Inteligența Artificială - IA și productivitatea muncii intelectuale

Munca intelectuală este considerată ceva care nu se supune regulilor specifice cuantificării și a vorbi despre productivitatea muncii intelectuale este ca și cum ai vorbi despre sculpturi care se cântăresc la tonaj, despre picturi date în metri pătrați și în cântece măsurate în decibeli. Totuși, intelectualii se deosebesc unii de lații și prin elemente de ordin cantitativ. Un film are un buget, dar filmul are și un număr de spectatori și deci un volum al încasărilor. Opera unui pictor se măsoară în număr de tablouri dar și în valoarea de piață a tablourilor. Deci, vrând-nevrând trebuie să introducem și elemente cantitative în activitatea intelectualilor, oricât ne displace acest lucru, căci una este să vorbim în general despre talent și alta este să spunem că romanul X s-a vândut într-un milion de exemplare, deși a fost scris în 10 luni și are 340 de pagini.

Productivitatea muncii intelectuale este un concept extrem de controversat, dar este absolut necesar să ținem seama de el, mai ales atunci când ne propunem să vedem rolul pe care îl are Inteligența Artificială - IA în munca intelectualilor, oricare ar fi ei.

Dacă să zicem vrem să scriem un articol original și facem acest lucru în 8 luni de zile, dacă ne ocupăm singuri de traducerea în limba engleză și de alcătuirea bibliografiei, ne mai trebuie o lună de zile. În condițiile în care folosim un software care are Inteligența Artificială - IA, traducerea se realizează aproape instantaneu, iar rudimentele de bibliografie pe care noi doar le-am notat sunt aduse la standardul cerut de revista unde trimitem articolul într-un timp record, adică instantaneu. Fără Inteligența Artificială - IA demersul nostru ar fi durat 9 luni, cu Inteligența Artificială - IA demersul nostru durează 8 luni, căci dacă mai adăugăm câteva minute, deja este nesemnificativă creșterea impusă de prelucrările de software cu Inteligența Artificială - IA. Creșterea productivității muncii cu 12% fără să iau în calcul că Inteligența Artificială - IA intervine și pe traseul elaborării articolului dacă știm să formulăm cereri care să ducă la utilizarea acesteia în activități de rutină pentru prelucrarea de date indiferent cât de complicate sunt formulele de calcul, cu condiția ca datele inițiale de care dispunem să fie complete și corecte. Dacă luăm în calcul și aceste munci, cu siguranță că Inteligența Artificială - IA duce la creșterea spectaculoasă a productivității muncii intelectuale. va trebui să comparăm ce ar fi însemnat scrierea articolului fără componenta de Inteligență Artificială - IA, respectiv, cu utilizarea de Inteligență Artificială - IA.


(18 noiembrie 2023)

