FILATELIA: a fi filatelist

Filatelia se ocupă de tipărirea, punerea în circulație și colecționarea timbrelor. Există multe profesii care gravitează în jurul filateliei. Există cei care planifică emisiunile de timbre. Există cei care proiectează machetele timbrelor. Există cei care tipăresc timbrele. Există cei care pun în vânzare timbrele pentru a se face trimiuteri de scrisori. Există magazine filatelice care se ocupă de comercializarea de mărci poștale pentru colecționari. Există colecționarii de mărci poștale. Filatelia este un hobby. Cei care practică acest hobby se numesc filateliști.

Există numeroase categorii de filateliști.

Filateliștii care colecționează timbre valoroase, sunt cei care dispun de sume importante de bani și care colecționează timbre rare, a căror valoare crește în timp, în acest fel ei investesc bani care se multiplică.

Filateliștii care colecționează timbre tematice, din pasiune, nu trebuie să cheltuiască sume importante, dar pe măsură ce-și ating obiectivele, au satisfacția lucrului făcut complet și cu acest prilej învață foarte multe. 

Filateliștii amatori sunt cei care cumpără timbre ori de câte ori au ocazia și colecțiile lor conțin piese interesante în raport cu criteriile lor de selecție. Unii colecționează timbre care se referă la floră și faună, alții colecționează timbre care se referă la fotbal, alții colecționează timbre care se referă la jocurile olimpice. Sunt colecționari care cumpără timbre care se referă la personalități ale lumii sau la monumente de arhitectură sau la cosmonautică sau la avioane sau la locomotive sau la costume populare sau la alte și alte tematici, care mai de care mai interesante.

Filatelia se face cu pasiune, perseverență și cu atenție, căci timbrele sunt perisabile, umezeala este un factor distructiv și de aceea clasoarele filatelice trebuie să fie ținute într-un mediu uscat.

A fi filatelist înseamnă a fi un om care se documentează, care este la zi cu ceea ce se întâmplă în producția de timbre, căci un timbru produs azi și achiziționat azi, are un preț, dar dacă este achiziționat peste un an sau mai mulți, prețul crește de la an la an constant și uneori imprevizibil.



(05 decembrie 2022)

Vasile PETROVICI: Dicționarul colecționarilor de artă din România

Cine are curiozitatea să răsfoiască dicționare, va constata că dicționarele sunt lucrări:
- scrise de colective largi de autori,
- se realizează pe parcursul a multor ani,
- necesită existența unui șablon de descriere,
- au la bază o imensă documentare.

De aceea nici nu există o producție mare de dicționare la noi. Au fost scrise mici dicționare pentru fizică, matematică, economie. S-a publicat mic dicționar enciclopedic. Lucrările mai de amploare s-au înțepenit fie la primul volum, fie după câteva volume, căci este epuizantă munca pentru a duce la bun sfârșit un astfel de demers. Acum mulți ani, am lucrat împreună cu trei colegi la realizarea unui memorator, tot un fel de dicționar, al instrucțiunilor limbajului de asamblare ASSIRIS. A fost o muncă imensă, căci trebuia respectat șablonul la care am convenit, ca lucrarea să fie omogenă. De aceea apreciez și mai mult demersul lui Vasile PETROVICI, pentru că pentru a ajunge la  Elena ZDROBIȘ, ultimul articol din dicționarul său, a depus o muncă uriașă. Să nu uităm că autorul a inclus un tabel cu 681 de nume de colecționari care s-au orientat doar spre a avea lucrări ale unui singur artist, paginile 119 - 148.

Șablonul adoptat de istoricul de artă pentru a-i prezenta pe colecționari include: numele, data nașterii, profesia, locul, tip colecție, artiștii colecționați, bibliografia utilizată pentru a scrie articolul, lucrări publicate de colecționar, elemente privind accesul la colecție.

