Poeții ca trompete ale comunismului și nu numai

Au existat poeți care au cântat comunismul din prima zi a apariției acestei orânduiri pe pământ românesc și mă refer mai exact la 30 decembrie 1947.

Alexandru ANDRIȚOIU

Anatol E. BACONSCHI

Cezar BALTAG

Maria BANUȘ

Aurel BARANGA

Vlaicu BÂRNA

Mihai BENIUC

Ana BLANDIANA

Geo BOGZA

Demostene BOTEZ

Marcel BREZLAȘU

Nina CASSIAN

Traian COȘOVEI

Dan DEȘLIU

Mihu DRAGOMIR

Geo DUMITRESCU

Eugen FRUNZĂ

Ion GHEORGHE

Virgil GHEORGHIU

Cezar IVĂNESCU

Mircea IVĂNESCU

Eugen JEBELEANU

Nicolae LABIȘ

George LESNEA

Adrian PĂUNESCU

Veronica PORUMBACU

Aurel RĂU

Virgil TEODORESCU

Alexandru  TOMA

Gheorghe TOMOZEI

Victor TULBURE

George ȚĂRNEA

Tiberiu UTAN

Violeta ZAMFIRESCU

Era înghesuială mare în a publica poezii dedicate partidului și conducătorilor lui, căci acele texte erau bine plătite și cei ce publicau în volumele omagiale, aveau uși deschise și beneficii suculente din partea Casei Scriitorilor.

(16 ianuarie 2025)




(16 ianuarie 2025) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin MITRAN

 Constantin MITRAN mi-a fost coleg de serie în facultate. Noi eram două grupe. Constantin MITRAN era în grupa cealaltă, dar am stat în aceeași cameră de cămin când eram studenți în anul al V-lea. Constantin MITRAN era mai mare decât mine cu câțiva ani. Venise din producție și era și membru de partid. Era un tip extraordinar de muncitor. Niciodată nu am înțeles de unde Constantin MITRAN căuia noi îi ziceam Mitu, are atâta putere de muncă. Dacă Mitu își propunea să stea să învețe 20 de ore, el învăța 20 de ore. L-am auzit zicând de vreo câteva ori:
- Mitule, azi n-ai învățat cât trebuie. Nu meriți să mânânci!
Și colegul meu Constantin MITRAN, nu mergea la cantină să mănânce. El știa ce are de făcut și era extrem de riguros și de disciplinat.

Muncise din greu la viața lui să facă liceul, să devină student și avea valoarea timpului petrecut în bibliotecă. Se auto-evalua cu rigurozitate și dacă noi, cei care eram mai tineri ca el, priveam cu mai mult optimism lucrurile, Mitu, despica firul în patru și măsura de 100 de ori înainte de a tăia o dată, așa cum fac croitorii. Am fost tare mândrul că Mitu a acceptat să fim prieteni și să vorbim unul cu celălalt despre lucruri extrem de sensibile. Când m-am căsătorit, i-am zis lui Mitu și l-am invitat la căsătoria mea civilă. Eram onorat de prezența lui, pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna oamenii serioși, de la acre eu am de învățat lucruri care să-mi folosească toată viața cât trăiesc.


(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ion GHEORGHE

Ion GHEORGHE a fost asistentul meu în studenție la disciplina Analiza și Proiectarea Sistemelor Informatice - APSIE, disciplină predată de profesorul meu inginerul Valeriu PESCAU, cel care scrisese o carte celebră împreună cu Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, sub coordonarea lui Manea MĂNESCU, intitulată mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, apărută la Editura Didactică și pedagogică din București în anul 1966.

Disciplina se făcea în anul al IV-lea de studenție. Asistentul Ion GHEORGHE venea din producție. El lucrase la implementarea de software pentru recensământul populației din 1966 când se făcuse prelucrări pe calculatorul ICL 1900 adus din Anglia. Asistentul Ion GHEORGHE avea experiență pe care du dărnicie ne-a împărtășit-o și ne-a zis că reușita unui informatician este dată de faza de analiză de sistem. Cine face o analiză de calitate, cine înțelege să definească problema corect și complet, va reuși să ducă la bun sfârșit proiectul unui sistem informatic operațional.

Îmi aduc aminte că unii colegi glumeau pe seama asistentului nostru. După ce că se numește Ion se mai numește și GHEORGHE. 

Se vedea că asistentul Ion GHEORGHE avea plăcerea de a prezenta problemele practice pe care el le rezolva, căci numai cine a lucrat cu volume mari de date știe să te atenționeze că manipularea de date e foarte dificilă și orice eroare are costuri foarte mari. El spunea concret despre întâmplări din care cei care nu respectau proceduri munceau de 1.000 de ori mai mult ca să repare o neglijență mică, pe care dacă ar fi evitat-o ar fi mers mai departe, căci la APSIE trebuie să evită a spune merge și așa, căci nu merge deloc și așa, iar erorile făcute, cu cât sunt depistate mai târziu, cu atât sunt mai costisitoare.

Dacă am învățat să mă organizez și să am arta de a asculta în faza de analiză, lui Ion GHEORGHE, asistentul meu din studenție i-o datorez 100%


(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Mihai COBZACU

Pe când eram student în anul al III-lea aveam la disciplina Mașini de calcul mecanografice seminarii în clădirea veche a ASE, din Căderea Bastiliei, unde la subsol, unde era tipografia, pe un hol erau dispuse echipamentele destinate orelor de laborator de mecanografie, adică un tabulator rusesc, o mașină de perforat cartele rusească, o mașină de control cartele tot rusească, o mașină de sortat cartele. Erau foarte zgomotoase aceste echipamente și de aceea fuseseră instalate acolo, pentru a nu deranja activitatea dintr-o clădire ceva mai nouă și mai puțin izolată fonic. Tabulatorul era un automat de calcul programabil pe un tablou, cu ajutorul unor fișe. La seminariile de mecanografie îl aveam asistent universitar pe inginerul Mihai COBZACU de la Centrul de calcul al Direcției Centrale de Statistică - DCS. Era un tip nu prea înalt, blond, cu o privire foarte ageră și cu vorbă măsurată. Mie mi-a plăcut de acest asistent care provenea din producție căci era deștept, priceput, talentat și știa meserie.
El venea la seminar, enunța problema, ne explica practic cum stau lucrurile. Nu era teoretician, ci venea cu probleme de la el din producție. Treceam la rezolvarea problemei. El ne analiza soluțiile date de noi, ne spunea ce este corect și ce este eronat, după care se trecea la construirea practică a combinațiilor de fișe pe talou. Se monta acel talou pe tabulator, se puneau cartele, se dădea drumul tabulatorului, acesta prelua cartelele din magazia de cartele și scotea la imprimantă rezultate. Asistentul nostru, inginerul Mihai COBZACU avea darul de a lua date de test cu care se verificau ușor rezultatele, 1+2+3+4+...+n =n(n+1)/2 și se dădeau diferite valori lui n și ne dădeam seama că am construit bine sau nu tabloul de fișe. Derși nu era simplu deloc, inginerul Mihai COBZACU a făcut să ne placă acea disciplină și dacă ar fi să recunosc un lucru, este că de la Mihai COBZACU am învățat primele noțiuni de programare, căci și construirea acelui tablou cu șișe însemna tot un fel de instrucțiuni puse secvențial una după alta că nu era ca la pian să apeși pe clape cu multe degete simultan de la ambele mâini, ci să introduci unde trebuie fișă cu fișă până se completa tot tabloul.

(11 februarie 2023)