Împietriți în trecut

Am urmărit emisiunile de la canalul Tv Antena 3 CNN și constat cu stupoare că moderatorii de acolo și invitații lor păstrează limbajul și atitudinea de dinainte de 20 ianuarie 2025 și nu țin seama de schimbările dorite de noua administrație de la casa Albă. Am ascultat comentariul de azi din jurul orei 19:30 de la respectivul post făcut la zicerile vice-președintelui USA, James David VANCE. Să repeți ca moara stricată ceea ce nici tu nu crezi, așa cum fac cei de la Antena 3 CNN denotă o rămânere într-o paradigmă a trecutului, în condițiile în care lumea se mișcă cu o viteză amețitoare. Eu mă așteptam ca acolo să existe niște analiști care să interpreteze spusele lui James David VANCE și să le traducă pe înțelesul publicului larg. Rămânerea ancorați în dogmele trecutului apropiat, când problemele se pun în cu totul alți termeni arată dependența canalului Tv Antena 3 CNN de sfere politice ale trecutului, iar publicul are dinamica lui. Nu trebuie ignorate canalele de informare alternative oferite de Internet și dorința oamenilor de a gândi independent, de a nu se lăsa manipulați.

Personal nu văd un final fericit posturilor de televiziune, căci acestea nu sunt independente, sunt aservite unor interese și vor avea soarta preșei tipărite, care a sucombat sub greutatea propriei sale dependențe de stăpânii lipsiți de viziune.


(14 februarie 2025)

Întrebări decente.

Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un kilogram de carne?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un pachet de unt?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un litru de ulei?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un kilogram de mălai?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru  a cumpăra hârtie igienică?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine o portocală de Crăciun?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine o banană de Crăciun?
Ați uitat vremurile când cumpăram pe cartelă ulei și zahăr?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine cafea?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar cartofi cu pământul pe ei?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar ceapă stricată?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar fasole cu viermii în ea?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar vinete scofâlcite?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar roșii stricate?
Uităm prea repede multe și uităm că votul democratic din 30 ianuarie 1933 a dus omenirea în prăpastie.

(08 februarie 2025)

Deosebirile între o revoluție și o lovitură de stat

În istoria mai mult sau mai puțin modernă a omenirii au avut loc atât revoluții, cât și lovituri de stat. Sunt revoluții și lovituri de stat sângeroase, tot așa cum sunt revoluții și lovituri de stat nesângeroase.
Eu știu că s-a folosit cuvântul revoluție pentru:
- revoluția franceză,
- revoluția industrială,
- revoluția pașoptistă,
- revoluția socialistă din octombrie,
- revoluția de catifea din Cehoslovacia,
- revoluția din decembrie de la București.

O revoluție presupune:

- schimbări profunde în societate,

- dispariția unui mod de producție,

- apariția unor noi structuri și relații,

- dispariția unor clase sociale,

- schimbări radicale la nivel organizatoric.

Dacă vom compara ceea ce s-a întâmplat la noi pe 22 Decembrie 1989, concluzia obiectivă la care ajungem este că la această dată a început să se deruleze o revoluție.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la modul de producție comunist la modul de producție capitalist.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la proprietatea socialistă la proprietatea privată.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la agricultura comunistă din CAP-uri la agricultura privată.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la Marea Adunare Națională la Senat și Camera deputaților.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la partidul unic la pluripartidism.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la constituția comunistă, la constituția democratică.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la economia planificată centralizată la economia de piață.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la încorsetările bolșevice la libertatea de expresie.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la presa comunistă la presa independentă liberă.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la omniprezenta securitate comunistă la omul liber.

Toate aceste schimbări profunde pe care le-a adus ziua de 22 Decembrie 1989 arată că atunci a început Revoluția Română, iar toți care vorbesc de o lovitură de stat fac cea mai mare greșeală, căci o lovitură de stat nu aduce schimbări atât de profunde în societate, ci încearcă să pună doar temporar un anumit fel de ordine în societate, aducând restricții și nu libertăți, venind cu elemente de regres, nu de evoluție în sensul de progres social. Comparând România înainte de 1989 cu România de după 1989 se văd marile diferențe, ceea ce ne amintește de Revoluția Franceză, care a adus cu adevărat schimbări profunde în societatea franceză, determinând prăbușirea feudalismului care a fost înlocuit de capitalismul progresist.