În București sunt destul de mulți colecționari și când am avut timp, dar folosindu-mă și de Internet, am încercat să ajung la unele dintre colecții. Am căutat să le găsesc în cartea scrisă de Vasile PETROVICI și le-am găsit. Când merg la o casă de colecționar eu am câteva pretenții și caut să găsesc ceea ce mă interesează acolo. Am citit articolele scrise de Vasile PETROVICI pentru casele colecționarilor pe care le-am vizitat și apreciez exactitatea numelor de maeștrii pe care i-a inclus în liste, căci ele corespund cu ceea ce eu am găsit acolo și acest aspect trebuie apreciat în mod deosebit. Consider că Vasile PETROVICI a vizitat acele case de colecționari, iar bibliografia pe care el a inclus-o în carte slujește pentru a asigura rigurozitatea demersului, ca persoanele care vor să afle mai multe, să dezvolte problematica și să aprofundeze ceea ce a găsit sintetizat în cartea Dicționarul colecționarilor de artă din România, carte publicată în anul 2011 la prestigioasa editură Corint din București.

Această carte este o lucrare de referință pentru literatura de artă din România și faptul că ea a fost referită la pagina 28 din International Bibliography of Historical Sciences, volumul 80 din anul 2011, subliniază că istoricul de artă Vasile PETROVICI a realizat o cercetare completă și a reușit să ducă la bun sfârșit munca de întocmire a unui dicționar destinat colecționarilor români de artă, el fiind un deschizător de drumuri.

Mai trebuie să fac o remarcă: Vasile PETROVICI se ocupă doar de colecționarii adevărați de artă, căci după anul 2004 televiziunile prezentau filme cu interioarele caselor unor oameni politici care-și etalau așa-zisele lor colecții de artă, care în fapt erau un amalgam de lucrări inegale ca valoare și unde se vedea că nu operaseră niciun fel de criterii în includerea tablourilor în acele conglomerate expuse ostentativ ca trofee, înainte de a fi opere de artă. Faptul că în acest dicționar nu figurează niciunul dintre cei pe care eu nu i-am considerat niciodată colecționari de artă, ci doar simplii strângători de tablouri, arată ci Vasile PETROVICI are criterii stricte de includere a celor care au tablouri în categoria colecționarilor.

Lucrarea referită prin Vasile PETROVICI - Dicționarul colecționarilor de artă din România, Editura Corint, București, 2011, 191 pag, ISBN: 987-973-135-602-0, este un punct de start pentru cei ce doresc să aprofundeze operele pictorilor români, ale căror tablouri se află în diferite colecții, iar autorul acesteia a oferit celor interesați un instrument de lucru extraordinar. 

Eu consider că Vasile PETROVICI  este deschizător de drumuri, căci se știe că există colecționari de sculpturi, de tapiserii, de ceramică sau de alte tipuri de opere de artă, iar colecțiile lor așteaptă să fie incluse în dicționare, ca lumea să știe de ele și cei ce doresc să viziteze acele colecții să aibă un prim loc de unde să se informeze, pentru a porni la drum cu succes.





(04 decembrie 2022) 

Timbrele obliterate

Timbrele obliterate sau ștampilate se obțin:
- din plicurile cu premii de la chioșcuri,
- de pe plicurile venite prin poștă,
- de la comercianții de timbre.
Timbrele obliterate apar în cataloage și în listele de prețuri și unele dintre ele sunt extrem de valoroase, căci nu se cunoaște a exista și timbre neobliterate, căci este vorba de primele timbre tipărite, când nu se știa despre viitoarele preocupări ale filateliștilor.

Colecțiile de timbre obliterate din perioadele moderne nu sunt chiar foarte valoroase, dar nici investiția nu este peste măsură de mare. Dacă pentru niște timbre disparate neobliterate luate de la un magazin de specialitate plătim 1.000 lei, exact pentru aceleași timbre cumpărate de la chioșcul de difuzare a presei pentru acre plătim 2 lei pentru 50 de timbre, deci costul este de 10 ori mai mic, cumpărând 500 de plicuri.

Merită ca un colecționar, pentru diversitate sau pentru a avea complete unele serii, să adauge timbre obliterate, dacă altă soluție nu există.

