1.000 de oameni care m-au impresionat: Andrei NICOLAE

L-am cunoscut pe Andrei NICOLAE în anul 1969 după ce am mers la familia viitoarei mele soții să mă cunoască, el fiind fratele viitoarei mele mamă-soacră. Prima impresie contează. El era un om blând, care nu vorbea mult, dar care m-a impresionat de la cum mi-a strâns mâna când am dat prima dată noroc. Eu am niște semne. La mine privirea omului și modul în care dă noroc îl definesc pe om. Nu știu, dar simt după aceste două elemente că mă voi înțelege sau nu mă voi înțelege cu omul din fața mea. 
După ce l-am privit și după ce ne-am strâns mâinile, mi-am dat seama că Andrei NICOLAE este omul de nota 10. Dacă eu am hotărât ca el să-mi fie naș de cununie și nu nașul meu de botez, înseamnă că am avut motive puternice să iau o astfel de hotărâre. Viața mi-a demonstrat că nu m-am înșelat.
Andrei NICOLAE s-a dovedit a fi un om specia.
Andrei NICOLAE a fost un om de mare caracter.
Andrei NICOLAE era un adevărat profesionist.

Întotdeauna, Andrei NICOLAE a fost prezent și mi-a dovedit că știe să abordeze probleme, fără a intra cu bocancii murdari de noroi în viețile altora. El era o prezență discretă și știa să aprecieze pe cei din jurul lor. Cu trecerea timpului Andrei NICOLAE mi-am dat seama că făcea lucruri care mă impresionau, mai ales că aveam copiii în creșterea socrilor mei, căci eu și soția mea trebuia să ne vedem de muncă și să evoluăm în fățișul vremurilor comuniste. După ce am fost cununat, lui Andrei NICOLAE îi spuneam simplu nașu' Andrei. Ori de câte ori ajungeam la Pitești, îl vizitam pe el și pe nașa și găseam acolo căldura unor oameni care știu să trăiască, știu să aprecieze și înțeleg rosturile vieții, iar acest lucru a fost pentru mine cel mai important din viața mea, căci mi-am dat seama că a fi om este baza vieții mele.

(25 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Teodor LORENTZ

Teodor LORENTZ a fost colegul meu de grupă în studenție, căci noi am fost la Secția de mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El învăța bine din moment ce media lui generală i-a permis să aleagă un post bun și aici mă refer la CEPECA, acolo unde exista și un calculator IBM 360 care la vremea aceea însemna foarte mult și acolo veneau persoane foarte importante din economie pentru a învăța tehnici și metode moderne de conducere, căci, chiar dacă se vorbea despre comunism cum se vorbea, exista o preocupare ca directorii și șefii de compartimente să fie la zi cu ceea ce se știa în zona lor de activitate. Și Teodor LORENTZ era din provincie și deci stătea la cămin. Pe mine m-a impresionat că era un coleg liniștit, avea locul lui. El învăța foarte bine și știa exact ceea ce vrea de la el ca profesionist. Nu se zbuciuma să iasă în evidență, așa cum făceau unii colegi, fie cu glumițe spuse în pauze sau pe la seminarii. Uneori erau unii care se trezeau vorbind la cursuri, dar profesorii noștri aveau foarte mult tact și știau să-i pună la punct și le pierea cheful așa-zișilor măscărici de serviciu. 

Mie mi-a plăcut la Teodor LORENTZ cum vorbea, Avea o vorbă aproape șoptită, calmă, care inspira liniște, atât de necesară în tumultul vieții noastre studențești zbuciumate cu fuga de la o sală de curs la alta de seminar de luni și până sâmbătă, fără întrerupere.

Când am devenit asistent, cineva din ASE a avut ideea să ne trimită la CEPECA pe noi, cei începători în ale activității didactice, căci nu era obligatoriu atestatul de absolvire a cursului de pedagogie cum este acum. Am mers la un curs de vreo trei zile cu autobuzul ASE și acolo am avut surpriza să-l revăd pe fostul meu coleg de grupă Teodor LORENTZ. Am vizitat cu el atelierele de la CEPECA și m-am minunat că holul nu era ca la noi cu pereți, ci avea ferestre să vezi ce fac lucrătorii din birouri. Zicea el că așa e în America. Nu l-am contrazis. Am văzut că unii puseseră hârtii în geamurile imense și aduseseră birourile la structura mioritică în care dacă vroiai să dormi, dormeai și nimeni nu te deranja. Când am mai stat de vorbă cu alți foști colegi, am întrebat de Teodor LORENTZ, dar niciunul nu mi-a zis nimic. Tare aș vrea să-l mai revăd pe fostul meu coleg din studenție Teodor LORENTZ!



