1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea CLECIU

Mircea CLECIU a fost studentul meu și el a absolvit facultatea de Planificare și Cibernetică Economică. Acum câteva zile am revăzut printre fotografiile mele de demult, o fotografie de la practica af=gricolă de toamna de la IAS Nazarcea. Acolo în fotografie apar eu și fostul meu student Mircea CLECIU chiar în ziua în care se încheia practica aceea și de îndreptam cu niște autobuze spre gară ca să ne întoarcem acasă cu trenul.

Eu am amintiri plăcute de la acea practică, pentru că mie nu mi-au plăcut relațiile tensionate cu studenții. Eu munceam cot la cot cu ei și aveam dialoguri civilizate. Mircea CLECIU era un student liniștit, care-și vedea de treaba lui și tocmai de aceea l-am apreciat. M-a impresionat maturitatea lui de a judeca lucrurile și coerența ideilor, căci era venit la facultate să învețe carte, dar era conștient că există și momente oarecare, din care trebuia să învățăm fiecare dintre noi, adică și eu ca profesor și el ca student, câte ceva și anume, să deprindem știința de a evolua în condiții diferite, altele decât cele pe care ni le-am imaginat atunci când am avut o clipă de răgaz, fără însă a avea toate informațiile.

(24 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mihai COROI

Mihai COROI a fost studentul meu pe când era facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și l-am cunoscut la muncile agricole de la I. A. S. Nazarcea. Mie îmi plăcea să fac jogging și am identificat mai mulți tineri studenți cu aceeași pasiune. Așa l-am cunoscut pe studentul Mihai COROI. Într-o duminică am plecat de la Nazarcea spre Poarta Albă să facem jogging. Am alergat și la un moment dat ne-am dat seama că Mihai COROI nu mai este cu noi la alergat. Ne-am întors să vedem despre ce era vorba. L-am găsit pe Mihai la o coadă să cumpere pepene roșu. L-am luat de acolo și am mers la Parc Hotel la mamaia și am făcut câteva bazine de înot, căci aflasem de la un nene specialist în maratoane că dacă vrei să nu ai crampe musculare, după alergat, să faci înot. Așa am făcut și totul a fost excelent. După terminarea acelei practici am ținut legătura cu Mihai COROI care era un student foarte bun. După terminarea facultății am aflat că el a plecat din țară și s-a stabilit se pare în USA. M-am bucurat pentru el, că a făcut ceea ce eu nu am avut curajul în 1978, de teamă că las acasă doi copii mititei. Mihai COROI a avut toată admirația mea, căci terminase o facultate bună, deștept era, tânăr era, deci avea tot viitorul în față.

(22 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Alexandrina OȚOIU

Pe doamna profesoară Alexandrina OȚOIU am cunoscut-o în anul 1972 când am plecat într-o excursie în RDG și la Budapesta ne-am pierdut de grup, drept care am reușit să ne reunim la granița cu Cehoslovacia. Era o tensiune destul de mare, căci noi cei care ne rătăciserăm am creat oarece disconfort celorlalți. Doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  a știut să calmeze lucrurile cu mult tact și prezentând argumente extraordinar de bine construite. 
Pe durata întregii excursii, ori de câte ori apăreau discuții, căci întotdeauna când românii se duc pe colo și pe colo, este imposibil să nu apară unul mai cu moț și să nu se dezvolte conflicte artificiale, pe care orice om de bun simț ar trebui să le evite. De fiecare dată, doamna Alexandrina OȚOIU  intuia direcția spre care se îndreaptă săgețile dintre diferiți indivizi din grupul nostru de excursioniști, intervenea și aplana încordările care oricum nu ar fi dus la nimic bun.
Am reîntâlnit-o pe doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  într-o bază de practică  agricolă de la IAS  Nazarcea și m-am minunat cum o profesoară merge în practică agricolă, știut fiind faptul că asistenții se fofilau să meargă acolo să nu se expună la muncile agricole, căci piciorușele și mânuțele lor fine, nu erau obișnuite cu depănușatul porumbului, cu culesul de tomate, cu ruptul ciorchinilor de struguri, cu urcatul în pomi pentru a culege pere și alte munci la fel de ofertante și solicitante în același timp.
M-a impresionat doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  că știa să se poarte cu noi cei mai tineri și știa să lucreze cu studenții săi, ca un om cu vastă experiență, fără să apeleze la amenințări, așa cum făceau unii colegi care reaminteau studenților că se vor revedea la examene și atunci ei vor ști să facă evaluările care trebuie, ținând seama de excentricitățile tinerilor neliniștiți și voioși cu procedurile de agricultură.