Lucrarea de Licență și Inteligența Artificială

Multă lume răsuflă ușurată la ideea că inteligența artificială îl va înlocui pe om în chestiunile specifice muncii intelectuală. Ceea ce apare pe la televizor cum că Inteligența Artificială:
- face spoturi publicitare,
- întocmește bibliografii,
- construiește texte pe teme date,
- extrage formule și le comentează,
- prelucrează date din tabele,
- explică rezultatele ale analizelor,
reprezintă partea spectaculoasă a Inteligenței Artificiale și crează senzația că Inteligența Artificială este bună la toate, inclusiv la elaborarea lucrărilor de licență. Există percepția că dacă furnizăm titlul lucrării de licență și folosim un instrument software înzestrat cu inyeligență artificială, noi ne așezăm la televizor să vedem un meci de fotbal și acel instrument baleiază conținutul digital existent pe Internet, extrage ceea ce este legat de titlul lucrării noastre de licență, face o serie de prelucrări și în sfârșit, ne pune la dispoziție un fișier de 45 pâmnă la 60 de pagini, exact cu lucrarea noastră de licență, iar noi și dăm fuga la conducător să-i arătăm ceea ce am creat, iar conducătorul ne va mângâia pe creștet și plin de fericire va și face referatul ca lucrarea să fie susținută în fața comiosiei.
Mimic mai fals.
Inteligența Artificială nu face nici pe departe ceea ce am zis eu ceva mai înainte. Ea face cel mult o sinteză care ne va nemulțumi profund și chiar ne va încurca, pentru că există niște limite ale Inteligenței Artificiale. Inteligența Artificială nu crează nimic nou. Inteligența Artificială doar prelucrează conținut digital existent. Inteligența Artificială nu are capacitatea de a realiza lucruri cu nivel de complexitate mai ridicată, decât nivelul de complexitate al celor care există deja. Mai sunt și alte limite ale Inteligenței Artificiale și este bine ca studentul care vrea să fie asistat de un instrument software înzestrat cu elemente de Inteligență Artificială pentru a realiza lucrarea de licență, trebuie să citească și să vadă, dar mai ales să înțeleagă limitele pe care le are Inteligența Artificială, ca să nu cadă în păcatul marilor așteptări, care conform proverbului, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Dacă suntem persoane informate, facem din Inteligența Artificială un aliat al nostru, care ne ușurează munca în redactarea capitolelor lucrării de licență, căci preia munci de rutină care ne-ar fi răpit destul de mult timp, dar pentru aceasta, trebuie ca noi să știm cum să formulăm solicitările și lucrurile ne vor fi favorabile, reușind chiar să facem o lucrare de licență excepțională, dar rolul nostru creativ este cel excepțional. Inteligența Artificială este asemeni unui clește cu care se scoate un cui bătut strâmb într-o scândură. Dacă nu știm să folosim acel clește, desigur, ne va răni. Dacă știm să-l folosim totul va fi bine, iar noi vom fi mulțumiți că am scos cuiul cu efort rezonabil și avem cale liberă să mergem mai departe.

(10 octombrie 2023)

Eu și bibliografia

Eu am ajuns la un asemenea nivel de rafinament, încât numai dacă citesc o bibliografie îmi dau seama care este caracterul autorului acelei bibliografii.

Bibliografia este oglinda autorului ei. Dacă este o bibliografie perfectă, autorul este este un om serios, care știe meserie și căruia nu-i scapă niciun detaliu. Dacă bibliografia are fisuri, este clar că autorul ei nu este ceea ce mi-aș dori să fie în echipa mea de colaboratori și caut să evit să lucrez cu persoanele care nu fac o bibliografie corectă.

Înainte de a face o bibliografie, eu discut cu viitorul colaborator și-i explic exigențele necesare în realizarea bibliografiei.

Prima exigență este aceea de a avea în mână cartea, revista, studiul care se includ în bibliografie.

A doua exigență este legată de transcrierea corectă a elementelor de identificare, folosind originalele.

A treia exigență constă în faptul că eu prezint exemple concrete de cum se scrie ceva în bibliografie.

A patra exigență presupune că tot ce e în bibliografie se referă uniform în lucrarea pe care o vei face.

A cincea exigență este că nu se face bibliografie din bibliografii găsite în alte cărți și reviste.

A șasea exigență se referă la dimensiunea bibliografiei, stabilită prin comparație cu altele de același tip.

A șaptea exigență vizează proporțiile și aici mă refer la cărți, reviste și la vechime.

A opta exigență se referă la cuvintele cheie din titlu, din subtitlurile capitolelor, care să fie în bibliografie.

O lucrare pe care o realizăm nu o scriem pentru a o pune la saramură, ci pentru a o publica la o editură sub formă de carte sau să o publicăm într-o revistă, dacă facem un articol. Vom studia ceea ce au făcut alții și aplicăm reguli simple de calcul. Dacă în medie la articolele publicate în revista unde și noi vrem să publicăm, sunt 3,7 titluri pe pagină, atunci dacă articolul nostru are 10 pagini, este rezonabil ca bibliografia la noi să aibă undeva la 37 de titluri. Dacă în acea revistă articolele au bibliografie cu titluri din ultimii 10 ani, evident și noi în cele 37 de titluri vom avea grijă ca toate să fie apărute în reviste de acum 8 sau 9 ani, în niciun caz să nu fie apărute în reviste foarte vechi.

Cine nu ține seama de exigențele enumerate de mine, dă dovadă de o abordare superficială și la o analiză atentă este tratat ca fiind neserios, superficial, nedemn de a intra într-o echipă și de evitat la colaborări.


