Gata! Am scris despre toți cei 1.000 de oameni care m-au impresionat!

Nu mai știu cum mi-a venit ideea de a scrie despre cei 1.000 de oameni care m-au impresionat, dar cu siguranță a fost o legătură cu cei 1.000 de oameni care m-au dezamăgit. Eu caut calități și nu defecte la oameni. M-am și mirat de faptul că am scris despre cei 1.000 de indivizi care m-au dezamăgit și chiar am regretat că mi-am pierdut timpul cu acele specimene, mai ales că nu aveam ce face cu defectele și cu micimile lor, căci nu cu așa ceva mă ajut eu în evoluția mea. Credeam că-mi voi limpezi gândurile, dar a fost o idee foarte proastă de a-mi pierde timpul cu tot felul de nefericiți, dintre care unii nu merită nicio atenție, pentru că sunt atât de nesemnificativi încât și scrierea numelui lor este o mare pierdere de timp.

Decizia de a scrie despre oamenii care m-au impresionat nu a fost deloc temerară, căci dumnezeu a vrut ca eu să stau numai în preajma unor oameni deosebiți, care cu siguranță au fost cu mult mai mult de o mie. Ceea ce-mi reproșez este legat de faptul că eu nu am memoria numelor și au fost situații de oameni excepționali despre care am scri și care m-au impresionat, fără să le scriu numele, deși faptele și calitățile lor impuneau acest lucru. Le cer iertare.

Am scris doar despre oameni pe care i-am cunoscut personal, oameni care m-au influențat într-un fel sau care m-au impresionat prin ceea ce au făcut, căci ei aveau acele calități remarcabile care le-au permis să se impună și prin faptele lor să lase în mintea mea urme adânci, care nu se vor șterge niciodată. Sunt oameni de la care am învățat foarte multe, oameni care mi-au servit ca modele și care m-au ajutat să evoluez ca persoană, căci la mine faptele contează, nu vorbele.

Sunt probabil oameni care m-au impresionat, dar despre care nu am scris aici. Unii dintre ei, mai ales studenți, nu figurează aici din simplul motiv că nu am reținut coordonatele lor și ar fi însemnat ca mult prea multe articole să includă referiri aproximative, deși relatările despre fapte ar fi fost suficient de riguroase. Lipsa elementelor precise în prea multe dintre cazuri ar fi estompat ideea de la care am pornit, care era o continuare la cei o mie de indivizi care m-au dezamăgit, toți fiind referiți exact cu nume și prenume. Se vede treaba că oamenii speciali trec prea repede printre anonimi, datorită modestiei lor, datorită faptului că ceea ce ei fac foarte bine intră în regula normalului și suntem marcați de faptele nasoale ale celor care ne dezamăgesc zi de zi, ceas de ceas, minut de minut.

Oricum ar fi, sunt foarte mândru de mine că am scris despre cei 1.000 de oameni care m-au impresionat, oameni pe care i-am avut în fața mea, cu care am dialogat, cu care am dat noroc sau doar ne-am salutat, dar care s-au comportat față de mine într-un astfel de mod încât nu i-am uitat și i-am inclus în galeria celor care trebuie cunoscuți pentru faptele lor, așa cum eu i-am perceput.

(19 aprilie 2023)

O idee nu proastă, ci foarte proastă...

 În 15 iunie 2022 am avut ideea de a scrie pe acest blog o înșiruire de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit. Era vorba numai despre oameni în viață care m-au dezamăgit. Eram extrem de optimist, crezând că oamenii care m-au dezamăgit sunt oameni speciali, încărcați de calități, dar care în raport cu unele criterii ale mele, prin ceea ce au făcut la un moment dat,  au reprezentat elemente pe care le-am încadrat în zona dezamăgirilor.
Am identificat omul.
Am căutat pe Internet CV-ul omului.
Mi-am făcut un șablon.
După ce am găsit suficiente elemente, m-am apucat de scris.
Azi 4 noiembrie pe la trei dimineața am terminat de scris ultimul articol din cele 1000, câte mi-am propus. Nu a fost deloc o muncă ușoară. Nu aș mai face niciodată un astfel de demers inutil, bizar și mai ales inegal, din moment ce a reprezentat un scop în sine. Era interesant dacă îmi propuneam să fac o cercetare sociologică, dar cum nu sunt sociolog, calitatea și complexitatea acestei cercetări ar fi fost îndoielnice.

