Votul electronic

Votul electronic este un lucru simplu pentru:

- cetățean care nu mai este obligat să stea la cozi,

- dezvoltatorii de aplicații informatice complexe,

- bugetul de stat căci birocrația ar fi redusă drastic.

Votul electronic este o catastrofă pentru:

- politicienii care nu mai au cum să influențeze,

- falsificatorii de alegeri,

- cei ce se înfruptă din banul public copios.

Există nenumărate modalități de a implementa votul electronic, știut fiind faptul că deja se fac plăți electronice cu sume foarte mari, ori un vot în niciun caz nu presupune măsurile de securitate cibernetică pe care le presupun transferurile bancare.

Există la ora actuală bănci electronice și cetățenii își fac conturi cu maximă siguranță la ele fără a merge cumva la vreun sediu, ci numai și numai folosind un telefon mobil, un laptop sau o tabletă. Eu am un astfel de cont și vreau să spun că:

- se face foarte simplu,

- operațiunile sunt foarte sigure,

- este cu mult mai lejer decât în cazul băncii clasice,

- costurile mele sunt cu siguranță mult mai mici.

Pentru a implementa votul electronic este necesar un produs software:

- prietenos,

- sigur,

- credibil,

- accesibil.

Cetățeanul ar trebui să:

- intre pe aplicația de vot electronic,

- să-și facă un cont așa cum se face și pentru cont de e-mail,

- să se regăsească în lista de alegători,

- să dea date despre el,

- să dea poza cărții de identitate,

- să-și facă o poză pentru identificare,

- să primească o confirmare că s-a creat contul.

Când este ziua votului, aplicația informatică este disponibilă. Cetățeanul se autentifică fie cu parola, fie facial, fie altfel, intră în aplicație, votează și deconectarea se face automat după ce lui i se transmite undeva un mesaj din care să rezulte că și-a exprimat votul.

Aplicația informatică face și restul de prelucrări. Ea se cuplează și cu partea de prelucrare a voturilor exprimate în secții de votare, experiența examenelor de admitere cu scanări de teste grilă și contabilizarea acelor foi date de candidați se extinde și la gestionarea voturilor.

Nu spun că este vorba de voință politică, ci este vorba despre șansele de a profita de pe urma unor ghidușii care se numes erori de numărare, știut fiind faptul că informatizarea din contabilitatea unei firme exclude furturile și mânăriile, drept care există reticențe în a implementa software de contabilitate pentru a informatiza 100% operațiile financiar-contabile. Informatizarea este bau-baul șmecherilor, hoților și troglodiților, căci numai ei spun că nu le merge dispozitivul de efectuare a tranzacțiilor electronice, obligându-i pe clienți să lucreze cu bani ghiață care se contabilizează sau NU se contabilizează.

(20 iunie 2019)

Fericirile și nefericirile generate de deciziile luate prin vot

Nici unanimitățile nu aduc fericirea la toată lumea. Unanimitățile de la vot exprimă:

- superficialitate;

- necunoaștere;

- frică;

- intimidare;

- euforie;

- alergie;

- sete;

- foame;

- nepricepere;

- grabă;

- persuasiune;

- nimic.

Trebuie să spun că și eu am fost victima a două unanimități, pentru că beneficiarl acestui rezultat nu am cum să mă autointitulez, întrucât sunt sigur că votanții nu erau în cunoștință de cauză sau erau mult prea grăbit să meargă la un mic și o bere.

Când este vorba de vot, adică de alegere între DA și NU, evident, vor fi unii nemulțumiți, cei care se zice că au pierdut la vot, respectiv, vor fi alții mulțumiți, cei care au câștigat la vot. La 11 decembrie 2016, rezultatele au fost PSD – 45,47%, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR - 6,19%, ALDE - 5,62%, deci  PSD + ALDE au câștigat alegerile parlamentare formând o nouă majoritate parlamentară. Bineînțeles, câștigătorii s-au bucurat. Nu degeaba se zice: vai de cei învinși, adică vae victis, cum zicem noi piteștenii după o cinezeacă de țuică bună.

Sunt cazuri în care după vot, apar nemulțumiții, adică toți cei care nu se consolează cu ideia că au pierdut, drept care devin foarte zgomotoși, ies în stradă și încearcă prin măsuri nedemocratice să impună o altă maoritate, deși se bat în piept cu cărămida că ei sunt democrași puri, imaculați, tandri, respectabili și vânjoși.

