Concedierile înseamnă reformă administrativă?

Concedierile înseamnă să dai afară niște oameni, ceea ce înseamnă că vorbim de o măsură de ordin cantitativ, pentru că se referă la elemente de aceeași natură. O reformă înseamnă măsuri de ordin calitativ, care vizează acțiuni de mare profunzime în structura unui sistem. Dacă un sistem este format din componente cărora le asociem pentru simplificare niște cercuri dispuse pe niveluri, iar între componente există legături, cărora le asociem niște arce care leagă cercurile, a face reformă înseamnă:
- a elimina cercuri, deci a elimina componente din sistem,
- a elimina legături dintre cercuri, deci a elimina legături dinre componente,
- a adăuga cercuri, deci a adăuga componente la sistem,
- a adăuga legături între vechile componente și componentele noi,
- a modifica dimensiunile cercurilor,
- a impune orientarea arcelor dintre cercuri cu săgeți,
- a muta cercurile de pe nivelurile superioare pe nivelurile inferioare.
Sunt și alte operațiuni în cadrul sistemului care se încadrează în ceea ce numim dinamica structurală profundă a administrației publice privită ca sistem cibernetic. În orice caz, ceea ce vedem că se screme acum coaliția să facă dă senzația unui elefant care va naște un purice, care în niciun caz nu este reformă, din moment ce din sistem:
- nu dispar componente multe,
- nu se schimbă dimensiunea cercurilor,
- încâlceala legăturilor dintre cercuri nu se rezolvă.
Aștept să văd chestiuni rezolvate științific, pentru că redimensionarea sistemului administrației publice este o problemă de optimizare și în Piața Victoriei ar trebui să se afle că există o disciplină numită Cercetări Operaționale, care optimizează până și rațiile de alimente de la vaci, deci cu atât mai mult are soluție și pentru ceea ce vor guvernanții.

(02 octombrie 2025)

Reforme, reforme, reforme

În anii întunecați ai comunismului mă aflam prin Piața Amzei din întâmplare și am văzut un cârd de activiști în frunte cu o femeie, ministră a comerșului din RSR care gesticula și zicea:
- Decid! Decid!
N-am auzit ce decidea, ci doar o vedeam gesticulând și îi vedeam și pe activiștii grăbiți care erau cu gura căscată la ministreasa care decidea, decidea și tot decidea, fără să știu ce.
Am spus toate acestea căci de ani v=buni îi aud pe politicieni vorbind despre reforme, fără să spună despre ce reforme este vorba, dar mai ales fără a spune ce se așteaptă de la reforme. Îi aud cum își reproșează că nu au reformat partidele, cum nu au făcut reformele promise, dar nu scot ei niciun cuvânt să detalieze.
În mintea mea, ar trebui să vină cu detalii și să spună:
- domeniul în care să se facă reforma,
- cine trebuie s-o facă,
- la ce efecte să se aștepte,
- ce eforturi presupune.
În istoria noastră a fost vorba de:
- reforma agrară din 1945,
- reforma administrativă din 1968,
- reforma învățământului din 1948.
Sunt sigur că reformele înseamnă să tai în carne vie, sunt dureroase și pentru ele în democrație este nevoie de o voință politică extraordinară și nu prea văd eu cum să se facă reforme benevole, ci doar când ne ajunge cuțitul la os, când apar condiționări care impun trecerea unor legi extrem de grele, care afectează multă lume, hiar adcă efectele scontate ar fi pozitive pe termen lung. Nu prea văd cum în 200 de ani parlamentarii de azi ar fi dispuși să facă reforme, inclusiv să elimine pensiile speciale, căci s-a dovedit că o lege în acest fel nu trece de CCR, oricât s-ar strădui parlamentarii s-o lustruiască.

(19 decembrie 2024)