După ce am făcut săpături prin CV-urile câtorva mii de persoane care m-au dezamăgit am suficiente elemente să trag o serie de concluzii.

Prima concluzie: niciuna dintre persoanele care m-au dezamăgit nu este absolventă a uneia din primele 20 de universități ale lumii, deși unele dintre persoane au scris câte ceva despre cursuri de scurtă durată care nu se verifică în niciun fel, pe la unele dintre acele mari universități.

A doua concluzie: majoritatea persoanelor înșiră în CV-uri tot felul de chestii, multe mastere, absolvirea de cursuri la Colegiul Național de Apărare, cursuri postuniversitare și alte specializări de scurtă durată, cu care să impresioneze prin cantitate, nu prin calitate.

A treia concluzie: persoanele născute după anul 1965 au preferat să meargă la studii la facultăți din universitățile aflate undeva sub linia care le delimitează de primele 35 de universități din cele 75 de universități românești evaluate la nivel național.  

A patra concluzie: extrem de multe persoane care m-au dezamăgit, au terminat o facultate care le-a dat o specializare, dar ele lucrează în domenii total diferite, diploma de licență fiindu-le necesară doar pentru a arăta că au fost în stare să dea niște examene, din moment ce cunoștințele acumulate în facultate nu au nicio tangență cu locurile lor de muncă unde își desfășoară activitatea.

A cincea concluzie: am observat că persoanele care își desfășoară activitatea pe funcții eligibile, numite și aleșii noștri, fie că sunt primari, deputați, senatori sau sunt validate de parlament, în CV-uri au trasee politice sinuoase, ca să nu spun că sunt traseiste.

În acest context, dezamăgirile mele nu sunt mari, căci eu am o teorie: dacă o persoană este de nota 5(cinci) eu sunt de vină dacă îi cer o soluție de nota 8(opt) la o problemă, pentru că ea nu este în stare vreodată să-mi dea o soluție decât de nota 5 sau de o notă sub 5. Dacă din cele 1000 de persoane care m-au dezamăgit identificam și eu 300 de persoane cu CV-uri și cu activitate mult peste medie, consideram că efortul depus s-a justificat. Nefiind îndeplinită această condiție, am munci ca un fraier cam 5 luni degeaba, căci ceea ce mi-am demonstrat studiind, intuiam și nu era nevoie să aprofundez problema că nu mi-a folosit la nimic.

Concluzie: ideea de a face cele 100 de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit a fost o idee foarte proastă. Nu am abandonat-o pentru că mie îmi place să termin ceea ce am început.

(04 noiembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Viorel HREBENCIUC

Viorel HREBENCIUC este un bătrânel de 69 de ani.
Viorel HREBENCIUC este absolvent al facultății de Cibernetică.
Viorel HREBENCIUC mi-a fost student  când eram și eu june.
Viorel HREBENCIUC a fost un student meritoriu.
Viorel HREBENCIUC a intrat în politică și a fost unul din sfetnicii lui Ion ILIESCU.
Viorel HREBENCIUC nu a avut o relație bună cu Traian BĂSESCU.
Traian BĂSESCU îi zicea Viorel HREBENCIUC porecla Guzganul Rozaliu, fără ca el să se fi uitat în oglindă și să se teamă că râde de alții, ca dracul să râdă la rându-i de el.
Am despre Viorel HREBENCIUC două dezamăgiri.

Prima dezamăgire se referă când prin  anul 2004 am participat la un curs, unde a venit și a trăncănit ceva Viorel HREBENCIUC. Eram în prima bancă și am avut pretenția să vină să mă salute și n-a făcut-o.

A doua dezamăgire a fost aceea că și-a târât propriul fiu în mizeriile lui, încât bietul copil și-a ratat cariera universitară.



(03 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Anca PALIU DRAGU

Anca PALIU DRAGU este o figură de tristă amintire pentru politica la vârf din România. 
Anca PALIU DRAGU a fost ministru de finanțe în guvernul CIOLOȘ din 17 noiembrie 2015 până în 4 ianuarie 2017.