(25 mai 2023)

Referatele de la doctorat de pe vremea mea

Referatele de la doctorat, trei la număr erau lucrări de cercetare, făcute cu trudă. Ele erau rezultatul unei munci intense depuse pe un interval de cel puțin 6 - 8 luni de zile. Pentru documentare trebuia mers în biblioteci și stat acolo pentru studiu ore în șir, căci nimeni nu împrumuta cărți unicat din bibliotecă nici cu aprobări speciale. După documentare urma elaborarea referatului după o discuție cu conducătorul științific, discuție care nu avea nimic formal, căci nu exista conducător de doctorat care să coordoneze o teză unde el nu era maestru și unde el să nu știe cele mai mici detalii despre domeniu, despre literatură și despre realizările de ultimă oră pe aceeași temă sau din același domeniu.
O formă finală a manuscrisului era citită de conducătorul științific și se mergea la dactilografierea referatului numai și numai dacă aveai acordul conducătorului științific.
Referatul se depunea în catedră cu cel puțin o lună înainte de susținere și se stabilea data susținerii, iar colegii erau în cunoștință de cauză când se prezenta referatul. Eu am susținut trei referate în catedră și nu am cuvinte să descriu emoțiile pe care le-am avut, căci una este să te prezinți în fața unor necunoscuți și cu totul altfel stau lucrurile când vorbești în fața colegilor. Nu exista nimic formal în derularea susținerii referatului, iar în final se supunea la vot și referatul era fie admis de colectivul catedrei, fie respins. Eu am avut marele noroc să-mi fie acceptate cele trei referate, dar am tremurat pentru aceste rezultate, deși muncisem foarte mult la elaborarea lor și la prezentare.
Mie mi-a zis conducătorul științific despre referate că este bine să am o structură detaliată a tezei și referatele să fie bucăți din teză pe care să le încorporez fără prea mare dificultate. Am discutat de fiecare dată cu profesorul care era conducătorul științific și m-am ținut de acest sfat și mi-a prins nu bine, ci foarte bine, că nu am muncit de două ori pentru ac face același lucru.

Cred că dacă aș mai avea acele referate, nu mi-ar fi deloc rușine cu ele, căci atunci, cu capul pe care-l aveam și cu ambiția de om de sub 30 de ani, am muncit din greu să le realizez și dacă atunci mă mândream cu ele, chiar și azi m-aș mândri cu acele referate, deși aș privi cu nostalgie totul, dar nu mi-ar fi deloc rușine, căci știu că am făcut tot ce am fost eu în stare atunci pentru a le face.

(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: nevasta fostului rector

Eram la biroul meu de la sala 2320 și pregăteam un curs. Era liniște. A intrat o doamnă care s-a salutat cu colega de la biroul din dreapta mea. Se cunoșteau. Mi-a făcut și mie cunoștință. Era nevasta fostului rector din studenția mea. Au vorbit ce au vorbit și doamna a scos din geantă niște foi bătute de ea la mașină. Era bibliografia cu lucrările tipărite de soțul ei, fostul meu rector. Colega mea s-a uitat pe ele și mi s-a adresat mie. Mi le-a întins. M-am uitat și eu pe acele foi. Erau foarte îngrijit dactilografiate și un lucru important, erau corect completate, exact cum se face o bibliografie adevărată, ceea ce înseamnă că doamna avusese în mână fiecare exemplar despre care scrisese acolo. Erau puse și în ordine cronologică. Am felicitat-o pe nevasta fostului meu rector pentru truda cu care realizase acea lucrare. Doamna mi le-a oferit mie. Le-am luat și i-am mulțumit pentru acele pagini. Ani de zile le-am avut cu mine și ori de câte ori mă mutam, dădeam de ele și nu mă înduram să mă debarasez de acele foi. Cred că și acum le mai am pe undeva, dar nu mai am puterea să scotocesc printre hârtii să dau de ele să le scanez cu telefonul.
M-a impresionat nevasta fostului meu rector pentru respectul pe care l-a acordat muncii soțului ei și pentru felul în care ea dorea să-i cinstească memoria.