Unii nu au capacitatea de a accepta rezultatul votului, deși au dorit legitimarea prin vot, dar neobținând-o caută să obțină o altă soluție. Se știe că la vot există:

- unanimitate;

- majoritate simplă;

- cvorum;

- majoritate calificată;

- majoritate pur și simplu;

- mulțumiți;

- nemulțumiți;

- indiferenți;

- absenți;

- prezenți;

- votanți;

- sondaje;

- comploturi;

- furturi;

- violență;

- minciună;

- manipulare;

- mită electorală;

- manipulare;

- fraude;

- tot felul de ciudățenii.

Votul generează fericire pentru cei care au câștigat alegerile. Voturile aduc mari probleme pentru cei care le-au pierdut. Există întotdeauna un adevăr, adevărul învingătorului, mai ales când prin vot, cei ce câștigă au puterea de a lua decizii de tot felul și mai ales de a fi discreționari la o adică, în a-și pedepsi rivalii învinși. Cei care pierd la vot nu au cum să fie nici veseli, nici fericiți, nici încântați și nici dominatori. Ei caută să-și exprime nemulțumirea în varii modalități, dar niciodată recunoscând că au fost mai puțin convingători decât adversarii lor. Cel mai trist este cazul în care votul nu presupune concurență, ci validarea poziției. Lucrurile devin extrem de triste pentru toată lumea când criteriile luate în seamă la prezentarea celor care vor fi supuși votului nu sunt clare, ceea ce dă cale liberă subiectivismului și efectuării de comparații nerelevante dar care devin subiecte aprinse de discuție. Votul înseamnă recunoașterea tacită a incapacității de a tranșa ceva printr-o decizie asumată de o persoană, mai ales atunci când presiunile înlocuiesc argumentele raționale. Atunci când subiecții supuși votului au posibilitatea ca toți să se prezinte și să convingă în egală măsură pe votanți, trebuie să accepte rezultatul votului dacă acesta este:

- al unei majorități recunoscute;

- corect exprimat, fără influențe;

- cu cei supuși prezenți în sală;

- este acceptată procedura de toți.

Mi se pare că discuțiile de la colțuri și scuzele în virtutea cărora votul a exprimat o anumită tendință definită undeva în afara subiectului propriu-zis, nu trebuie să-și aibă sensul, mai ales că prelungesc stările de frustrare ale perdanților. Cei care-i consolează pe perdanți caută să găsească explicații în care nici ei nu cred, dar încearcă să-i convngă pe cei din jur că și ei au de zis ceva. Judecățile de valoare ale deciziilor ce se desprind din vot n-ar mai trebui să fie interpretate din moment ce o majoritate se exprimă clar în legătură cu ele. Oricum, statu cu fruntea sus peste vicistitudinile vremii reprezintă un parametru de care este important să se țină seama. În viață totul este relativ, chiar și în cazul celor executați pe scaunul electric s-a dovedit că au avut loc erori judiciare, iar jurații au decis guity, ca peste ani să se constate că ei s-au înșelat, iar cineva nevinovat a plătit cu viața.

(17 iulie 2017)

Profiluri și colectivități fictive

De când cu chestia cu fraudarea alegerilor aud tot felul de povești. Unele sunt bazaconii pentru că prin anul 2000 parcă am fost pe la niște secții de votare și am văzut ce și cum. Îmi amintesc că acolo l-am văzut pe fostul primar Cătălin CHIRIȚĂ și pe cântăreașa Monica ANGHEL care împărțeau flori alegătoarelor selectate. Chiar am participat la numărătoarea de voturi și am văzut cum un bătrân de la un partid istoric a mânărit voturi, dar s-a reluat numărătoarea. Așa cum zicea Traian BĂSESCU, numai acolo la secție se măsluiesc voturi, prin anulări de voturi ale unor candidați, lucru destul de dificil datorită imposibilității de a constitui compolicități. În rest. cu programele software deja este o altă discuție, căci este de-a dreptul imposibil, datorită procedurilor de testare care sunt infailibile, stabile, deterministe, concludente, au maximă generalitate și care demonstrează corectitudinea prelucrărilor.

Acum se vântură ipoteze de manipulare a votanților prin conturi fictive pe rețelele de socializare, nenumăratele profiluri de prieteni  permițând influențarea celor din rețea prin mesaje foarte bine construite. Se zice că demonstrațiile din ianuarie 2017 cam așa ar fi fost demarate și întreținute. Din punctul meu de vedere lucrul este foarte nuanțat, pentru că acceptarea de prietenii are un cu totul alt caracter și selectivitatea este foarte diferită. Nu m-am gândit să cuantific așa ceva, dar am vagi idei cum cî chestia este foarte greu de realizat. Postacii, celebri postaci nu sunt indivizi pe care inteligența îi dă afară din casă, din moment ce:

- nu au profesii bănoase;

- sunt slugi cu simbrie temporară;

- acceptă să fie curele de transmisie;

- creativitatea lor este foarte limitată.