(22 decembrie 2024)  

Planificăm individual, dar detestăm planificarea colectivă

 Fiecare dintre noi credem despre noi că suntem persoane chibzuite și de aceea, avem înnăscut talentul de a ne planifica:
- timpul,
- banii,
- activitățile,
- programul,
- pământul,
- suprafețele,
- întrebuințările,
în așa fel încât tot ce este legat de persoana noastră și uneori și de alte persoane, nu este lăsat la voia întâmplării, astfel încât să ne trezim cu surprize, mai ales neplăcute. Când planificăm, facem estimări și ne considerăm niște maeștri atunci când diferențele dintre ceea ce am planificat sunt foarte mici sau ceea ce rezultă din diferențe ne bucură nespus de mult și tratăm rezultatul ca fiind în avantajul nostru.

În viața de toate zilele, planificarea de aduce numai avantaje și viața noastră este o planificare perpetuă. 

Planificăm banii din salariu.

Planificăm concediul.

Planificăm activitățile din ziua următoare.

Planificăm vizitele pe care le facem la prieteni.

Planificăm când să mergem în club.

Planificăm cu ce să ne îmbrăcăm.

Când planificăm ceva în legătură cu persoana noastră, acceptăm ca între ceea ce am planificat să existe diferențe în raport cu ceea ce se întâmplă în realitate, căci mergem după proverbul că socoteala de acasă nu se potrivește cu socoteala din târg. În planificările pe care le facem nu ne deranjează diferențele. Nu ne urcăm cu picioarele pe pereți pentru că drumul de la serviciu până acasă nu a durat azi 30 de minute cât ne-am planificat, ci 45 de minute și nici că același drum a durat ieri 20 de minute.

Comunismul a denaturat și compromis semnificația planificării pentru că:

- a extins planificarea pentru toate domeniile vieții sociale, fără excepție,

- a fetișizat planificarea, devenind scop în sine,

- a transformat diferențele dintre nivelurile planificate și cele reale în catastrofe.

În acest context, societatea democratică de după 22 Decembrie 1989 a detestat conceptul de planificare. Nu se mai planifică numărul de studenți din facultăți. Nu se mai planifică numărul de magazine alimentare. Nu se mai planifică numărul de spitale. Nu se mai planifică producția de cereale. Nu se mai planifică șeptelul. Fiecare face ce vrea căci suntem o societate liberă și pe banul lui, fiecare face ce vrea. Lipsa planificării înseamnă risipă de resurse, căci a avea nenumărate facultăți care pregătesc în specializarea Y și foarte mulți absolvenți ai lor lucrează în alte domenii ca muncitori necalificați, este o risipă de resurse. Exemplele sunt numeroase, iar magazinele care-și trag obloanele la nici un an de la deschidere, confirmă efectul nociv al absenței planificării la nivel macroeconomic. Planificarea nu este un act decizional, ci un act de orientare și nimic mai mult.


(19 decembrie 2024)

Democrația de război

Ceea ce se întâmplă în lumea modernă arată că există abordări foarte nuanțate în ceea ce privește existența și dezvoltarea democrației în contextul conflictelor armate.
Democrația presupune partide cu diferite platforme și ideologii.

Democrația presupune viață parlamentară intensă.
Democrația presupune alegeri libere.

Democrația presupune manifestări culturale extrem de diverse.
Democrația presupune libertatea cuvântului.

Democrația presupune existența presei libere.
Democrația presupune respectarea drepturilor omului.
Democrația presupune aplicarea legii, căci cetățenii sunt egali în fața legii.