Reforme, reforme și Dacian Julien CIOLOȘ

Când îl aud pe Dacian Julien CIOLOȘ vorbind despre reforme, mă gândesc la o întâmplare povestită de o colegă de servici care se afla în Piața Amzei. În dimineața respectivă, ministreasa comerțului din timpul lui CEAUȘESCU, numita Ana MUREȘAN, însoțită de o cohortă de slugi, traversa cu pas grăbit piața și zicea ca o moară stricată:
- Decid. Decid. Decid.
Nu știu ce decidea ea, dar repeta cuvântul obsesiv. Acum, după mai mult 40 de ani Dacian Julien CIOLOȘ repetă și el tot ca o moară stricată:
- Reforme. Reforme. Reforme.
Era cu mult mai bine dacă acest Dacian Julien CIOLOȘ care și-a dorit să redevină prim-ministru:
- ar face o listă a reformelor, reforma A, reforma B,..., Reforma X,
- ar detalia ce ar vrea să însemne reforma,
- ne-ar spune care sunt inputurile și care sunt outputurile,
- ar demonstra care sunt efectele pozitive aduse,
- ne-ar demonstra că reforma definită aduce evoluție, progres, bunăstare.
Dor spunând:
- reforma sistemului de pensii,
- reforma administrativă,
- reforma din justiție,
fără să spună la fiecare obiectivul urmărit, mijloacele folosite și mai ales fără a arăta care sunt efectele, adică avantajele, Dacian Julien CIOLOȘ rămâne doar un personaj care aruncă în piață generalități fără valoare practică, din moment ce majoritatea reformelor se referă la condiționări legate de modificarea constituției, lucru deosebit de dificil de realizat, căci trebuie scrisă o nouă constituție, fiind imposibil să se cârpească un document deja existent.

Având în vedere limitele politice ale lui Dacian Julien CIOLOȘ nici nui-l mai ascult, mai ales că-i știu clișeele și deci este predictibil.

(18 noiembrie 2021)

Înțelege careva?

Românul este fudul nevoie mare! Face el ce face și dă cele mai pompoase denumiri celor mai banale structuri, ca să pară și el ceea ce de fapt nu este. 

Cum vine treaba cu generală și regională nu am înțeles. Nu știam că există altfel de finanțe decât cele publice, căci finanțele personale în niciun caz nu sunt treaba statului. Este agenție națională de parcă ar exista și agenții interstelare, interplanetare, comunale, sătești, stradale. Esete de datoria oricărei entități care se ocupă de chestii fiscale să administreze. A spune administrare și fiscal este o tautologie. Să mergem mai departe cu gluma aceasta deplasată, cu luarea în considerare a cuvântului general și a cuvântului regional. Ori este general și se ocupă și de spălatul closetelor, ori este regional și se ocupă de Muntenia, de Moldova și de Transilvania, în niciun caz de București, căci ne ducem la vremurile Anei PAUKER când țara era împărțită în regiuni. Dacă s-ar zice Ministerul de finante, entitatea sector 3 București, ar fi suficient. Numai faptul că apare de două ori cuvântul finanțelor și apare cuvântul administrare și administrație, arată că deja naratorul ne spune o poveste pentru a se descrie frumos, deștept și măreț. Nu văd o explicație la faptul că acolo se trăiește ca în comuna primitivă cu informatizarea. Soluția adoptată este atât de proastă încât mă și mir de cum sunt în stare să gestioneze finanțele unui stat, când băncile virtuale gestionează fluxuri de bani și ei nu sunt în stare să gestioneze fluxuri de documente, vai steaua lor!

(06 aprilie 2021)

Ce nu mai este dezastruos?

Sistemul de sănătate este dezasgtruos.

Sistemul educațional este dezasgtruos.

Sistemul administrației este dezasgtruos.

Sistemul de transport în comun este dezasgtruos.

Sistemul de asigurări este dezasgtruos.

Televiziunea națională funcționează dezastruos.

Sistemul de protecție a mediului este dezasgtruos.

Parlamentul funcționează dezastuos.

Calitatea alimentelor din marketuri este dezastuoasă.

Calitatea apei potabile este dezastruoasă.

Ce se întâmplă cu pădurile este un dezastru.

Vânzarea pământurilor la străini este un dezastru.

Calitatea vieții în penitenciare este un dezastru.

Necheltuirea banilor europeni este un dezastru.

Nivelul la care a ajuns corupția este un dezastru. 

Nivelul nerecuperării prejudițiilor este dezastruos.

Se observă că spre orice ne îndreptăm atenția nu există un oarece oricât de mic să nu fie generator al unui dezastru sau să nu fie chiar el un dezastru în sine. Este foarte greu de găsit ceva care să nu fie bântuit de dezastre, unde un corp de control sau o componentă a justiției să nu găsească grave nereguli și să genereze tragerea obloanelor.

Lenin, a scris prin 1902 lucrarea Ce-i de făcut?  Tot el a mai scris o carte Un pas înainte, doi paşi înapoi prin 1904. Să fie așa de actual Volodia pentru noi, după cum avansăm?

(07 decembrie 2016)