(31 martie 2023)

Doctoratul de pe vremea mea: teza de doctorat

Pe vremea mea, o teză de doctorat se scria în mulți ani. Eu am scris-o în patru ani, cu trudă, cu sudoare și cu dorința de a face ceva de care să nu-mi fie rușine niciodată. Atunci nu exista Internet, iar la calculator se lucra pe cartele perforate și exista un dispecerat care intermedia relația programatorului cu calculatorul, fie că era un IBM 370, fie că era un FELIX C-512.

Titlul tezei mele de doctorat a fost: Modelul economico-matematic al secției întreprinderii industriale. Am gândit teza pe următoarele capitole:

1. Secția de producție, componentă de bază a sistemului întreprindere.

2. Modele ale conducerii activității de producție în cadrul secției.

3. Conceptul de model economico-matematic al secției întreprinderii industriale.

4. Realizarea modelului economico-matematic al secției întreprinderii industriale.

5. Sistemul de algoritmi utilizat la construirea și obținerea soluțiilor modelului economico-matematic al  

    secției

6. Eficiența tehnico-economică a implementării modelului economico-matematic al secției. Concluzii.

Bibliografie

Anexe

Teza mea de doctorat a avut 222 pagini, 23 pagini de bibliografie și 34 pagini de anexe. În teză am evitat să folosesc citate. Eu am citit bibliografia, am învățat de acolo foarte multe, dar nu am preluat în așa fel încât să fie nevoie să citez, căci în mintea mea, a face o teză de doctorat a însemnat să construiesc, folosindu-mă din ceea ce am învățat, fără a prelua din cărți sau din articole părți, căci am considerat că de acolo am luat baza, de acolo m-am format, iar în demersul meu trebuia să fiu liber, nerestricționat de nimic. Nu înseamnă că am inventat eu totul. Numai că ceea ce am realizat s-a bazat pe principii, pe descoperiri care erau greu de atribuit cuiva, căci erau deja în patrimoniul ciberneticii, statisticii sau al informaticii  și eu nu făceam în teza mea nici istoria ciberneticii, nici istoria statisticii și nici istoria informaticii, pentru a merge cu adevărat la izvoare. Nu am considerat util să mă citez pe mine, căci acolo unde aveam câte ceva,scris înainte, în teză am făcut modificări destul de importante și nu se justifica.

(23 decembrie 2022)

Exemple de fișe bibliografie...

Am avut tone de fișe bibliografice, metaforic zis și am crezut că le-am pierdut pe toate. Zilele trecute am găsit câteva și mă grăbesc să le pun aici.

Eu nu am un scris prea frumos, dar de fiecare dată când am scris fișe bibliografice, de teama de a nu înțelege ceea ce am scris, mă străduiam să scriu cât mai inteligibil. Nu trebuia să scriu de două ori o fișă pentru o aceeași carte sau articol sau comunicare, căci însemna pierdere de timp, chiar o mare pierdere de timp. Am stat mult timp în biblioteci pentru a citi, pentru a mă documenta. Așa erau vremurile atunci. Și acum, pentru a înțelege o problemă trebuie timp. Spre deosebire de vremurile de demult, acum nu mai trebie să pierzi timp cu mersul la bibliotexă, cu căutatul materialelor. Trebuie să pui totul direct înntr-un fișier, ca să ai cum să-ți organizezi bibliografia după stilul agreat de cel căruia îi trimiți lucrarea spre publicare. Există acum procesoare de texte perfecționate care au preluat munca autorului, numai că baza tot autorul o furnizează. El nu mai trebuie să trudească din greu, dar exigențele au rămas aceleași și scuzele dacă apar erori în bibliografie nu mai sunt acceptate, ca și pe vremea mea...


(12 decembrie 2022)

Fișele bibliografice

În vremurile de demult, când mergeai la o bibliotecă trebuia:
- să ai foi de hârtie pe care să faci conspecte la materialele pe care le citeai,
- să întocmești fișe bibliografice suficient de complete ca să nu fie nevoie să revii,
- să zăbovești și să cauți până găsești ceea ce trebuie,
- să pleci numai dacă ai terminat ceea ce aveai de făcut.
Dacă nu procedai așa, trebuia să pierzi foarte mult timp cu deplasarea la bibliotecă, să cauți din nou cartea sau revista de care ai nevoie și după aceea să cauți în carte sau în revistă ceea ce ai nevoie. Cu timpul m-am perfecționat în asemenea măsură că știam exact:
- de ce merg la o anume bibliotecă,
- cum caut acolo materialele,
- ce fișe bibliografice trebuie să fac,
- care sunt conspectele de făcut,
așa încât din 20 de vizite la biblioteci nu depășeam niciodată situația să revin căci făcusem ceva incomplet și musai trebuia să fac completările necesare pentru a fi cât mai riguros.