(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile NICA

Profesorul Vasile NICA este cu un an mai mare ca mine. Este absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București. Dacă am apreciat ceva la Vasile NICA, am apreciat că el a făcut un doctorat la Facultatea de Matematică, în algebră și nu a făcut doctorat ca alți matematicieni cu ștaif, unde s-a nimerit, că la facultatea de Matematică n-a avut loc.

Vasile NICA m-a impresionat pentru gândirea lui analitică, foarte clară.

Vasile NICA m-a impresionat că este un om de cuvânt.

Vasile NICA m-a impresionat că este un om care ia viața în piept cu bune și cu rele.

Am mers de multe ori cu profesorul Vasile NICA în baze de practică agricolă toamna și am admirat capacitatea lui de a antrena studenții să facă ceea ce trebuia făcut acolo și pentru a executa activitățile pentru care eram aduși la IAS-uri, adică să strângem porumb și sfeclă de pa câmp sau să culegem struguri din vie.

Vasile NICA spune bancuri ca nimeni altul. Într-o zi de vară, când stăteam să ne luăm salariile și banii de concediu, la etajul al VI-lea din clădirea Ciberneticii unde aveam noi secretariatul catedrei, a venit cu un banc pe acre îl voi scrie și eu aici, pentru că dacă mie îmi vine să râd acum, și tu, cititorule, trebuie să râzi cu mine. 

Învățătoarea vine la clasă și le spune copiilor că orice om parcurge trei stadii până să se enerveze cumplit și pentru a fi convingătoare a adus un telefon legat la difuzorul din peretele clasei.

- Iată, copii, voi forma un număr la întâmplare.

Învățătoarea formează numărul. Telefonul sună la celălalt capăt al firului, ceea ce se aude în difuzor. După un timp, o doamnă ridică telefonul.

- Alo!

- Da, cu Nelu, vă rog. Zice învățătoarea.

De la celălalt capăt al firului se aude în difuzor:

- Duduie, nu răspunde niciun Nelu la acest număr de telefon. Persoana apelată închide.

- Copii, vedeți, doamna este politicoasă. 

Formează din nou același număr de telefon. Telefonul sună, se aude în difuzor. Cineva răspunde:

- Alo!

- Cu Nelu, vă rog.

- Nu ți-am spus, că nu răspunde niciun Nelu la acest număr de telefon? Nu ți-e clar?

Persoana a ridicat vocea și a trântit telefonul.

- Copii, vedeți, doamna de la telefon a trecut la al doilea nivel. Este nervoasă.

Învățătoarea formează același număr de telefon. Telefonul care sună se aude în difuzorul din perete. Cineva ridică receptorul.

- Alo!

- Cu Nelu, vă rog!

- Fă, nesimțita dracului, nu și-am zis că nu e niciun Nelu aici. Cât de proastă trebuie să fii, vaca dracului, să tot suni, dacă ți-am spus de două ori că nu e niciun Nelu aici? Încetează să mă mai deranjezi, proasto!

Persoana trântește telefonul.

- Ați văzut copii, persoana a parcurs cele trei trepte ale enervării. Mai mult de atât nu există!

Bulă, elevul repetent, mai mare cu vreo patru ani decât colegii lui de clasă, se ridică în picioare și zice:

- Daoamna învățătoare, mai există și un al patrulea stadiu.

- Care, Bulă?

A întrebat învățătoarea.

- Stadiul de perplexitate, doamna învățătoare!

- Adică?

Bulă iese din bancă, merge la telefon, formează numărul.

În difuzor se aude sunetul telefonului apoi o voce zice:

- Alo!

- Da, sunt Nelu, m-a căutat cineva la telefon?

. . . . . . . 

Într-adevăr, cui i se întâmplă așa ceva devine perplex la un astfel de apel telefonic, nu?

După ce mi-a zis bancul, a sunat telefonul meu acasă și la capătul celălalt al firului o voce:

- Cu Nelu, vă rog!

Din întâmplare de la Ion mi se mai spunea și Nelu, dar mi-am dat imediat seama cine mă suna și am avut o conversație plăcută cu bunul meu coleg Vasile NICA.

 



(17 ianuarie 2023)