Kamala HARRIS intră în lupta pentru Casa ALBĂ

Kamala HARRIS a fost la București în martie 2022 și ceea ce am văzut m-a impresionat foarte tare. Am văzut la Kamala HARRIS precizie în gesturi și în dialoguri, exact cum stă bine unui demnitar de rang foarte înalt al statului american.
Când Joe BIDEN a anunțat că se retrage din cursa pentru Casa Albă la alegerile din 3 noiembrie 2024 și a numit-o pe Kamala HARRIS să intre în lupta pentru funcția de președinte, m-am gândit la anul 2016 când Donald TRUMP a avut contracandidată din partea Partidului Democrat pe Hillary CLINTON. Acum Donald TRUMP o va avea contracandidată tin partea Partidului Democrat pe Kamala HARRIS.

În anul 2016 când a candidat, Hillary CLINTON avea 69 de ani.

Acum, în anul 2024, Kamala HARRIS când candidează are 50 de ani.

Hillary CLINTON era primă doamnă a USA la vârsta de 46 de ani.

Kamala HARRIS are un CV impresionant și o evoluție profesională exemplară.

Rezultă de aici că nu trebuie să se facă nicio paralelă între campaniile electorale din 2016 și 2024, căci Kamala HARRIS și Hillary CLINTON sunt două personalități total diferite și chiar dacă contracandidatul lor este același, Donald TRUMP, lucrurile stau total diferit și pe Kamala HARRIS o avantajează atât anvergura ei profesională, cât și vârsta, fiind mai tânără cu 28 de ani decât cantracandidatul ei, ceea ce înseamnă altă viziune, altă abordare, altă profunzime. Șansele de a câștiga alegerile din 2024 ale lui Kamala HARRIS sunt cu mult mai bune decât șansele pe care le-a avut Hillary CLINTON pentru că Donald TRUMP a arătat Americii cum se comportă ca președinte, căci a fost președinte și el este predictibil, în timp ce Kamala HARRIS dacă va prezenta un program are toate șansele să congingă.


(22 iulie 2024)

Leșinul politic

Foarte mult se bate monedă pe sănătatea oamenilor politici, uitându-se că și ei sunt ființe și ca orice ființă, înregistrează nu numai uzură morală, ci și uzură fizică, adică se îmbolnăvesc.

L-am văzut la Tv pe Fidel CASTRO prăbușindu-se.

Am văzut-o pe Hillary CLINTON în campania electorală lichefiindu-se.

Am văzut-o pe Magela MERKEL bălăbănindu-se ușor nesigură.

L-am văzut la Marcel CIOLACU având tendința să răstoarne tribuna de la care vorbea.

E omenește să apară și astfel de situații, pentru că toți oamenii au și momente bune și momente mai puțin bune. Ideea este că impactul în mase este devastator. Tot poporul vrea conducători cu sănătate de fier, gata să ia marile decizii în orice moment, chestie incompatibilă cu fragilitatea pe care o generează o comorbiditate oarecare. Și mremierul Marii Britanii se dădea grande până a luat COVID 19 și era să dea colțul, ceea ce arată că actele gratuite de vitejie sunt și inutile și riscante. Mi s-a părut ciudat că Marcel CIOLACU își cerea scuze. Ar fi fost justificate acele scuze dacă ceea ce i s-a întâmplat depindea strict de voința lui, ceea ce nu a fost cazul.

Ceea ce se știe cu precizie este faptul că o astfel de întâmplare duce la pierderea alegerilor, căci dacă alegătorii empatizează cu candidații care-și pierd pe cineva drag sau cu un accidentat rutier, ei văd în fragilitatea candidatului imposibilitatea luării de decizii ferme, eficiente și oportune, deci candidatul nu va câștiga alegerile în vecii-vecilor.

(14 mai 2020)