1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin MITRAN

 Constantin MITRAN mi-a fost coleg de serie în facultate. Noi eram două grupe. Constantin MITRAN era în grupa cealaltă, dar am stat în aceeași cameră de cămin când eram studenți în anul al V-lea. Constantin MITRAN era mai mare decât mine cu câțiva ani. Venise din producție și era și membru de partid. Era un tip extraordinar de muncitor. Niciodată nu am înțeles de unde Constantin MITRAN căuia noi îi ziceam Mitu, are atâta putere de muncă. Dacă Mitu își propunea să stea să învețe 20 de ore, el învăța 20 de ore. L-am auzit zicând de vreo câteva ori:
- Mitule, azi n-ai învățat cât trebuie. Nu meriți să mânânci!
Și colegul meu Constantin MITRAN, nu mergea la cantină să mănânce. El știa ce are de făcut și era extrem de riguros și de disciplinat.

Muncise din greu la viața lui să facă liceul, să devină student și avea valoarea timpului petrecut în bibliotecă. Se auto-evalua cu rigurozitate și dacă noi, cei care eram mai tineri ca el, priveam cu mai mult optimism lucrurile, Mitu, despica firul în patru și măsura de 100 de ori înainte de a tăia o dată, așa cum fac croitorii. Am fost tare mândrul că Mitu a acceptat să fim prieteni și să vorbim unul cu celălalt despre lucruri extrem de sensibile. Când m-am căsătorit, i-am zis lui Mitu și l-am invitat la căsătoria mea civilă. Eram onorat de prezența lui, pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna oamenii serioși, de la acre eu am de învățat lucruri care să-mi folosească toată viața cât trăiesc.


(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion PANTELICĂ

Am fost coleg de studenție cu Ion PANTELICĂ, dar și de cameră pe când eram student în anul al V-lea, la căminul C2 din Complexul Agronomie. El era un pic mai mare decât mine și lucrase contabilitate înainte de a veni student la secția de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.
Eu l-am respectat pe Ion PANTELICĂ sau vărul PANTELICĂ cum ne vorbeam noi cei din cameră între noi pentru că era un student foarte serios. Avea vorba măsurată și învăța bine. Fiind un om mai matur decât noi ceilalți, vedea lumea cu alți ochi și ori de câte ori avea o problemă o cântărea altfel decât noi care credeam că tot ce zboară se și mănâncă.
Mie îmi plăcea cum rezolva el problemele la seminariile de contabilitate. Explica logic acele formule contabile și avea în spatele lor explicații economice frumoase și concise, ceea ce nu făceau mulți dintre colegii care lucraseră contabilitate înainte de a fi studenți la Mecanizare.
De la vărul PANTELICĂ am aflat o mică. Zicea că atunci când s-a angajat el, dacă primea o problemă de rezolvat, o rezolva și rezultatul îl dădea șefului. Pe biroul său nu se aflau hârtii. A venit un coleg mai în vârstă și l-a atenționat că el trebuie să aibă pe birou multe hârtii, căci altfel se va crede că el nu muncește. Am urmărit și eu de-a lungul anilor această constatare și am văzut că așa stau lucrurile. În vremea când eram șef de catedră, dacă primeam o lucrare, o făceam, o dădeam la destinatar. De multe ori s-a întâmplat să primesc telefon să dau lucrarea că nu am depus-o. Când am spus că am depus-o, nu eram crezut. Numai că eu aveau un exemplar pe care era data și semnătura destinatarului. oricum trebuia s-o dau încă o dată, căci destinatarul deși recunoștea își  semnătura, rătăcise lucrarea mea. Noroc că aveam exemplar de rezervă. De fiecare dată mă gândeam la povestioara pe care mi-a spus-o Ion PANTELICĂ.
De la terminarea facultății nu l-am mai întâlnit pe vărul PANTELICĂ și tare mi-aș fi dorit-o, dar nu s-a realizat acest deziderat al meu. Ion PANTELICĂ este omul pentru care am avut un respect deosebit căci el m-a inspirat în luarea unor decizii pe care eu nu le-aș fi luat dacă nu l-aș fia avut ca model pe el, care îmi spunea niște lucruri la care eu nu mă gândisem. Pe el viața îl învățase multe înaintea mea.

(13 ianuarie 2023)