Dacă într-un stat democratic este instituită starea de război, democrația de război are o cu totul altă față decât democrația de pe timp de pace. Se vorbește despre restrângerea temporară a unor drepturi, despre amânarea alegerilor, despre cooptarea partidelor într-un guvern de uniune națională și despre orientarea economiei pentru a satisface cerințele frontului. Deși nu se vorbește explicit, mass-media își va orienta mesajele spre a reflecta cerințele specifice propagandei pe timp de război, astfel încât cetățenii să primească doar mesajele oficiale, sursele independente scăzând sever ca pondere, ca intensitate și mai ales ca putere de penetrare în rândul maselor de cetățeni. Vectorii de opinie cei mai puternici reflectă prin conținutul lor din rețelele de socializare, din mass-media, poziția oficială a statului, caracterul mobilizator fiind dominant, căci deciziile și acțiunile pe care le întreprinde armata pe front marchează succesele evidente înregistrate și cel mult unele rămâneri pe poziții sau pierderi vremelnice a pozițiilor, dar puterea mesajelor vizează abordarea tonică a acțiunilor întreprinse, în care cuvântul succes este obligatoriu prezent, iar vocea care răspândește mesajul este una gravă, hotărâtă, răspicată și semnificativă.

Se spune că o poză este mai valoroasă decât 1.000 de cuvinte și propagandiștii știu acest lucru, iar misiunea lor pe timp de război este cu atât mai grea, căci poza nu mai este pur și simplu o poză, ci este un mesaj, care dacă este bine aleasă are un impact deosebit de puternic. Să rememorăm momentul din primăvara anului 1993 cât ziarele din lumea întreagă au prezentat un soldat din forțele de pace din fosta Iugaslavie, ținând în brațe un copil abia salvat din mâinile dușmanului nemilos. Impactul produs a fost devastator pentru soldații care reprezentau dușmanul, iar opinia publică l-a condamnat energic pe dușman.


(17 octombrie 2023)

Un proiect de lege care pune botniță protestatarilor

În 1997 eram la Atena și m-a surprins să văd pe stradă un protestatar care mărșăluia pe un bulevard și striga niște lozinci. El avea o pancartă. Era flancat de jandarmi care-l protejau. M-am mirat. Am întrebat un coleg profesor la TEI despre ce este vorba și el mi-a spus că oricine are posibilitatea să protesteze, fie singur, fie în grup, după ce primește aprobare de la primărie, unde spune intervalul de timp și traseul unde vrea să protesteze.

La noi, dreptul de a protesta există, dar am văzut că de multe ori se organizează proteste neautorizate, ceea ce arată că încă administrațiile mai au de lucrat la ele în ogradă. Dacă cineva vrea să-și strige oful, ar trebui să i se dea ocazia să și-l strige. Îmi aduc aminte că un astfel de of, a fost lozinca aceea perfectă:

Ieși afară,

Javră ordinară!

a fost ceva mai ceva decât un poem celebru scris vreodată de vreun poet pe lumea aceasta. Dacă nu era acel miting al polițiștilor în fața palatului Cotroceni, această minunată producție literară nu s-ar fi auzit vreodată și noi am fi fost mult mai săraci ca popor.

Am înțeles că zace în parlament un proiect de lege care are menirea să pună botniță protestatarilor, ceea ce înseamnă un pas înapoi pentru democrația și așa fragilă de la noi. Cred că societatea civilă ar trebui să fie mult mai atentă și să reacționeze vehement la astfel de abordări totalitariste. Parlamentarii nu sunt pedepsiți pentru declarațiile lor politice și este normal ca toți oamenii de rând să aibă dreptul nealterat din constituție la libertatea de expresie, care se manifestă prin texte scrise și prin cuvinte rostite. O țară este liberă când nicio lege nu-i îngrădește cetățeanului dreptul de a manifesta și de a-și striga nemulțumirea în locuri publice, ca vocea lui să fie auzită de ceilalți cetățeni, dar și de politicieni.