După umila mea părere, fișele bibliografice sunt de mai multe feluri.

Fișele bibliografice pentru cărți trebuie să conțină:

- numele autorilor ortografiate corect,

- titlul cărții,

- editura în care a fost publicată cartea, 

- anul apariției cărții,

- numărul de pagini al introducerii,

- numărul de pagini al cărții,

- cota ISBN a cărții.

În plus, pe spatele fișei bibliografice se va trece obligatoriu biblioteca unde se află cartea, cota cărții așa cum este ea scrisă pe carte și data la care a fost făcută fișa cărții.

Fișele bibliografice pentru articolele din reviste trebuie să conțină:

- numele autorilor ortografiate corect,

- titlul articolului,

- numele revistei în care se află articolul, 

- numărul și volumul unde se află articolul,

- anul apariției articolului,

- numărul  paginii de început și de sfârșit al articolului, 

- cota ISSN a revistei.

În plus, pe spatele fișei bibliografice se va trece obligatoriu biblioteca unde se află revista, cota revistei așa cum este ea scrisă pe revistă și data la care a fost făcută fișa revistei. Este interesant să se scrie ceva și despre numărul volumelor revistei care se află în bibliotecă

Fișele bibliografice pentru comunicările trimise la conferințe și publicate în volumele conferințelor trebuie să conțină:

- numele autorilor,

- titlul comunicării,

- denumirea exactă a conferinței,

- organizatorul conferinței,

- perioada,

- orașul, țara,

- editura care publică volumul,

- anul publicării,

- orașul, 

- paginile la care se află comunicarea,

- cota ISBN sau ISSN a proceedings.

Și în cazul bibliografiei sunt necesare date de identificare cât mai complete, inclusiv adresa link-ului unde a fost găsit materialul. Având în vedere volatilitatea conținutului digital aflat pe Internet, se impune ca toate materialele identificate acolo și folosite, să fie descărcate pe un memory stick și în introducerea lucrării să se precizeze printr-o frază că autorul articolului sau al cărții deține salvările materialelor identificate pe Internet.

Trebuie spus că bibliografia este lucrul esențial care definește o lucrare științifică și autorii de cărți, articole sau de comunicări științifice trebuie să acorde atenție maximă modului în care întocmesc bibliografia, căci aceasta este singura oglindă fidelă a definirii autorului.

(12 decembrie 2022) 

FILATELIA: dicționarul

În toate domeniile de activitate este necesar pentru început să răsfoim un dicționar. Acolo găsim explicații pentru terminologia de bază. Și în filatelie, dicționarul este instrumentul de lucru pentru orice filatelist, fie că este la început de drum, fie că este ceva mai avansat. Am avut ocazia să găsesc în librărie lucrarea referită prin:
Marcel DĂNESCU - Dicționar filatelic, Editura Sport-Turism, București, 1979, 222 pag.

De la paginile 5 - 196 se află prezentați termenii specifici domeniului în ordine alfabetică, inclusiv imagini sugestive. La paginile 197 - 199 este dată o bibliografie, iar de la pagina 201 până la pagina 222 se află o listă a termenilor explicați, termeni puși în listă în ordinea alfabetică.

În acest dicționar se găsesc explicații legate de colițe, plicuri prima zi, supratipar, erori, serii, ștampile, preolimpiadă, jamboree, jubileu, lupă, margine de marcă poștală, maximafilie, suprataxătentă, zimțat, Zumstein catalog.


(11 decembrie 2022) 

O carte de baze de date, din anul 1997

Am primit din partea autorilor Dorin IRIMESCU și Cristian MORĂRESCU lucrarea intitulată Accesul la baze de date în Internet, tipărită la editura PRINTECH din București, realizată în cadrul proiectuluiTempus S-JEP 8337/94. Cartea are 122 pagini și se adresează în principal studenților de la Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica din București.