Eu nu am disprețuit timbrele obliterate și cumpărând ori de câte ori am avut posibilitatea, plicuri de timbre ori românești ori străine, am învățat foarte multe lucruri, chiar dacă unele plicuri, din punct de vedere calitativ erau foarte slabe. Să nu uităm, plicurile de timbre obliterate străine conțineau exemplare disparate din serii cu reproduceri de artă, iar frumusețea acelor timbre făcea ca să pălească și faptul că erau timbre obliterate și că erau timbre disparate. În magazinele de specialitate se găseau timbre obliterate constituite în serii complete și mă refer la timbre extrem de frumoase, fără a vorbi că erau valoroase. Și la comercianții de timbre pe acre îi găseam la cercurile filatelice de lângă ambasada Turciei sau acolo unde este acum hotelul Novotel, erau pe strada Eforiei niște încăperi unde se întâlneau filateliștii, se aflau timbre obliterate formând serii complete și am cumpărat astfel de serii, pentru că erau frumoase.

Timbrele obliterate intră în discuție dacă sunt:

- întregi,

- cu guma intactă,

- cu dantelura egală,

- neîndoite.

Colecționarii adevărați constituie clasoare cu timbre obliterate suficient de atractive, pe care să le ofere copiilor sau adolescenților care doresc să înceapă să lucreze cu timbre și care în viitor să ajungă colecționari la rândul lor, chiar dacă din 20 de încercări pe care le face colecționarul, numai unul sau doi copii sau adolescenți devin colecționari.



(13 iunie 2022)

Colecții și colecționari

Am cunoscut foarte mulți colecționari. Fiecare avea o pasiune pentru ceva.

Unii colecționau revista Cinema.

Unii colecționau monede.

unii colecționau timbre.

Unii colecționau tablouri.

Unii colecționau covoare.

Unii colecționau cărți cu autografe.

Unii colecționau poze cu actori de film.

Unii colecționau discuri cu muzică simfonică.

Unii colecționau pahare furate din restaurante.

Unii colecționau lingurițe furate din cofetării.

Unii colecționau cartele de metrou.

Se  colecționează orice. Aceasta este concluzia.

Există citerii de a-i clasifica pe colecționari.

Colecționarii temeinici sunt aceia care se stabilesc pe un domeniu și perseverează până la atingerea obiectivului urmărit.

Colcționarii obișnuiți se apucă și colecționează ceva urmărind realizarea obiectivului fără a face eforturi supraomenești.

Colecționarii împătimiți luptă cu asiduitate pentru a atinge obiectvul urmărit și fac sacrificii pentru a achiziționa piesele, inclusiv trec la inginerii financiare.
Colecționarii excentrici au piese interesante părecum bolizi, elicoptere, avioane private, castele și femei frumoase, ca să nu zic celebre.

Din colecții se trăiește bine dacă piesele sunt văzute ca investiții. cel ce face colecție de tablouri și are simțul orientării va vinde foarte bine tablouri ale unor pictori care acum au nume și cotă, dar la vremea achiziției pentru colecție erau cu o valoare foarte mică, pictorii fiind la început de drum.

Indiferent despre ce colecție este vorba, colecționarul trebuie:

• să decidă aria de extindere;
• să stabilească nivelul cheltuielilor;
• să definească modul și locul de stocare a pieselor;
• să se documenteze asupra dinamicii prețurilor;
• să studieze amploarea și diversitatea pieselor;
• să aibă cunoștință despre alti colecționari;
• să definească obiectivul;
• să știe care va fii viitorul colecției.

Rezultă cu claritate că orice om devine un colecționar autentic dacă și numai dacă își dorește acest lucru. Că cât ambiția este mai mare, cu atât crește pasiunea și exigența urcă la cote foarte ridicate, uneori depășind capacitatea financiară a colecționarului. Nu am agreat colecționarii egoiști, ci am apreciat pe cei generoși, care au bucuria de a-și prezenta unele dintre piese, de a stimula și pe alții să-i urmeze pe același drum.

(19 august 2016)