(24 iulie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria LUNGA

LUNGA era un fel de poreclă, pentru că Maria era o femeie foarte înaltă și deși era foarte înaltă își făcea un coc în creștetul capului, care o mai înălța un pic și pe deasupra, purta pantofi sau galoși, cu tocuri, care o mai înălțau încă. Maria LUNGA era o femeie aspră, trecută prin nevoi. Avea grădină și ducea zi de zi legume proaspete la piață. Deși fusese cucoană la viața ei, comuniștii au redus-o la zero, cu statut de om al muncii și ea nu s-a sfiit să-și folosească mâinile și capul, pentru a traversa marasmul în care activiștii au târât-o.

Maria LUNGA avea o fată, poreclită Avuveaua, dar pe numele ei adevărat Maria, ca mamă-sa. Lumea zicea că amândouă sunt nebune și nu oricum, ci nebune de legat. Nu am înțeles de ce, probabil și pentru că eu eram copil, dar o admiram pe Maria LUNGA că dimineață de dimineață trecea prin dreptul porții noastre cu papornița sau cu coșul cu legume proaspete spre piață. Îmi aduc aminte că o dată, pe la prânz, când se întorcea de la piață, Maria LUNGA ne-a dat nouă copiilor care stădeam pe banca din dreptul porții noastre câte o turtă dulce sub formă de păpușică desenată cu ochișori, guriță, păr, baticuț și rochiță. Am mers la mama și i-am zis. Mama s-a speriat și ne-a spus să nu mâncăm turta dulce că Maria LUNGA nu e sănătoasă la cap și niciodată nu se știe ce face un om ca ea. Așa că am aruncat turta dulce. Găinile au mâncat-o și nu au avut nimic. Nici copiii ceilalți care o mâncaseră nu au avut nimic.

Pe mine m-a impresionat Maria LUNGA că nu s-a lăsat doborâtă de vremuri, ci a fost tot timpul deasupra lor, căci cu mâinile ei i-a făcut nuntă fiicei ei, care s-a măritat cu un fel de verișor de-al nostru, iar mama era supărată că nebuna a intrat în neamul nostru. Știu că ai mei au fost la nuntă. Erau lăutari, dar când s-au întors, nu ne-au adus și nouă nimic de la masă, dar ne-au zis că nici nu aveau ce să ne aducă. Nu i-am crezut, că mama niciodată nu lua de pe mesele nuntașilor  ceva să pună în geantă pentru noi. Știu doar că în fiecare zi când treceam spre școală, vedeam poarta deschisă la curtea lui Maria LUNGA și niște capre păscând iarba uscată și mă întrebam din ce dă caprele acelea lapte sau sunt sterpe și doar își duc zilele ca și stăpâna lor, care din boieroaică a devenit proletariană.

(09 aprilie 2023)

Unu' pentru toți și toți pentru unu'

Când eram pionier, undeva prin anii 1956 - 1961, am auzit la o comandantă de detașament, elevă de la liceul seral, expresia unu' pentru toți și toți pentru unu', căci ea ne dorea să fim solidari, iar noi, copii fiind, o cam luam razna și ne comportam individualist, fiecare cu ce era al lui.

Tema a revenit și mai târziu, când ni se cerea să fim egali, adică să facem și ceea ce colegul nostru nu făcea. dacă mergeam la muncă voluntară în agricultură, apărea câte un personaj, ca un munte, puternic, care subit devenea neajutorat, fragil și pentru acre trebuia să muncim noi, ceilalți, ca la terminarea muncilor, respectivul să ne râdă în nas.

Credeam că treaba aceasta cu unu' pentru toți și toți pentru unu', a dispărut odată cu comunismul. Văd că ea a reînviat subit, căci este nevoie ca toți să fim la fel. Nu spun exact cum căci ar fi o erezie și arăt cu degetul. Dar cei ce nu au gaze pentru la iarnă, trebuie să primească de la cei ce au. Unu' pentru toți și toți pentru unu'. Societatea umană are plusurile și minusurile ei și sunt principii care sunt specifice tuturor modurilor de producție, căci solidaritatea este o trăsătură umană, deși o vedem și ma alte mamifere.

Partea dificilă apare în momentul când îndoctrinați cu superioritatea societății democratice față de comunism, vedem că și în democrație funcționează ceea ce comuniștii foloseau ca principiu de bază și unii chiar nu mai înțeleg nimic. Numai că oameni suntem și nu suntem sub vremi, ci deasupra vremurilor, drept care avem capacitatea de a privi detașat vicistitudinile care trec peste noi și nu ne doboară.