Prima dezamăgire pe care mi-a produs-o această Anca PALIU DRAGU a fost în momentul în care a debitat idioțenia aceea privind faptul că muncitorul român câștigă prea mult pe zi și că dacă ar câștiga mai puțin s-ar pune pe treabă. Numai o femeie cu creierul ei minuascul avea șansa să spună o asemenea gogomănie. Se știe că nu salariul minim pe economie îl face pe om să muncească, ci un salariu bun, din care să se aleagă și el cu ceva este stimulentul universal.

A doua dezamăgire pe care mi-a produs-o Anca PALIU DRAGU a fost aceea că nu s-a lăsat dusă de la șefia senatului, deși USD se retrăsese de la guvernare și nu mai forma coaliție cu PNL. Ea a crezut în micimea gândirii ei de gospodină nepricepută, că fără majoritate va rămâne proțăpită la șefia senatului. S-a văzut că a fost dată la o parte ca o măsea stricată.

Anca PALIU DRAGU se dă cu calificare înaltă.

Anca PALIU DRAGU nu are un vocabular pe măsură.

Anca PALIU DRAGU nu a dat dovadă de idei novatoare.

Anca PALIU DRAGU s-a purtat ca un funcționar oarecare.

Fiind fără o strategie a ei, căci USR nu a avut nicio strategie când a intrat la guvernare, doar a intrat în corul celor care ziceau că sunt puși pe reforme, dar n-au făcut nicio reformă.

În mintea mea, asta care mi-a mai rămas acum la 75 de ani ai mei, eu zic că niște indivizi în general și Anca PALIU DRAGU în special, când vorbesc despre reforme, trebuie:

- enumere reformele,

- să spună la fiecare reformă ce înseamnă,

- să spună termene,

- să dea numele celor responsabili,

- să spună care sunt efectele fiecărei reforme,

- să estimeze beneficiile aduse poporului prin reforme.

Îmi aduc aminte că eram în Piața Amzei într-o zi când trecea pe acolo o ministreasă a comerțului din vremurile ceaușiste care zicea în gura mare:

- Decid! Decid! Decid!

Nu știu ce decidea femeia aia, dar doar a enunța că decide nu era suficient. Trebuia să spună clar ce decide, căci lumea așa ceva aștepta de la ea. Numai că ea nu avea nimic în cap și atunci se lansa în a repeta ca o moară stricată doar o intenție. Mie mi-a plăcut la USR-iști că s-au văitat că nu au fost lăsați să facă reformele, ceea ce este drăguț, șăgalnic și inspirațional.

(29 iunie 2022) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Ilie NĂSTASE

 Pentru mine Ilie NĂSTASE este un simbol.
Pentru mine Ilie NĂSTASE este un monstru sacru.
Pentru mine Ilie NĂSTASE este un  fenomen.
Pentru mine Ilie NĂSTASE este unic.
Prin ceea ce a făcut el în tenis, Ilie NĂSTASE a fost, este și va fi irepetabil.
Și totuși, Ilie NĂSTASE m-a dezamăgit prin implicarea intr-o viață pusă pe ecranele tv lângă femei care nu și-au dorit niciodată altceva decât să fie și ele nevestele lui Ilie NĂSTASE și nimic altceva, căci simțeau că transferul de notorietate de la Ilie NĂSTASE către ele este singura lor cale de femei coapte de a se afirma, după ce le-a trecut tinerețea.
Ilie NĂSTASE m-a dezamăgit când a fost pus pe burtă de un polițist și i-a reamintit acestuia că el este general al armatei române, de parcă avea vreo legătură gradul de general cu starea de ebrietate.
Ilie NĂSTASE m-a dezamăgit că se lasă antrenat în mici hărțuiel de alcov care-i erodează poziția socială, lângă o femeie care merge pe muchie de cuțit, care știe că la următoarea greșeală, dacă este condamnat, Ilie NĂSTASE pierde și trece să execute o pedeapsă oarecare. El este un om bătrân că la 76 de ani, un bărbat nu se mai consideră nici tânăr, nici matur, ci bătrân, să faci pe adolescentul mi se pare exagerat și dezamăgitor.

(16 iunie 2022)