Cuprinsul lucrării arată că sunt abordate principalele probleme ale domeniului definit încă din titlu.

Am ținut în mod deosebit să prezint aici bibliografia inclusă de autori în carte.

Toate lucrările incluse în bibliografie sunt publicate după 1990. Din cele 44 de titluri, 9 conțin cuvântul cheie data base, iar restul  au elemente care se referă la Internet, hypertext, organizare și transmitere de date. Cartea are scheme, grafice și programe rulate, fiind un ghid excelent pentru cei care vor să utilizeze bazele de date în aplicații distribuite. Este interesant de văzut că acum, după 25 de ani de la publicarea cărții, uzura morală nu s-a instalat, ceea ce arată că deja apăruseră elementele de stabilitate atât de necesare domeniului informaticii aplicate.

(04 decembrie 2022)

Structura logică a unei lucrări de licență

Așa cum omul este o construcție logică, bine proporționată, evident și o lucrare de licență trebuie să fie tot astfel elaborată. Orice lucrare de licență trebuie să aibă:

• un titlu nici prea lung dar nici prea scurt, pe care oricine care-l citește să aibă ideie despre ce tratează lucrarea, pentru a nu-și crea așteptări care să-i fie înșelate dacă citește lucrarea și dacă din titlu omul își făcea o ideie, iar la citire vede că lucrurile stau cu totul altfel; afară e vopsit gardul și-n năutru-i leopardul; un titlu prea scurt este pecific lucrărilor ample de 500-600 pagini; un titlul prea lung spune tot și nimeni nu mai citește lucrarea; la o lucrare de 40-50 de pagini titlul trebuie să nu depășească niciodată 15 cuvinte; cele mai reușite titluri conțin maximum 10 cuvinte; din titlu se reăspunde la întrebările CE? UNDE? CUM? și rareori la altele; unele din cuvintele ce formează titlul sunt cuvinte cheie și autorul lucrării trebuie să țină seama ca în lucrare ele să se regăsească și să fie dezvolatte;
• un obiectiv construit ca o propoziție simplă, cu un singur predicat și doar câteva alte cuvinte, fără prelungiri și detalieri inutile; din obiectiv trebuie să rezulte clar care este finalitatea astfel încât nimeni să nu se aștepte ca după ce a lecturat ceea ce este scris să găsească acolo un bulgăre de aur sau o moșie de 300ha cultivată cu rapiță; obiectivul trebuie croit astfel încât să rezulte că tot ce este scris acolo este relizat nu de o echipă, ci de o singură persoană, un absolvent de facultate, după ce a parcurs 3 ani învățând și lucrând la laborator sau în producție în stagiile de practică; propoziția trebuie să conțină cel puțin un cuvânt cheie din titlul lucrării;
• un cuprins care decurge din obiectivul definit, pentru că una este efectuarea unei analize, alta este implementarea unui sistem informatic, altceva înseamnă proiectarea unei aplicații informatice și cu totul altfel arată cuprinsul unei lucrări de licență destinată unei aplicații de e-commerce care utilizează o bază de date; totuși, orice cuprins are elemente comune indiferent despre ceea ce tratează lucrarea de licență; astfel, orice lucrare de licență are o introducere, se încheie cu concluzii, are o bibliografie; orice lucrare de licență trebuie să facă o analiză mai la început a ceea ce este făcut în domeniul tratat și mai către sfârșit să arate că din punct de vedere economic ceea ce s-a făcut este eficient; în rest, de la coordonator la coordonator, se structurează cuprinsul ca să acopere problematica; este necesar ca toate cuvintele cheie din titlu să se regăsească cel puțin o dată în titlul unui capitol;
• o arborescență care presupune dezvoltarea cuprinsului la nivel de subcapitole și la fiecare subcapitol se vor scrie câte 5 propoziții foarte scurte prin care se spune ce tratează fiecare subcapitol; privind pe orizontală se exclud repetările su tratările aberante când un concept este folosit inainte de a fi definit; mai mult, se va vedea în acele propoziții dacă sunt cuvinte cheie din titlu care nu apar niciodată în lucrare ceea ce este rău;
• un stil de scriere a textului, căutând să lipsească acele construcții de umplutură care nu fac altceva decât să sporească confiziile din conținutul luat ca un întreg;  stilul vizează evitarea punerii verbelor la persoana a întâia și lucrul la modul impersonal, cu se face, se drege; tot legat de stil se stabileșc modalități de a numerota figurile și tabelele astfel încât să se evite situațiile în care exista tabele sau figuri nereferite sau, mai rau se face referire la ceva care nu există în lucrare; mare atenție trebuie acordată formulelor să nu apară o variabilă cu mai multe semnificații sau o semnificație pentru mai multe variabile; lucrul se gestionează bie prin construirea unei aneze; devine dramatic daca este o avriabilă în formulă și în lucrare nu se scrie ce înseamnă; eu am impus ca etxtele să nu conțină nicio formă a verbului A PUTEA și nici verbe la viitor sau la condițional;
• o bibliografie care trebuie construită foarte corect de la început respectând un standard dar în același timp să fie asigurat un mod flexibil de lucru, știut fiind afptul că bibliografia se construiește dinamic;
• un folder care are ca nume licenta yyyy-mm-dd vvv unde yyyy reprezinată anul, mm reprezintă luna, dd reprezintă ziua și vvv reprezintă versiunea 001, 002... 099 să zicem; managementul versiunilor ne scuteste de cel mai groaznice întâmplări generate de pierderea din neatenție sau din neglijență a conținutului digicat sau de alterarea aiuritoare a conținutului, fără posibilitatea de a-l reconstitui; deci de fiecare dată cînd trecem la eelaborarea a unei noi variante, vom salva vechea variantă intr-un nou folder si vom creste versiunea cu o unitate, adica trecem de la versiunea 0045 la 0046, de exemplu; nefăcând așa apar pierderi acre duc spre a dubla efortul de refacere a ceea ce s-a distrus sau se amână cu un an sisținere lucrării dintr-o neglijență copilărească;
• un management al elaborării lucrării care presupune organizare, eșalonare, definire clară a etapelor și mai ales determinare d a face ceva foarte special care să-l reprezinte pe absolvent; nu trebuie neglijat faptul că lucrarea de licență este singura lucrare care definește 100% de autor; lucrarea de disertație are restricții privind originalitatea și autorul trebuie să includă forțat acele rezultate care sunt originale; teza de doctorat prin implecațiile ei este realizată sub un control foarte strict al conducătorului științific întrucât un rateu al tezei atrage după sine pierderea calității de conducător de doctorat și nimeni nu vrea să se riște sub nicio formă.

