncească, ar fi primit o educație așa cum omul simplu de la țară știe s-o dea copiilor lui. Trebuiau Gabriela FIREA și Florentin PANDELE doar să pună niște întrebări prin vecinii familiei GODEI și se lămureau. Îmi amintesc cum se discuta atunci când o fată trebuia să se mărite și părinții se interesau cine va fi băiatul care dorește să vină s-o pețească. Dacă provenea dintr-o familie de oameni așezați, cu casă, cu meserie, cu animale în curte, nu era nicio problemă. dacă era vorba de o familie cu un părinte la pușcărie, cu o mamă care umbla din bărbat în bărbat, pretendentul avea o problemă cât casa de mare.

Concluzie: nu cred că ne alegem colaboratorii legați fiind la ochi și cu doape în ureche.


(16 iunie 2023)