(18 octombrie 2022)

Caracteristicile statului nazist

Statul nazist nu este o invenție de ieri sau de azi. El este o construcție existentă de sute și sute de ani, numai că punerea în practică s-a făcut mult mai târziu.
Esența statului nazist constă în:
- identificarea de sub-colectivități omogene,
- tratarea diferențiată a fiecărei sub-colectivități,
- suprimarea de drepturi sub-colectivităților,
- tratarea individului ca pe un obiect,
- lipsirea de drepturi a indivizilor în mod arbitrar,
- invocarea cauzelor superioare în impunerea restricțiilor arbitrare,
- arogarea dreptului la viață a unei persoane de către o altă persoană,
- definirea de criterii arbitrare în a stabili cine trăiește și cine nu.
Statul nazist este statul unde valorile autentice nu există, iar mediocrii au câmp de acțiune absolut, căci în lipsa criteriilor se ierarhizare valorică autentice, în statul nazist, cei mediocrii când dețin puterea definesc acele criterii de accedere spre vârful piramidelor în raport cu resursele de care ei și numai ei dispun.
Germania nazistă este exemplul clasic, dar istoria a cunoscut și alte state naziste, care au dominat perioade lungi istoria unor popoare, fără să fie deranjate cumva de cei care trăiau în state democratice consolidate, ba mai mult, profitau comercial de ceea ce statele naziste reușeau să le ofere la schimb cu acceptarea a ceea ce ele erau pentru popoarele lor acaparate, umilite, decimate și distruse.

Așa cum pentru națiune există o definiție clară, tot așa ar trebui să existe o definiție a statului democratic, respectiv, a statului nazist, pentru a se vedea care stat este nazist și care stat este democratic. Cum nu există astfel de definiții, toată lumea bâjbâie și ezită să pună degetul pe rană.

(23 august 2021)

V. I. LENIN a fost doar unul singur și nu avea studii superioare

V. I. LENIN căci a avut capacitatea de a defini revoluția socialistă și de a aduce comunismul pe 1/6 din suprafața lumii în 1917 și iată că există multe țări în care comunismul este în viață și nu oricum, dacă ne gândim că China este o mare putere economică. Crearea URSS s-a făcut după un plan foarte bine pus la punct și creatorul statului comunist nu a apucat să se bucure de mare lui realizare căci a murit în 2024.

Creatorii Uniunii Europene ar fi trebuit să ia creionul și hârtia și să ia notițe citind operele lui V. I. LENIN și sunt sigur că modelul UE ar fi fost cu mult mai bun decât este el acum. Și dacă citeau ei constituția USA aveau de învățat, căci textul asupra căruia nu s-a căzut de acord și de aceea UE nu are o constituție, este mult prea stufos și chiar dacă s-ar mai face compromisuri, tot nu s-ar ajunge la o construcție care să facă din UE o adevărată putere.

faptul că USA are un președinte și UE nu are o persoană echivalentă acestuia și nici echivalentă președintelui Chinei crează o serie de probleme de dialog. Ar fi fost o chestie importantă ca UE să aibă un președinte ales prin vot universal sau după sistemul USA, dar să fie un președinte puternic. Una este să discute cineva care reprezintă 27 de stat și om populație de 450 milioane de cetățeni.

PS: ca fapt divers, conținutul digital de la adresa oficială:
https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/docs/body/eu_in_slides_ro.pdf
nu este actualizat, ceea ce arată mari carențe ale UE în managementul conținutului digita. De aceea nici nu mă miră că UE a rămas în urmă căci dacă nu este în stare să actualizeze un conținut digita, am mari dubii că chestia cu Astra Zeneca este OK. marea Britanie a ieșit din UE și azi 21 martie 2021 figurează ca fiind membrî a UE, ceea ce contrazice realității. Actualizarea unui site oficial nu e mare brânză.

(21 martie 2021)