Dacă toate lucrurile sunt foarte clare, lucrarea se scrie apoape singură. Viitorul absolvent nu are altceva de făcut decăt să urmeze pas cu pas ceea ce este specific fluxului lucrării și să scrie de fiecare dată ceea ce a obținut, fără a face vreodată copy-paste din alte lucrări. El trebuie să treacă prin filtrul gândirii proprii toto ceea ce citește și să aibă puncte de vedere ale sale.

Lucrarea de licență are o economie a ei. dacă se impune să aibă un număr de N pagini fără anexe și fără bibliografie, atunci pentru o lucrare cu R capitole, lungimea Lg a unui capitol este dată de formula:

Lg = (N - Li - Lc)/R

unde:

Li - lungimea ca număr de pagini a introducerii, ceea ce înseamnă ca la 40 pagini Li = 2;

Lc - lungimea ca număr de pagini aconcluziilor, ceea ce înseamnă ca la 40 pagini Li = 2.

La care se adaugă:

- pagini pentru anexa cu numele de variabile

- pagini cu acronimele folosite în lucrare

- bibliografia care la 1 sau  2 pagini de lucrare  să aibă un titlu, deci ăntre 20 și 40 de titluri;

- anexa cu texte sursă care trebuie să includă fragmentele cele mai semnificative.

Este foarte important ca la elaborarea unei lucrări de licență, studentul absolvent, să se gândească la gospodina care prepară mămăliga și el să procedeze tot așa pentru a obține o lucrare curată, ca o mămăligă fără coccoloașe.

Oricine dacă vrea să facă o lucrare de licență care să-l reprezinte o va face fără eforturi supraomenești dacă urmează un drum bătătorit, este încrezător și are disponibilitate de a munci eficient.

(14 mai 2016)