În acest context, singura modalitate de fraudare a voturilor este tot la urne, dar pe persoană fizică multiplicată, fără a fi vot multiplu, ceea ce presupune un anume tip de multiplicare a unei persoane fizice la nivel de cetățean, astfel încât numărul votanților persoane fizice distincte este cu mult mai mic decât numărul cetățenilor care și-au exprimat votul cu acte în regulă. Este o chestiune extrem de laborioasă bazată pe penetrare de baze de date dealtfel 100% sigure și multe alte ipoteze de lucru extrem de greu de transpus în practică. Numai că la nivel de ipoteză ar fi singura modalitate de a frauda alegeri, căci se verifică numai CNP nu și poza cetățeanului care se prezintă, deși produsele software de analiză similitudini odată cunoscute, se crează și componente care să distorsioneze pozele încât N poze ale unei singure persoane văzute din fașă să nu fie recunoscute ca fiind referitoare la persoana în cauză. Deci.

(27 aprilie 2017)

Controlul votului? Imposibil!

Se știe că votul la urnă este SECRET. Simplu. Votul este secret.
Acum mulți, foarte mulți ani, pe când Antena 1 era ceea ce nu mai este, adică în vremurile când jurnalele de știri aveau cu adevărat priorități am văzut ceva. Un individ spunea că primarul Piteștiului i-a promis contra votului o garsonieră. El l-a votat, s-a ținut de cuvânt, primarul în schimb l-a păcălit. Acesta era motivul din care femeia lui și-a dat foc în piața publică, fiind filmată. Biata femeie, după câteva zile a și murit. Se iscase o isterie cu datul focului. Chiar părinți idioți amenințau că-și dau foc cu copiii în brațe dacă nu le sunt îndeplinite niște condiții.
M-am întrebat cum se face dovada că părțile și-au respectat promisiunile când votul este secret și am ajuns la niste concluzii halucinante.
Prima modalitate este de a intra două persoane în cabina de vot. Primul este votantul și al doilea este cel care dorește să aibă dovada că alegătorul pune ștampila acolo unde el își dorește. Teoretic este posibilă o astfel de variantă, care chiar s-a produs, fără ca presedintele de secție să scoată un sunet, după cum prin anul 1996 dar și prin anul 2000 televiziunile nu mai pridideau a arăta ca break news nu ca neregulă.
A doua modalitate este de a avea un buletin de vot dat alegătorului de către cel interesat. Respectivul buletin are deja pusă ștampila. Alegătorul primește buletinul de la comisie. Intră în cabină. Se preface că votează. Pune în urnă buletinul primit de la un necunoscut, completat deja și ca dovadă, oferă buletinul primit de la comisie și fără vreo ștampilă pusă. Trebuie nenumărate complicități. O astfel de variantă circulă numai ca folclor. Nu am auzit la nicio televiziune să fi fost prins cineva cu un astfel de matrapazlâc.
O a treia modalitate este aceea de a intra la vot cu un telefon mobil și de a fotografia buletinul de vot, cu ștampia cu tot, dovedind cu fotografia cum respectivul alegător a votat.
Orice cale de a influența votul este pedepsită de lege și este absurd să se facă astfel de mânării pentru abordări care oricum nu au cum să fie controlate la scară mare.  Este adevărat că alegerile din 6 martie 1946 au fost furate, numai că nu s-a produs vot cu vot, nici la grămadă, nici cu sacii, ci au fost furate cu totul, din condei.
Fraze precum:
- oamenii mei votează pe ...
- aduc o mie de oameni care să voteze cu...
- toți au votat cu ...
nu au acoperire în nimic și trebuie eliminate din comportamentul preelectoral, electoral sau post electoral, pentru că neavând suport să fie dovedite apar ca fabulații.
Există și abateri grave, făcute de persoane cu discernământul pus sub semnul întrebării care în ziua alegerilor se dedau la tot felul de moduri de încălcare a legii, dar forțele de ordine și ceilalți cetățeni le identifică și contribuie la sancționarea lor în conformitate cu legea.
Sunt numeroase situatii care s-au finalizat cu condamnări pentru cei care au încercat să fure voturi, inclusiv cu turismul cel electoral.
(26 februarie 2016)