(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugen BUMB

Eugen BUMB mi-a fost coleg de studenție la Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calcului Economic de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El era clujean și după terminarea facultății a plecat la el la Cluj. Când am mers în vara anului 1972 la o practică în producție la Cluj, l-am întâlnit pe fostul meu coleg de facultate Eugen BUMB, căruia noi îi ziceam Lucică.

El era căminist și învăța foarte bine. În grupa lui era un reper. Cine avea nevoie de un curs, mergea la Lucică și găsea cursul. El nu lipsea nici de la cursuri și nici de la seminarii.

Ardelean fiind, Lucică avea o serie de ziceri care au rămas proverbiale. Avea un simț al umorului cu totul special și era foarte spontan, dar când trebuia să fie rezervat, era rezervat.

La întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății Lucică nu a fost. 

Acum sunt prieten cu Lucică pe Facebook și urmăresc postările lui interesante. Din când în când mai ne scriem, dar pe mine Lucică m-a impresionat ca student, căci stând în cămin, vedem fiecare ce face, cât muncește, la ce proiecte lucrează, ce cărți citește. Lucică era studentul  cu care se discuta că era informat și cunoștea multe, căci venea dintr-o altă lume, căci Clujul este parcă într-o altă țară.



(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cornelia IOANA

Cornelia IOANA mi-a fost colegă de grupă în studenție. Fusesem și coleg de clasă cu Cornelia la Liceul Al. ODOBESCU din Pitești. ea era o studentă care învăța pentru seminarii și pentru examene. Când intram la examenele orale, Cornelia IOANA răspundea foarte bine și lua note foarte bune, ceea îmi ușura mult sarcina, căci una este să răspunzi la examen după ce ai avut înainte un student care a luat o notă excelentă și profesorul este încântat și cu totul altfel stau lucrurile atunci când îți vine rândul să răspunzi după un student care a reușit să-l enerveze pe profesor cu răspunsurile lui proaste sau cu obrăzniciile lui de student impertinent.

Cu media ei de absolvire, Cornelia IOANA a obținut la repartiția guvernamentală un post în București, dar a preferat la scurt timp să revină în Pitești. După căsătorie avea casa chiar peste drum de servici. Ea lucra la Centrul Teritorial de Calcul Pitești - TCT. După ce s-a desființat CTC a lucrat ca informaticiană de succes la o bancă mare tot în Pitești. 

Deși am trecut foarte des prin Pitești, am ezitat să o întâlnesc pe Cornelia, fără a avea un motiv. La un moment dat, ea m-a sunat și am reușit ca în anul 2021 s-o întâlnesc la o cofetărie. Era aceeași Cornelia IOANA, cu vocea ei caldă, cu vorba rară și cu ochii vioi de femeie deșteaptă. Mi-a vorbit despre copiii ei, despre ce a făcut în ultimele câteva zeci de ani și de faptul că acum i-a rămas cititul de cărți, treabă cu care rămăsese în urmă și pe care dorea s-o recupereze.



(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cornelia IOANA

Cornelia IOANA a fost colega mea de clasă în liceu și a fost colega mea de grupă în anii de studenție. Era o elevă foarte silitoare, iar ca studentă, Cornelia IOANA învăța foarte bine. Confirm acest aspect pentru că la catalog ea răspundea întodeauna înaintea mea la examene, ea fiind IOANA Cornelia și eu urmam, fiind IVAN Ion în catalog.
După absolvirea facultății Cornelia IOANA a plecat să lucreze la Pitești la Centrul Teritorial de Calcul, unde a făcut informatică de top, fiind o profesionistă de excepție. Anii au trecut și am avut ocazia s-o reîntâlnesc pe Cornelia IOANA pe când lucra informaticiană la o bancă tot din Pitești. Am discutat cu ea și mi-a vorbit despre cei doi băieți ai ei și de preocupările ei de la muncă.
În anul 2021, când am revenit eu în Pitești să rezolv niște probleme, mi-am propus să o reîntâlnesc pe fosta mea colegă de clasă din liceu  și de grupă din facultate Cornelia IOANA, căci știam unde stătea cu casa în Pitești. Am stabilit o întâlnire și într-o zi s-a produs și acest eveniment. Ne-am întâlnit la o cafea și o prăjitură la cofetăria din vecinătatea hotelului Argeșul. Am recunoscut-o imediat, deși trecuseră foarte mulți ani de când nu ne mai văzuserăm. Am discutat și am aflat că fiul ei mi-a fost student. Am fost șocat să aflu acest lucru și în plus să nu-mi spună și ea despre acest aspect, căci eu ofeream cărți din biblioteca mea personală, studenților cu preocupări în aprofundarea problemelor de Structuri de date sau de Programare în limbaj de asamblare.
După câteva ore, ne-am despărțit, cu gândul ca la o venire a mea în Pitești să ne reîntâlnim, dar să vină și soția mea, căci toți trei am fost colegi de clasă în liceu.



(22 ianuarie 2023)